Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Este cam forțată afirmația. În majoritatea cazurilor descrise în Scriptură, în care un înger se arată oamenilor, reacția imediată este una de frică:
Și îngerul Domnului i s'a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii.
Și, văzându-l, Zaharia s'a tulburat și frică a căzut peste el.
Și intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!“
Iar ea, văzându-l, s'a tulburat de cuvântul lui și cugeta: „Ce fel de închinare e poate fi aceasta?...“.
Și îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.
Și când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. Și El Și-a pus peste mine mâna dreaptă, zicând: „Nu te teme; Eu sunt Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă
și Cel-Viu. Mort am fost, și iată, sunt viu în vecii vecilor, și am cheile morții și pe ale iadului .
|
In cazurile de mai sus nu este vorba de acea frica anxioasa, care se simte, de ex.,la vizionarea unui film horror, anxietate care aduce deznadejdea si se lasa cu cosmaruri.
Eu cred ca in pasajele citate mai-sus, Maica Domnului si Sf.Pr.Zaharia erau perfect convinsi ca ceea ce vedeau venea de la Dumnezeu. Este vorba, cred eu, de acea teama sfanta asa cum, de ex.este teama de Judecata, o teama din care nu lipseste speranta ca Dumnezeu ne va ierta.