Suferinta baiatului neinsurat

[Mihailc]

Probabil că băieții neînsurați din preajma bisericii mai au o problemă pe care n-am observat să o aducă cineva în dezbatare: malaxorul mental pietist al domnișoarelor ”cuminți și credincioase”. Adică: un fel de obsesie pentru forme și tipare de gândire sau comportament care trebuie neapărat bifate, contrabalansate de un dispreț din oficiu pentru tot ce refuză stereotipiile respectivelor forme și tipare . De regulă fetele ajung la credință după experiența unor ulițe existențiale înfundate, în urma cărora se aleg cu traume, crize de identitate și o neîncredere cronică în excercițiul propriei libertăți; nu-i de mirare că în asemenea condiții apare riscul de a confunda credința cu un fel de refugiu de siguranță a existenței avariate în furtunile vieții (anterioare convertirii). N-ar fi nicio problemă dacă aceste confuzii s-ar limita la perioada de carantină, dar o prelungire indefinită a pasivității în procesul regăsirii de sine în lumina harului Duhului Sfânt, riscă să eșueze într-un stil de viață asemănător ghetourilor sectare, acompaniat de o gândire rigidă, impersonală și abuziv-excusivistă.