Ganduri despre dogmatica in general

[iustin10]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Inteleg....interesanta asertiune...
Oricum, eu fiind cu mult mai mult Solarian decat Colon (ca sa folosesc o figura de stil din SF-ul asimovian drag mie, care in acest caz e partial suprapusa realitatii), nu prea pot fi manipulat de nimeni, nici macar de cineva care are la dispozitie magnetismul emotional feminin. Puteti fi pe pace: tumultul meu de cautator si "eretic ca vocatie", cum m-a numit un prieten, speriat de imensa mea libertate conceptuala si de atitudini in raport cu Ekklesia, este si va ramane singura sursa de impuls-spre-scepticism: nimeni nu ma poate manipula. Si cred ca fratele Iustin, desi extrem de diferit conceptual {si nu numai} de mine, ii este alaturi din ratiuni de convergenta ideatica in exclusivitate, ca si mine, de altfel. Chiar admir gandirea sorei Adriana, si o gasesc, pana la un punct, convergenta celei pe care, din mila lui Dumnezeu si a Preasfintei Fecioare, o am ca talant de lucrat si inmultit. Vietile particulare, sau afinitatile, de orice fel, ale fratilor/surorilor de pe forum sau de oriunde nu sunt in topul curiozitatilor mele.

Welcome to the club :) Suntem mai ciudati e drept , dar cand prea multa cumintenie conceptuala nu se regaseste si in simplitatea exterioara , apar specimene rebele ca noi ,care in felul nostru agitat ,vrem sa spunem ca ceva nu e in regula .Nici cu noi,da nici cu ceilalti. Putem purta germenul unei mari smerenii viitoare ,nu trebuie sa fim confundati neapart cu ratacitii, ci mai degraba cu cautatorii.
Eu sunt de parere ca toti avem de fapt suflete minunate,si de aia imi e greu sa mai judec pe cineva.Adica credinta din noi e de fapt minunata.
Uite ,ca sa dau un exemplu ,rugaciunea aiursitica a lui cristi pt mine,caci presupunea judecata si excluderea mea , pe mine m-a linistit f mult . Pentru ca i-am simtit sufletul.
Asa cred ca si Dumnezeu se uita mult la sufletele noastre,si nu la ce indrugam noi pe aici.