Drumul spre calugarie

"Oameni buni, pentru ce judecati si batjocoriti lumea? Pentru ce ii puneti pe toti in aceeasi oala? Dupa ce criterii judecati voi? De unde ii stiti voi pe toti?"

Eu cred ca intentia nu a fost sa ii judece pe toti ca fiind rai ci sa faca o comparatie intre "toti" care traiau pe vremea bunicilor si "toti" care traiesc in ziua de azi.

Si nu stiu daca e neaparat rau sau bine, dar niste schimbari sunt evidente in ziua de azi.

Ceea ce era o gluma intr-un videoclip muzical unde intr-o comunitate americana de habotnici revistele playboy aveau ca poze niste femei care isi dezgoleau gleznele, intr-un fel pe vremea bunicilor era adevarat.

La ei nu era la moda sa vezi femei dezbracate ca sa o alegi pe cea care arata mai bine sau sa alegi dintr-o gama diversa de produse pe cele care te elibereaza de stres, durere, sau iti ofera senzatii care mai de care mai deosbite.

La ei totul se obtinea prin munca; daca voiau prajituri, si le preparau, nu mergeau imediat la cofetarie ca sa ia ei, inaintea urmatorului client, prajitura care pare mai apetisanta.

Pentru asta aveau nevoie de sanatate si putere de munca si cum nu exista o gama de nutritionisti, medicamente etc, se bazau mai mult pe ajutorul lui Dumnezeu.

Pentru vremea care le infleunta recolta, pentru copiii primiti pe care nu si-i "planificau familail"..erau mai legati de Dumnezeu si probabil de asta erau mai dedicati rugaciunii.

Astazi, cu toate progresele tehnologiei, tehnicii, stiintei etc, oamenii au ajuns mai "independenti"...au ajuns sa se conduca mai mult dupa ei insisi, si sa-L considere mai mult pe Dumnezeu un fel de optiune sau un specialist in probleme de credinta sau spiritualitate la care apeleaza cand au nevoie si cand nu exista alt specialist pentru asa ceva.

Si acum e doar o parere intuitiva a mea..Au aparut tot felul de carti de rugaciuni si acatiste pe piata disponibile tuturor credinciosilor, si e un lucru bun dar...dupa parerea mea probabil incorecta si mandra, observ tot felul de oameni prin biserici citind rugaciuni complicate si acatiste parca asteptand ca prin asta sfantul respectiv sa nu-i refuze...mai inainte de a fi stabilit un canal de comunicare intre ei si Dumnezeu sau sfantul respectiv, inainte de a fi invatat bazele rugaciunii prin practicarea ei.(adica senzatia ca Dumnezeu te-a auzit, si asculta ce ii spui, nu e doar un monolog etc)

Ori bunicii nu aveau solutii "de-a gata", nu cumparau de la biserica produse care sa le "aranjeze" relatia cu Dumnezeu, munceau in felul lor pentru asta.

Nu zic ca toti oamenii de azi sunt la fel, dar exista o tendinta a vremurilor.Noi din ziua de azi avem mai mult impresia ca ne putem descurca si fara Dumnezeu.