Intrebare pentru fete/medici

[fallen]

Multumesc.
Stiam ca psihoterapia e ok la noi, doar ca costurile sunt cam prohibitive, cel putin pt nivelul meu financiar (din cate m-am informat la vremea respectiva <2-3 ani se situau intre 60-140 ron/sedinta); si nu am vrut sa folosesc termenul de medicatie psihotropa in sens peiorativ.
In mare cam la asta ma gandeam si eu in ce priveste utilitatea acestei medicatii : sa nu faci vreun rau ireversibil : sa-ti pierzi slujba, sau barbatul, sa-ti plece copii de-acasa, etc (sau chiar ... Doamne fereste). Cat despre tratamentul etiologic, mi separe cam greu de indeplinit : anticonceptionale dupa 35 de ani nu prea mai sunt indicate, "ooforectomia" - e mult prea radicala, doar sa lasi timpul sa treaca si problema sa se rezolve de la sine. Din cate am inteles aceasta conditie a femeii il poate afecta negativ si pe consort (pe langa faptul ca s-ar putea dar nu m-am documentat suficient sa existe si la ei o conditie asemanatoare), iar la serviciu dupa ce faci o criza de sperii pe toata lumea nu cred ca te poti duce adoua zi cu "adeverinta" de la medic cum ca suferi de pms... Stiu ca se poate ameliora si cu gimnastica, sport, yoga ( dar pt astea trebuie si timp), parca as zice ca si pe perioadele de post (cand am tinut) n-am avut simptome alarmante, chiar si cand am fost mai prinsa, mai antrenata in diverse activitati nu am bagat de seama trecerea prin aceasta perioada. Nu stiu in ce masura te influenteaza daca ai avut sau nu copii, dar se pare ca dupa o varsta nu mai conteaza asa mult.
Iarasi nu stiu si m-ar interesa daca cumva exista tratament homeopat si daca e mai eficient si mai dezirabil decat cel alopat. Nu sunt o adepta fanatica a homeopatiei, nu regen medicina alopata (cum din pacate fac multi), sunt receptiva la cea homeopata atata timp cat este documentata suficeint (adica nu pe baza recomandarii vecinelor).
Iar despre psihoterapie, recunosc ca nu stiu prea multe, nici macar ce asteptari ar trebui sa am. In cele cateva sedinte (2-3 ) la care m-am dus mai mult din curiozitate, sau disperare de cauza, nu stiu exact (ca la pomul laudat), nu m-am lamurit cam ce trebuia de fapt sa se intample. Bineinteles ca am fost intrebata la randul meu ce am facut acolo, ce mi s-a spus, cu ce m-a ajutat (pe ce am dat banii mai exact) si n-am fost in masura sa dau un raspuns multumitor. Asta vorbind despre psihoterapie in general, nu despre tratarea pmdd in particular -care banuiesc ca ar presupune sa ma faca sa ma impac cu conditia, sa nu ma sperii de starile prin care trec in mod nejustificat, sa invat sa le controlez, sa am rabdare si sa astept sa treaca - ca la orice alta boala, de altfel. Cam asta e de fapt si "atitudinea crestineasca" pe care ar trebui sa o avem vizavi de boala in general.
Din pacate noi femeile nu prea putem merge la biserica (nu putem beneficia de sfintele taine - sf. maslu, spovedanie, sf. impartasanie) in aceste perioade zbuciumate ale existentei noastre.
Ma interb oare ce se intampla cu lauzele care sufera de depresie post natala in primele 40 de zile, daca ele pot beneficia de asistenta religioasa in aceasta perioada; daca o lauza e in pericol sa moara poate fi impatasita acum?