Parintele Arsenie Boca

În prealabil postat de leonte

Deci iata cuantumul Ortodoxiei din Romania : 5-9%. Restul se inchina la dumnezeu strain, idol proiectat din ratacirea unora si intretinut de lacomia celor ce mulg "turmele". Desi mai toti se imbraca la fel si rostesc aceleasi cuvinte, trairea este alta. Si nu vorbesc de fierbinteala si devotamentul fiecaruia, pe care numai Domnul le stie. Ci despre trairea ce deriva dintr-o credinta defecta si dintr-o cateheza beteaga. De unde roadele duhului, la cel ce se inchina unui tiran atotputernic? De unde "roadele duhului" in formalismul literei Legii?

Frate, e posibil ca procentul pe care l-ai indicat să fie aproape de adevăr. Și nu cred că a constata starea duhovnicească a noastră ca popor înseamnă a judeca. Poate să însemne a plânge și, totodată, a semnala o mare nedreptate care i se face fiind ținut înfometat.

Însă întrebarea este: Ce e de făcut? Ce putem face noi ca să schimbăm asta? Teama multora dintre noi, văzându-ți revolta, este că ataci temeliile Bisericii. Eu cred, însă, că temelia n-o consideri șubredă, ci doar ce construiesc unii pe ea. Sunt de acord că ceea ce este prost zidit trebuie dărâmat și refăcut.

Consideri, oare, că preoția în sine, așa cum există în Biserică, adică prin hirotonire, nu este valabilă, și că preoți cu adevărat nu pot fi decât cei în care se vede roada Duhului? Bine ar fi să fie așa, adică să fie aleși doar aceia, să nu se țină cont în primul rând de studiile făcute (deși sunt și ele necesare, însă în plan secund), ci de vocație (care obligatoriu trebuie să premeargă studiului).

Mitropolitul Hierotheos Vlachos are un capitol (în cartea Psihoterapia ortodoxă) în care tratează cu asprime nevrednicia preoțească, arătând că există și o preoție universală, accesibilă și mirenilor. Căci preotul dacă nu este un vindecător nu este adevărat preot, spunea sfinția sa. Totuși, el n-a respins ierarhia Bisericii, ajungând, iată, episcop. Unul vrednic, se pare.

Aș vrea să înțeleg mai bine cum înțelegi felul în care defecțiunile astea pe care le constatăm cu toții ar putea fi îndreptate. Eu, unul, îmi doresc tare mult o schimbare în bine, însă mă simt neputincios. Nu văd cum niște cuvinte înșirate pe forum ar putea schimba ceva în bine. Încerc, doar, să mă schimb pe mine însumi și să mă rog pentru ceilalți.

Nu suntem primii care constatăm aspectele astea în Biserică. M-am uitat la cei dinaintea noastră, ce atitudine au avut. Și am văzut că au intrat ei înșiși în Biserică, devenind preoți vrednici și sfinți, respingând ispita revoltei. Părintele Galeriu spunea că este nevoie de schimbări, de restaurări uneori, însă ele trebuie făcute de sfinți. Altfel, ajungem ca Luther, să stricăm și mai mult, să facem rău din dorința de mai bine.