Drumul spre calugarie

[rainrainbow]

În prealabil postat de Ana Tr.

Am ales sa scriu aici despre acest subiect, pentru ca in primul rand are legatura cu viata monahala iar in al doilea rand nu as fi vrut sa deschid un subiect nou pe acesta tema. Imi este foarte... cumva sa discut despre asta, insa voi povesti. Acum trei saptamani am mers la biserica la care merg de obicei si ... am observat ca un viitor calugar (spun viitor pentru ca merg foarte des la acea biserica si doar acum trei saptamani am remarcat doi noi viitori calugari) ma privea. L-am suprins in mai multe randuri. Bineinteles o sa spuneti ca nu este nimic rau, pentru ca involuntar si in biserica uneori privirea cade pe anumite lucruri persoane, la fel cum si gandurile noastre fie si pentru o secunda zboara in alta parte. Insa sunt anumite gesturi care te duc cu gandul ca esti placut. Am evitat sa avem intalniri de priviri si urmatoarea saptamana la sfarsitul Sf. slujbe era la usa si cand am venit de la mir, se uita la mine. Am 24 de ani, sunt o fata serioasa, cuminte nu sunt o adolescenta cu o imaginatie bogata, ma simt usor rusinata si nu vreau sa fiu catalogata gresit. Pe de alta parte nu vreau nici sa judec, pentru ca inainte de orice suntem oameni insa cred ca este oarecum un pacat ca un viitor calugar sa simpatizeze o enoriasa. Adica, asta inseamna ca nu este facut pentru asta. Totodata nu as vrea sa aiba de suferit din cauza mea, mai ales ca ma gandesc ca el stie ca trebuie sa isi alunge aceste ganduri nepotrivite, in contextul acesta. Insa eu consider, si nu doar consider, chiar asa si este, ca nu am facut nimic, nimic rau. Nu pot sa evit sa merg la aceasta biserica pentru ca este lacasul meu de suflet iar Arhim. care slujeste acolo, prin predicile si sfaturile sale imi aduce multa linisiste.

cred ca e din 2010 mesajul asta,dar vreau sa spun o istorioara care o sa te puna pe fuga sau o sa dea multora de gandit inainte sa judece o fata nevinovata.
am avut neplacerea sa cunosc povestea unei cunostinte care mi a spus asa:
ea se ducea la biserica ei de suflet,asa ca tine.acolo se spovedea,acolo se impartasea,acolo asculta cuvantul D-lui.preotul care o spovedea ii dadea sfaturi f.linistitoare pt suflet,incat ea se simtea ca noua dupa ce o zidea sufleteste,pt ca ea ii respecta canoanele.de cate ori avea o cadere,era suficient sa vorbeasca cu duhovnicul ei si se linistea instant.dar intr o zi acel preot a inceput s o priveasca insistent si sa nu pastreze acea distanta de 1 m care incalca intimitatea omului,statea atat de aproape cand ii vorbea despre Dumnezeu incat ziceai ca vrea s o sarute;si acea fata rusinoasa din fire nu i a atras atentia.a sperat ca comportamentul lui se va indrepta.
fata era imbracata f.cuviincios.
cand intra fata in biserica,el cand iesea din altar o privea si ii zambea cu nerusinare netinand cont de ceilalti oameni si fata noastra murea de frica si de rusine incat mai bine o inghitea pamantu decat sa vada asemenea comportament.dar ea a tot sperat ca se va indrepta.de cate ori ea cerea ajutorul,el ii spunea sa mai vina.si la cum facea pe intelegatoru si o seducea ea s a indragostit de el.intr o zi am vrut s o scot la plimbare si am avut surpriza sa mi spuna ca se simte rau.am tot insistat,am venit la ea si mi a spus toate astea si ca de cate ori il vede imediat ce ajunge acasa plange in continuu pt ca sentimentu asta i se parea o povara si mai ales ca era pacat.i am spus sa si vina in fire si sa si rezolve problemele.mi a spus ca n timpul slujbelor sta afara din biserica de frica sa nu i mai suceasca omu asta mintile si sa i aprinda mania lui Dumnezeu.s a dus intr o zi ca sa i spuna adevarul,ca s a indragostit in speranta ca prin sfaturile lui sentimentul va disparea.i a fost greu,n a putut sa i spuna,dar el a intuit si a inceput sa i vorbeasca de alta fata care venea la biserica la care tinea mult si care a intrat intr o depresie grava.a inceput sa i spuna ca si iubeste familia si multe altele,dar in acelasi timp i se citea pe fata ca si el incepuse s o iubeasca pe fata si ii parea nespus de rau ca nu poate sa fie cu ea.ii timp ce el tot palavragea despre una,alta a inceput s o invite la seminarii teologice(sau cum se spune) sub pretextul de a petrece cu ea cat mai mult impreuna.fata asta a inteles la timp ce cursa ii intinde omu ala mai ales ca preotii cu care slujea el au inceput sa barfeasca despre ea si sa rada chiar si in altar,a auzit perfect pt ca i a spus pe nume si au aratat o cu degetu.deci acel om vroia sa i dea intalnire si s o acuze pe biata fata ca ea l a sedus.ca se tine dupa el si ceilalti sa arunce cu pietre.i am spus fetii:lasa draga ca mai sunt si alte biserici,nu l a mai vazut de atunci.deci sfatul meu e urmatorul: sa fugi mancand pamantul.
dupa intamplarea asta nasoala fata mi a spus ca se duce din cand in cand la o manastire,care e singura din orasul ei si acolo isi descarca sufletul,rugandu se.dar hop ca de curand a venit un frate incepator care n o slabeste din priviri.
era odata un cantaret care se uita insistent la ea si cu o privire dinaia de indragostit resemnat.pe timpul ala fata avea prieten,dar omul nostru nu intelegea.a inceput s o barfeasca cu ceilalti colegi de ai lui.si intr un an, de inviere cand inconjurau biserica,el statea intr un colt si barfea si radea de fata,de oftica ca nu l baga in seama,si ea se simtea prost.

vorba aia: unii au uitat de ce au plecat si pt ce au plecat,multi chemati,putini alesi. fugi de oameni d astia si lasa i pe altii sa i judece.eu te sustin!succes!