Drumul spre calugarie

În prealabil postat de rainrainbow

cred ca e din 2010 mesajul asta,dar vreau sa spun o istorioara care o sa te puna pe fuga sau o sa dea multora de gandit inainte sa judece o fata nevinovata.
am avut neplacerea sa cunosc povestea unei cunostinte care mi a spus asa:
ea se ducea la biserica ei de suflet,asa ca tine.acolo se spovedea,acolo se impartasea,acolo asculta cuvantul D-lui.preotul care o spovedea ii dadea sfaturi f.linistitoare pt suflet,incat ea se simtea ca noua dupa ce o zidea sufleteste,pt ca ea ii respecta canoanele.de cate ori avea o cadere,era suficient sa vorbeasca cu duhovnicul ei si se linistea instant.dar intr o zi acel preot a inceput s o priveasca insistent si sa nu pastreze acea distanta de 1 m care incalca intimitatea omului,statea atat de aproape cand ii vorbea despre Dumnezeu incat ziceai ca vrea s o sarute;si acea fata rusinoasa din fire nu i a atras atentia.a sperat ca comportamentul lui se va indrepta.
fata era imbracata f.cuviincios.
cand intra fata in biserica,el cand iesea din altar o privea si ii zambea cu nerusinare netinand cont de ceilalti oameni si fata noastra murea de frica si de rusine incat mai bine o inghitea pamantu decat sa vada asemenea comportament.dar ea a tot sperat ca se va indrepta.de cate ori ea cerea ajutorul,el ii spunea sa mai vina.si la cum facea pe intelegatoru si o seducea ea s a indragostit de el.intr o zi am vrut s o scot la plimbare si am avut surpriza sa mi spuna ca se simte rau.am tot insistat,am venit la ea si mi a spus toate astea si ca de cate ori il vede imediat ce ajunge acasa plange in continuu pt ca sentimentu asta i se parea o povara si mai ales ca era pacat.i am spus sa si vina in fire si sa si rezolve problemele.mi a spus ca n timpul slujbelor sta afara din biserica de frica sa nu i mai suceasca omu asta mintile si sa i aprinda mania lui Dumnezeu.s a dus intr o zi ca sa i spuna adevarul,ca s a indragostit in speranta ca prin sfaturile lui sentimentul va disparea.i a fost greu,n a putut sa i spuna,dar el a intuit si a inceput sa i vorbeasca de alta fata care venea la biserica la care tinea mult si care a intrat intr o depresie grava.a inceput sa i spuna ca si iubeste familia si multe altele,dar in acelasi timp i se citea pe fata ca si el incepuse s o iubeasca pe fata si ii parea nespus de rau ca nu poate sa fie cu ea.ii timp ce el tot palavragea despre una,alta a inceput s o invite la seminarii teologice(sau cum se spune) sub pretextul de a petrece cu ea cat mai mult impreuna.fata asta a inteles la timp ce cursa ii intinde omu ala mai ales ca preotii cu care slujea el au inceput sa barfeasca despre ea si sa rada chiar si in altar,a auzit perfect pt ca i a spus pe nume si au aratat o cu degetu.deci acel om vroia sa i dea intalnire si s o acuze pe biata fata ca ea l a sedus.ca se tine dupa el si ceilalti sa arunce cu pietre.i am spus fetii:lasa draga ca mai sunt si alte biserici,nu l a mai vazut de atunci.deci sfatul meu e urmatorul: sa fugi mancand pamantul.
dupa intamplarea asta nasoala fata mi a spus ca se duce din cand in cand la o manastire,care e singura din orasul ei si acolo isi descarca sufletul,rugandu se.dar hop ca de curand a venit un frate incepator care n o slabeste din priviri.
era odata un cantaret care se uita insistent la ea si cu o privire dinaia de indragostit resemnat.pe timpul ala fata avea prieten,dar omul nostru nu intelegea.a inceput s o barfeasca cu ceilalti colegi de ai lui.si intr un an, de inviere cand inconjurau biserica,el statea intr un colt si barfea si radea de fata,de oftica ca nu l baga in seama,si ea se simtea prost.

vorba aia: unii au uitat de ce au plecat si pt ce au plecat,multi chemati,putini alesi. fugi de oameni d astia si lasa i pe altii sa i judece.eu te sustin!succes!

Aproape ca nu imi vine sa cred ce am citit. Eu inteleg ca noi oamenii, pacatosii de rand gresesc, dar daca si preotii sau calugarii fac asa... Oricum m-am convins si eu de unele chestii... Baiatul respectiv era, este frate. Un baiat saracut care se afla in grija calugarilor de la manastire, practic ei il ajuta sa mearga la scoala, la seminar. Din punctul asta de vedere ma bucur pentru el, si chiar am incercat sa ii dau cateva sfaturi, sa fie ascultator ca este norocos ca se afla acolo. Mi-a zis ca nu e sigur ca vrea sa ramana ca si calugar si ca in nici-un caz nu doreste sa fie pe viitor preot. Nu stiu, dar eu il simt pe baiatul acesta...usor pierdut. Intr-un fel imi este cumva mila, dar pe de alta parte se poate sa ma insel. In fine, am mai avut cateva discutii din care a reiesit ca nu este el pentru calugarie, asa am dedus eu. Adica, scuza-ma sa imi spuna ca el nu se uita dupa fete in manastire, ca se uita ele dupa el? Eu i-am zis ca nu merg la manastire sa fiu remarcata sau sa remarc pe cineva. Nu stiu sincer, mai bine ramaneam cu parerea ca e un baiat cuminte si gata, decat concluzile de acum. Se prea poate sa doreasca sa ma faca pe mine sa ma simt prost, dar daca este asa, acesta este pacatul lui nu al meu.