O marturisire tulburatoare

În prealabil postat de Parascheva16

Duhovnicii spun sa punem Adevarul mai presus de iubirea omeneasca si nu iubirea omeneasca in fata Adevarului.

Tot duhovnicii spun sa iubim pe toata lumea, sa ajutam pe toata lumea, sa respectam pe toata lumea, dar cand vine vorba de Adevarul de credinta, acesta trebuie marturisit. Adica, nu voi spune ca Ortodoxia spune altceva, doar ptr. a nu jigni pe ceilalti.

Hristos spune: cine se va lepada de Mine in fata oamenilor, si Eu ma voi lepada de el in fata ingerilor Lui Dumnezeu. (reprodus din minte) Deci nu putem sa ne rusinam sa spunem ce spune Biserica Ortodoxa.

<<Iată ce lucruri neobișnuite pentru cei care n-au gustat din iubirea lui Hristos scria Sfântul în Teologia pastorală:

Episcopul e dator a rămâne veșnic în principiile morale ale Sfintei evanghelii și a nu ieși niciodata din ele, nici a le încălca sub acoperirea deosebirilor dogmatice. Acestea, ca unele ce se referă numai la credință, lasă liberă și neatinsă iubirea, căci dogma nu se războiește cu dragostea.

Iubirea este dăruită dogmei, fiindcă ”toate le suferă și toate le rabdă”. Iubirea creștină este neschimbată pentru aceea că nici credința șchioapă a ereticilor nu poate schimba dragostea îndreptată asupra lor. Cineva poate atrage prin iubire la credința sa chiar și o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greșită a dogmelor.

Niciodata nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor, care, din dragoste chiar și pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos, dorea să fie anatema pentru ei. Episcopul care nu-i iubește pe eretici și nu lucrează pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă și este lipsit de dragoste. Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.

Chestiunile legate de crediță nu trebuie să micșoreze iubirea. Învățătorii urii sunt ucenicii celui rău, fiindcă dintru același izvor nu curg și dulcele, și amarul.

Învățătorul iubirii, care este episcopul, nu e cu putință să nu iubească, fiind cu desăvârșire neputincios să urască, aceasta pentru că preaplinul iubirii izgoneste ura. (69)>>

[(69):Pastorala, Mitropolit Nectarie de Pentapolis, Atena, 1898, pag.210)]
(Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfantul Nectarie din Eghina - Făcătorul de Minuni, Viata și Opera, 1846- 1920, Editura Sophia, București 2006, pag. 347)