Parabolele lui Iisus

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Un nou pasaj îmi reține atenția și țin să vi-l împărtășesc, pentru a discuta, eventual, pe marginea lui. Este un comentariu la pilda talanților:
Pasajul ăsta îmi pare lămuritor cu privire la raportul dintre dogmă și creativitate, dintre ce primim și ce suntem chemați să dăm, să lucrăm.

Am cautat pe net, e scris de Andrei Plesu. Din cate vad prin dogma se refera la traire, la fapte. Am intalnit aceasta intelegere la cei ce au influente moderniste, iar Plesu nu se poate spune ca nu le are.
Noi prin dogma intelegem adevarurile de credinta revelate. Cum sa traiesti si aplici purcederea Sfantului Duh din Tatal? Sau alte dogme. Acestea sunt adevaruri, ca de exemplu leul are patru picioare, Bucuresti e capitala Romaniei, etc. Aportul nostru este credinta, credinta in aceste adevaruri.
Legat de evrei, acestia nu au urmat scrierile sfinte, pentru ca acolo toti profetii vorbeau de venirea lui Mesia, chiar si atunci era o asteptare.