Interpretarea scripturii - de ce?

In primul rand sunt fortat sa recunosc ca nivelul saracacios al cunostiintelor mele de antropologie culturala ma face sa nu vorbesc prea in cunostinta de cauza (dintr-un anumit punct de vedere; din altele, tot cam in necunostiinta de cauza vorbesc dar de data aceasta din alte motive); mai devreme cand mi-am exprimat intentia de a o face pe desteptul cu recentele mele lecturi eram doar o victima a diacriticelor :).

Cu toate acestea bucuria dialogului nu cred ca va fi periclitata fiindca in acest dialog rostul meu e sa imi prezint propria intelegere cu privire la tema propusa. Si indiferent cate coordonate ale planului istoric ar presupune aceasta tema, pt a le potenta sau a extrage din ele semnificatii, viziunea mea nu atarna in mod esential de cunoasterea acestor coordonate. Pare o aberatie ce spun insa am in vedere faptul ca semnificatiile ultime intotdeauna apartin altor sfere, sau mai bine zis altei sfere. Imi pare ca viziunea ortodoxa, pe care ma chinui sa mi-o insusesc, tot mereu accentueaza lucrul asta. Spre exemplu: „Rugaciunea cea din Ghetsimani a lui Hristos este, fara indoiala, cea mai inalta dintre toate rugaciunile, dupa vrednicia sa launtrica si dupa puterea sa rascumparatoare a lumii. In acelasi timp este una dintre cele mai nepretuite descoperiri despre Dumnezeu si despre Om. Adusa lui Dumnezeu-Tatal in Duhul Dumnezeiestii iubiri, ea, ca Lumina ce niciodata nu se imputineaza, vecinic ramane lucratoare in fiintarea lumii. Ca fapt istoric, ea nu a durat mult; insa ca act duhovnicesc al dragostei lui Dumnezeu ea a inceput mai nainte de intemeierea lumii (cf. 1 Pt. 1:20) si nu inceteaza pana in ziua de azi. ”
Aceasta intelegere sta la baza felului in care privesc eu orice demers exegetic. Dupa cum reiese din mesajele tale anterioare stiai deja asta dar am vrut sa clarific mai mult problema. Simt in mod clar ca nu am reusit. Am cateva idei care ar putea prezenta mai adanc cum vad eu tipul de exegeza pe care l-ai adus in discutie dar nu reusesc defel sa le dau forma, pesemne din pricina faptului ca le „detin” mai mult ca intuitie decat ca experienta existentiala (si intuitia asta e o forma de experienta dar de departe neindestulatoare).
Revenind la mesajul anterior: el reuseste sa prezinte sintetic un tablou pe cat de complet posibil al cadrului istoric in care s-au petrecut anumite evenimente esentiale pentru mantuirea noastra. Fata de aceasta abordare eu am o obiecție pe care o numesc minora si una pe care o numesc majora. Ambele le prezint doar in scopul cunoasterii reciproce caci orice alt scop ar fi atat ilegitim cat si naiv :)
obiectia minora: cand citim Sfanta Scriptura, se poate intampla sa avem anumite trairi greu/imposibil de pus in cuvinte: ele pot fi sufletesti, inselatoare sau pot fi duhovnicesti, lucrare a harului. Ce facem cand tipul de exegeza amintita contrazice o astfel de traire pe care noi am cunoscut-o ca fiind adevarata? Dar de fapt: ce facem daca Hristos ne-a descoperit drept unic criteriu un anumit duh iar acel duh (metafizic sobornicesc, sobornicesc calitativ nu cantitativ) poarta o marturie diferita ?
As vrea sa dau un exemplu concret ca sa nu para ca bat campii insa sunt sigur ca nu o sa mai ramana nimic din ideea initiala fiindca, asa cum spuneam si mai devreme, exemplele concrete au adesea darul sa nimiceasca complet principiul adus in discutie.

obiectia majora: Daca Hristos intr-adevar este cu noi pana la sfarsitul veacului nu El ar trebuie sa fie principalul nostru sprijin in abordarea Scripturii ori a oricarui alt aspect din viata de zi cu zi ? Daca da, atunci esenta efortului de a sta cu mintea in fata lui Hristos e compatibila cu esenta efortului de a realiza o priza intelectuala a textului prin intermediul stapanirii unor coordonate istorico-culturale ? Daca nu, atunci in care dintre cele doua eforturi ar trebui mai degraba omul sa isi investeasca puterile psiho-somatice/metafizice ?

Am prezentat aceasta ultima obiectie sub forma de intrebari. Raspunsurile mele reies in mod evident din felul in care am formulat intrebarile dar poate ca un raspuns general nici nu exista. Vreau sa zic: la un anumit moment in timp poate ca exista nevoi diferite pentru oameni diferiti (oricat de diferite ele reflecta totusi o unica nevoie comuna, singura nevoie pe care o poate cunoaste omul)