Cum ar trebui

[Iliana]

Minunat! Multumesc! Si eu care credeam ca am citit aproape tot de/despre Sfantul parinte Arsenie Boca, aceasta povestioara n-am citit-o!
Si daca tot am citit toate comentariile de pe acest topic as vrea sa-mi dau si eu cu parerea, chiar daca stiu ca nu o voi ajuta pe Gabriela, ba dimpotriva...

As vrea sa spun ca-mi este foarte cunoscuta povestea ei (am trait-o si eu intr-o oarecare masura si am observat-o si la alte persoane, chiar la o prietena cu care discut foarte mult, din pacate insa neputand s-o ajut nici pe ea, pentru ca nu vrea, asa gandesc eu...)

Cred ca in asemenea momente din viata conteaza foarte mult sa vrei cu adevarat sa iesi din aceasta stare, nu doar sa spui ca vrei...Dumnezeu stie foarte bine cand vrem cu adevarat, ne stie inima, nu conteaza ce spunem noi. Trebuie sa vrem cu adevarat sa ne lasam in voia Lui, nu doar sa spunem sau sa credem ca vrem. De multe ori noi credem ca ceea ce ne dorim este bine, nici macar nu vrem sa vedem altceva. Egoisti si mandri, credem ca stim ce e bine, iar Dumnezeu trebuie sa ne dea ce vrem, cand vrem si, mai ales, PE CINE VREM NOI! De cele mai multe ori persoanele in situatia asta isi doresc un ANUMIT barbat /o ANUMITA femeie (nu un sot/sotie), dar nu vor sa recunoasca, iar daca acea persoana nu e sa fie al/a lor, se supara rau de tot si ''sufera'' foarte tare! Devin foarte sensibile, plang, au nevoie de compasiune! Confunda sensibilitatea cu mandria, cu orgoliul (sau poate nici macar nu stiu sa faca diferenta), iar cand cineva le spune lucrurile astea in fata , se supara si mai rau, pentru ca ele nu vor sa vada realitatea ci vor doar sa le bata cineva cu palma pe umar si sa le spuna: lasa c-o sa treaca, ramai asa cum esti, esti o fiinta sensibila, buna, iubitoare, ceilalti sunt rai si neintelegatori, inclusiv Dumnezeu, doar tu esti bun/buna, tu nu ai gresit cu nimic....nu e vina ta....CEILALTI sunt vinovati.

Din pacate insa asta nu-i ajuta cu nimic , mai rau le face, dar ei nu-si dau seama!

Un dus rece, urmat de asumarea greselilor proprii si de recunoasterea slabiciunii si a necredintei noastre este singura posibilitate!

Nu exista formule magice sau ceva anume de facut pentru a iesi din aceasta situatie, asa cum cer unele persoane sa li se spuna atunci cand cer ajutor, spun de multe ori: spuneti-mi concret ce sa fac, cum sa fac, vor o formula magica, un ritual, sau eventual sa cumpere ceva ca sa rezolve problema, cand le dai ''doctoria'' cea adevarat n-o primesc, nici macar atunci cand le-o da un medic (duhovnic) bun...
Probabil ca vor doar compasiune si, eventual, sa li se spuna ca ei n-au gresit cu nimic, sa se autoconvinga ca ei sunt in regula, totul e normal cu ei, dar n-au noroc, nu vrea Dumnezeu (asa spune prietena mea)!

Imi cer scuze daca am suparat pe cineva.
Doamne ajuta!