Uluitoarea ignoranta dogmatica

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de forever...

Păi suntem liberi să facem ce vrem.
Eu nu aş putea aşa.
Mai ales că în experienţa vieţii mele a existat şi perioada când nu mergeam la biserică, nu intenţionat, ci prin diverse concursuri de împrejurări - iar rezultatele s-au văzut. Dezastre...
După cum experienţa mersului la biserică, şi a trăirii, după puteri, a celor ce mă învaţă Biserica, mi-au făcut mult bine.

Da, subscriu. Cele ale credinţei se trăiesc, mai întâi. Sunt experiate lăuntric şi în toată fiinţa.
Fac parte din ceea ce numim Biserică, conţinătoarea şi miezul curat al sufletului nostru mereu cernit de păcate şi căderi.
Abia după experiere, eventual, sunt exprimate ca discurs, teorie etc., fie între oamenii Bisericii fie către toţi oamenii.
A perora pe margina credinţei şi a Bisericii înainte de experienţă, aşadar fără să deţii o minimă experiere a prefacerii vieţii tale în Biserică: e vânare de vânt. Cu tot ce urmează, din nefericire - pierderi, suferinţa, nonsensul şi alte consecinţe nefaste.
Aşa cunosc, aşa cred, aşa spun şi altora, să fiu iertat de opinie.