Desigur ca exista si surse. Ca Raiul si Iadul sunt doar stari sufletesti, adica un fel de stari modificate de constiinta sunt invataturi aparute in apus. Sunt si loc si stare, dar nu in termenii spatio-temporali din lumea noastra, pentru ca nu sunt in lumea materiala.
Mai intai un citat din Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza:
http://www.agoracrestina.ro/bibliote...n-domnul-.html
"
Raiul este un loc și o stare unde merg sufletele drepților.
Este un loc pentru că sufletele sunt limitate, nu atotprezente, având nevoie de un loc. În rai sunt mai multe stări de fericire, fiecare suflet aflându-se pe starea pe care a dobândit-o: „În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt" (Ioan 14, 2). „Cel care sădește și cel care udă — spune Sf. Ap. Pavel — sunt deopotrivă și fiecare își va lua plata după osteneala sa” (I Cor. 3, 8).
Iadul este un loc și o stare în care merg sufletele păcătoșilor pentru a-și primi pedeapsa cuvenită, petrecând împreună cu îngerii răi (II Petru 2, 4—9).
Chinurile iadului sporesc în intensitate în funcție de mulțimea păcatelor, fiecare primind ce i se cuvine."
Si o explicatie mai detaliata a Parintelui Serafim Rose:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/suflet...le-raiului.htm
"Printre romano-catolici si protestanți există explicații nefiresti, care spun că raiul este „o stare nu un loc”, că „sus” este doar o metaforă, că Înălțarea lui Hristos (Luca 24, 50; Fapte 1, 9-11) nu a fost cu adevărat o „înălțare”, ci numai o schimbare de stare.
Urmarea unor asemenea explicații este că raiul si iadul ajung niste concepții foarte nedeslusite si fără limpezime, si adevăratul sens al lor începe să se piardă -cu urmări pierzătoare pentru viața crestină, căci acestea sunt tocmai adevărurile către care se călăuzeste întreaga noastră viață pământească.
Toate aceste lămuriri, potrivit episcopului Ignatie Brianceaninov, se bazează pe ideea neadevărată a filosofului modern Descartes, că tot ceea ce nu este material este „spirit pur” si nu este mărginit de timp si spațiu. Aceasta nu este învățătura Bisericii Ortodoxe. Episcopul Ignatie scrie: „Închipuirea lui Descartes cu privire la libertatea duhurilor în spațiu si timp este o prostie hotărâtă. Tot ceea ce este mărginit depinde de spațiu în mod necesar” (vol. III, pag. 312).
Și este, de asemenea, adevărat faptul că, întrucât îngerii si sufletele sunt mărginite în spațiu (după cum am văzut în capitolul de mai sus, „Învățătura ortodoxă despre îngeri”), acestea toate trebuie să se afle pururea într-un
loc oarecare -fie în rai, în iad ori pe pământ. Am citat deja învățătura Sfântului Ioan Damaschin că atunci „când îngerii se află în cer, nu se află pe pământ, si când sunt trimisi de Dumnezeu pe pământ, acestia nu rămân în cer” (
Expunere adevărată a credinței ortodoxe, II, 3, pag. 206), care este aceeasi învățătură prezentată mai înainte de Sf. Vasile cel Mare (
Despre Duhul Sfânt, cap. 23), Sf. Grigorie Teologul (
Învățături pilduitoare la Cartea lui Iov , Cartea a II-a, 3) si de către toți Părinții Bisericii.
Nu trebuie să iscodim, dincolo de cunostințele generale, că raiul si iadul sunt cu adevărat „locuri”, dar nu locuri din lumea aceasta, din sistemul nostru spațio-temporal. Aceste „locuri” sunt atât de deosebite de noțiunile noastre pământesti de „loc”, că ne vom tulbura fără nădejde, dacă încercăm să reconstituim o „geografie” a lor. Unele Vieți ale sfinților arată limpede că „cerurile” se află deasupra „raiului pământesc”; altele arată că sunt cel puțin „trei ceruri” -dar nu este de datoria noastră să asezăm „hotarele” acestor locuri sau să încercăm să deslusim însusirile lor."
23.11.2014, 07:48:17
Threaded Mode