sufletul copilului avortat

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

1. Ce este aceea apocatastaza (nici nu reusesc sa pronunt cuvantul)?
Imi place limba greaca, dar e mai bine sa vorbim pe un forum mai pe intelesul tuturor.

2. @Dobrin7m - nu iti inteleg mesajele. S-ar putea sa existe situatii in care o femei sa regrete actul avortului. Dar ce spui tu acolo este ciudat.

Deci s-o luam de la capat:
Exista doua persoane, de fapt chiar trei, caci tatal copilului exista si el.

Avort fac persoanele (femeie si barbat) care nu doresc copilul din diverse pricini, care nu gaseste alte solutii.

Pacatul este al femeii, al barbatului (tatal copilului) care iau decizia si a celor din jur care nu ajuta la gasirea unei alternative.

Copilul avortat nu are vina, nu are pacat.

Situatia pruncului o decide Dumnezeu. Dar nu putem spune ca acesti copii au pacat, ca nu se mantuiesc, ca trebuie facut ceva pentru sufletul lor, ca mama se pocaieste pentru ei (ca sa-i scoata de la ce?).

Mama, tatal, altii din jurul lor, au pacat si trebuie sa faca ceva pentru ei, pentru sufletul lor, pentru mantuirea lor. Copilul nu are nici o treaba aici.

N-am inteles bine, ce spui cu "sa-si iubeasca acum copilul nenascut).
Exista situatii in care mama are probleme la deciderea avortului, pentru ca in fond isi iubeste copilul si n-ar vrea sa-l dea: in cazurile in care copilul poarta boli genetice sau malformatii si medicul indica avortul.
La fel in cazurile in care sarcina este pierduta fara voie.

Dar sunt si situatii in care parintii nu-si doresc copilul deloc, chiar sanatos fiind. Si atunci despre ce iubire vorbim?

Si da, se pare ca impedimentul este lipsa botezului. Dar si eu raman la parerea ca numai Dumnezeu stie si decide asupra acestor fiinte.

Apocatastaza, ca sa spun simplu si scurt pentru tine , este o erezie care spune ca la final cand va veni a doua oara Hristos, prin marea Sa iubire si mila, Dumnezeu va mantui pe absolut toti inclusiv pe diavoli daca se pocaiesc atunci in aceea clipa.

Acum ciudatenia ce nu o intelegi.
Intru inceput voiesc sa iti spun ca pentru a intelege corect lucrurile trebuie sa vezi deslusit. Ca sa vezi deslusit, trebuie sa poti vedea si dincolo de experienta ta proprie, adica sa vezi tot, nu doar dintr-o parte. Asta numai Dumnezeu poate sa iti ofere, altfel vezi limitat.

Acum. In clipa in care femeia nenorocita si pacatoasa care a facut asa grozavie de pacat se pocaieste cu adevarat, si inima ei este scaldata de plans de pocainta, de intelegere a nenorocirii, de parere de rau, de suferinta maxima ce vine din aceasta intelegere, in acea clipa Domnul pune in ea iubirea pentru acel copil pe care candva nu l-a iubit. caci neiubind a putut sa il omoare. insa acum prin marea mila dumnezeiasca simte iubire. Si nu iubire ci mare iubire si devine o mama care nu are si nici nu mai poate avea copilul langa ea. Si ce durere, caci una este sa nu ai copilul langa tine fara ca tu sa fii vinovata si alta este sa nu ai copilul langa tine din vina ta. Suferinta indoita. Ei bine aceasta femeie pacatoasa, al carui suflet multi il uita pentru ca a pacatuit atat de rau, incepe , prin pocainta sa , sa doreasca sa stie ca acel sufletel e bine, si acest simtamant este inaintea acelui simtamant ca ea sa fie iertata.
Dumnezeu mult iubeste pe cei ce se pocaiesc, nu exista pacat pe care Domnul sa nu il ierte, prin marea mila a Sa, daca omul se pocaieste cu inima si cu mintea. Insa gandul femeii mai intai acesta este: copilasul meu va fi bine?

Si nu stie si nimeni nu ii poate spune. Grea povara pe umerii acestei femei. Oare va deznadajdui ea? Nu, pentru ca stie ca Domnul o iubeste. Dar sufletelul? dilema aceasta va fi dilema vietii ei.