Gânduri sincere... comune şi simple, curate şi vii... !

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Cântaţi imperii

de Botoş Remus-Emilian, 15 august 2015

Cântaţi imperii,
Mamele voastre să cânte.
Sperjurul dat serii,
Amurgul neputinţei voastre,
Ideal omenesc să descânte,
O minte de gheaţă în astre.

Cântaţi imperii,
Familiile noastre nu-s multe,
Orfeii duioşi ai durerii,
Belciug în belşug, doar e pâine,
Zâmbete-n-ţelepte şi mute,
Copii a-ţi fost toţi; şi e mâine.

Cântaţi imperii,
Căci nimeni nu vine s-asculte,
Cântul adus adierii,
Triumful oştirilor slabe, plăpânde,
Istoria scurta-n-vierii,
În dragostea vieţii crescânde.

Măi, eu am zis "linişte adâncă, incoruptibilă"... Tu ce ai înţeles?

P.S. Nu-i rău textu, ceva din simţămîntu tău a răzbit şi pân la mine. Merci.
Atâta doar că n-am priceput cum e cu belciugul ăla din belşug, cu a-ţi (de ce nu, pur şi simplu, aţi?) şi cu ... vierii. (Io n-aş prescurta Înviere, nici să mă tai!)
În fine, mi se pare un gest absolut gratuit, sau aşa, niţel nefiresc - să mîi imperii întregi la cor (cu tot cu mame!) cînd.... "nimeni nu vine s-asculte"..
Păi aşa ai pomenit tu la Festivalu Enescu? Nu ţi-e milă de atâta amar de popor cântăreţ? De ce le pui belciug în belşug?
Hai, puţină milă faţă de imperii, frate, zău aşa!...