Luarea mesei in familie - o comoara uitata.

[windorin]

În prealabil postat de anna21

In familia mea de azi nu exista acea masa comuna. Spun aceasta pentru ca m-a uimit fiul meu in varsta de cinci ani care i-a spus tatalui sau: "hai sa mancam astazi impreuna!". El saracu', a simtit nevoia de asa ceva.. a simtit, a constientizat, s-a exprimat.. Multi adulti nu simt aceasta lipsa.

De ce nu se petrece acest moment odihnitor? Mai ales din moment ce insusi copilasul simte aceasta nevoie?
Sunt atat de ziditoare momentele petrecute impreuna, si mai ales cele in care nu pot aparea tulburari majore (planuri, contraziceri, etc). Masa luata in comun este unul dintre aceste momente.

[anna21]

În prealabil postat de windorin

De ce nu se petrece acest moment odihnitor? Mai ales din moment ce insusi copilasul simte aceasta nevoie?
Sunt atat de ziditoare momentele petrecute impreuna, si mai ales cele in care nu pot aparea tulburari majore (planuri, contraziceri, etc). Masa luata in comun este unul dintre aceste momente.

Este greu de explicat. Noi traim in sua. In Romania eram o familie normala.. aici relatiile dintre noi s-au schimbat radical. Familia este in suferinta. (Stiu ca multi au trecut prin asta.. aici ajungi sa fii tulburat, sa-ti pui intrebari existentiale, sa cauti sa descoperi cine esti si unde mergi etc.. Sotul meu inca mai cauta.. Este cunoscut, de fapt, ca femeile se adapteaza mult mai usor. Dar nu este vorba doar de "adaptare", este un termen prea superficial.)
Imagineaza-ti ca-ti doresti ceva mult, muncesti, realizezi (este vorba de el, ca dorintele lui ne-au adus aici, a muncit enorm), esti apreciat, ai un viitor in fata.. dar realizezi ca asta a fost doar un balon de sapun: esti fundamental nemultumit! Si nu mai ai nici alte planuri. Unde mergi mai departe? Imi spune: "lumea asta este mult prea mica". Se izoleaza in munca.
In goana dupa exceptional, senzational, iesit din comun nu mai apreciem lucrurile simple. Eu nu-mi amintesc din copilarie nici cate ciocolate am mancat, nici ce hainute am purtat.. imi amintesc momentele traite cu parintii sau cu bunicii. Nimic "exceptional". (Astept sa realizeze si el ca alte lucruri conteaza; presupun, insa, ca este prea dureros pt. el sa admita ca alearga dupa himere.. nu zic ca o cariera nu este importanta, doar ca alte lucruri aduc multumire omului, nu "reteta" actuala a succesului social).

Am vorbit prea mult.. aici este un forum crestin, oamenii traiesc dupa alte coordonate. Dar experienta familiei mele este destul de comuna, am prietene care trec prin lucruri similare.. daca razuiesti un pic spoiala de multumire gasesti altceva.

[alexandras]

Anna,

daca-mi dai voie sa intervin,
cred ca pricina pentru care -desi esti implinita profesional,asa cum zici si ai alte sanse in SUA-in schimb,nu te simti total implinita,tu si familia,
eu cred ca in alta parte si anume,
in faptul ca nu aveti o viata spirituala-duhovniceasca CONSTANTA,in sensul Impartasaniei si spovedaniei dese,regulate.

Trebuie o mai mare apropiere de Dumnezeu prin spovedanie si Impartasanie.
Crede-ma ca stiu despre ce vorbesc si am destula experienta in acest domeniu.
Eu asa te sfatuiesc.Daca ai parohie romaneasca ortodoxa acolo,mergi spovedeste-te si Impartaseste-te cat mai des si discuta cu duhovnicul problemele sufletesti.

Doamne ajuta!
pr.ioan.

ps. Daca vrei imi poti scrie pe prv.