Luarea mesei in familie - o comoara uitata.

În prealabil postat de windorin

Sa nu luam in ras lucrurile pe care parintii nostri le considerau si le simteau sfinte.

N-am luat in ras nimic. Am formulat o opinie.

În prealabil postat de windorin

Este o diferenta intre masa la tara si cea la oras, insa esentialul este acelasi: dragostea fiecaruia fata de ceilalti din casa se masoara in clipele petrecute impreuna, iar masa, care nu poate fi ocolita, este un moment deosebit de important spre aceasta. Oriunde ar exista familia, masa este aceeasi, ca moment al intalnirii, al vederii si al bucuriei reciproce.

Iar eu incercam sa spun ca tocmai din cauza acestei diferente a stilului de viata, care atrage dupa sine obiceiuri de hranire diferite, familia de la oras trebuie sa se foloseasca mai mult de metode alternative de a-si cultiva si exprima dragostea - exista atatea. Poate masa traditionala a fost desacralizata, insa nu e nici o problema, atata timp cat se compenseaza in alte parti.

În prealabil postat de windorin

Luarea mesei impreuna este un fel de coloana vertebrala a familiei. Sunt curios ce duh are acea familie in care toti considera ca este absolut normal ca fiecare sa ia masa singur, sa stea in coltul lui singur, si altele asemenea.

De ce sari in extrema? N-am spus ca trebuie sa mancam singuri, pe cat posibil sa mancam cu familia, dar daca nu e posibil, nu e nici o tragedie, asa cum incerci tu sa faci sa para.
Lumea s-a schimbat in ultima suta de ani, mai mult ca niciodata. Vremurile care au fost nu se mai intorc, trebuie sa ne adaptam.