Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[sophia]

Eu nu inteleg un lucru:
Singurul in masura sa decida si sa intervina in pacat este Dumnezeu.
In cazul copiilor, modalitatea cea mai clara si logica este: daca este pacat, atunci de ce Dumnezeu da totusi acele vieti?
Actul are loc, dar viata o da Dumnezeu. El poate sa n-o dea daca actul se savarseste in pacat.
Totusi se nasc copii si la cei necasatoriti, si la cei f.pacatosi, si la cei ce au relatii in post, etc.
La altii in schimb nu le da niciodata.
Si atunci ma gandesc eu:
Ori Dumnezeu nu considera procreerea un pacat (niciodata), mai ales ca El binecuvanteaza casatoria.
Ori El lasa in mod voit sa se intample pacatele.
Si daca platesc copiii apoi aceste pacate? Nu stiu. Poate.
Totusi de ce? Cui ii foloseste?
Celor ce le-au facut, oricum nu. Ei s-au dus.
In pilda cu orbul, Iisus spune clar ca el nu plateste pentru pacatele parintilor, ci pentru cele ale lui.
Pe mine ma sperie altceva: anumite lucruri negative (blesteme, farmece) care se rasfrang pe familii intregi.
Cand vad cazuri de familii in care se intampla atatea necazuri, ma intreb de unde vin. Ca nu toti (unchi, matusi veri, nepoti, etc.) or fi asa vinovati sau pacatosi.
In orice caz, chiar daca ar fi asa, noi nici nu avem cum sa stim ce pacate si ale cui platim. Macar am fi fost mai lamuriti si era altceva.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Eu nu inteleg un lucru:
Singurul in masura sa decida si sa intervina in pacat este Dumnezeu.
In cazul copiilor, modalitatea cea mai clara si logica este: daca este pacat, atunci de ce Dumnezeu da totusi acele vieti?
Actul are loc, dar viata o da Dumnezeu. El poate sa n-o dea daca actul se savarseste in pacat.
Totusi se nasc copii si la cei necasatoriti, si la cei f.pacatosi, si la cei ce au relatii in post, etc.
La altii in schimb nu le da niciodata.
Si atunci ma gandesc eu:
Ori Dumnezeu nu considera procreerea un pacat (niciodata), mai ales ca El binecuvanteaza casatoria.
Ori El lasa in mod voit sa se intample pacatele.
Si daca platesc copiii apoi aceste pacate? Nu stiu. Poate.
Totusi de ce? Cui ii foloseste?
Celor ce le-au facut, oricum nu. Ei s-au dus.
In pilda cu orbul, Iisus spune clar ca el nu plateste pentru pacatele parintilor, ci pentru cele ale lui.
Pe mine ma sperie altceva: anumite lucruri negative (blesteme, farmece) care se rasfrang pe familii intregi.
Cand vad cazuri de familii in care se intampla atatea necazuri, ma intreb de unde vin. Ca nu toti (unchi, matusi veri, nepoti, etc.) or fi asa vinovati sau pacatosi.
In orice caz, chiar daca ar fi asa, noi nici nu avem cum sa stim ce pacate si ale cui platim. Macar am fi fost mai lamuriti si era altceva.

Scrisoare către mamă ! ( fără comentarii . . . ) : http://www.crestinortodox.ro/comunit...&video_id=1784

[elizabeta]

În prealabil postat de cristiboss56

Scrisoare către mamă ! ( fără comentarii . . . ) : http://www.crestinortodox.ro/comunit...&video_id=1784

E...........tulburator!............

[costel]

Dumnezeu este iubire, nu pedepseste. Faptul ca noi murim, se datoreaza faptului ca venim din Adam care a imbolnavit firea omeneasca. Asa si aici, daca avem anumite inclinatii spre anumite patimi, putem spune ca sunt rezultatul venirii dintr-o fire cu astfel de inclinatii. Dar sa retinem: suntem liberi de a da un raspuns ispitei si avem puterea de a o inlatura. Asa ca trebuie sa inlaturam credinta ca Dumnezeu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Ar fi nedrept si ar inceta sa mai fie iubire.

[Fani71]

În prealabil postat de costel

Dumnezeu este iubire, nu pedepseste. Faptul ca noi murim, se datoreaza faptului ca venim din Adam care a imbolnavit firea omeneasca. Asa si aici, daca avem anumite inclinatii spre anumite patimi, putem spune ca sunt rezultatul venirii dintr-o fire cu astfel de inclinatii. Dar sa retinem: suntem liberi de a da un raspuns ispitei si avem puterea de a o inlatura. Asa ca trebuie sa inlaturam credinta ca Dumnezeu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Ar fi nedrept si ar inceta sa mai fie iubire.

Sunt de acord cu tine. Nu este in nici un caz vorba de pedeapsa, sunt convinsa, este vorba doar despre pacatul originar, concretizat in familia noastra, si impotriva caruia avem liberatea si puterea de a lupta, daca vrem, fiecare dintre noi.

[Noesisaa]

Nu, nu, orbului Bartimeu i-a spus Hristos ca el nu este orb din cauza pacatelor parintilor lui, asa cum credeau evreii, nici din cauza pacatelor lui, ci ca sa se arate slava lui Dumnezeu prin el, ceea ce s-a si intamplat.

Citind ce scrie Sophia, mi-am adus aminte de niste situatii care ma pun pe ganduri.

Chiar in seara asta vorbeam cu mama mea despre o familie, nu mai stiu cum a venit vorba despre asta totusi. Pe vremea lui Ceausescu nevasta a ramas insarcinata, am impresia ca mai avea copii. Sotul, nu foarte dornic, i-a adus acasa un felcer, un asistent veterinar care i-a dat ceva sa bea pentru a scapa de sarcina, si femeia a murit in chinuri greu de imaginat. Dupa aceea barbatul s-a recasatorit, noua nevasta a ramas insarcinata si a dat nastere unui copil cu retard mintal si fizic sever, bunicii mei, Dumnezeu sa-i ierte, l-au botezat. Poate coincidenta, dar...

Apoi in satul in care preda mama, un barbat a trecut la penticostali. Avand o troita -- cruce -- in gradina spre drum, a luat un topor, a lovit-o si a dat-o jos. Nevasta a ramas insarcinata si baietelul s-a nascut pur si simplu fara mana dreapta de la cot. Povestea este adevarata, l-am vazut eu pe baiat, acum tanar. Hmmmm.

In blocul in care am locuit pana acum vreo 8 ani cand ne-am mutat, statea la etajul 10 o familie cu 3 copii, doi gemeni, baiat si fata, Alin si Alina, si un baiat mai mare, ne sunt si rude mai indepartate. Tatal familiei nu a fost niciodata un om bun, era betiv, foarte violent cu nevasta si copiii , curvar, necinstit, intr-un final s-a ajuns la divort, s-au mai linistit apele. Amandoi gemenii erau tineri foarte de treaba, mai mari decat mine cu vreo 6 ani, baiatul frumusel, mi-l amintesc tot timpul cu gel in par si cochet, era elev la liceul sportiv, deci atletic. Au dat amandoi bacalaureatul, l-au luat, mama super fericita, mai ales pentru baiat care nu a fost niciodata un elev prea bun. Fata si-a gasit de lucru, baiatul in schimb s-a imbolnavit dintr-o data, chiar in vara de dupa bac, de o boala mintala foarte grava, era apropate de nerecunoscut, a slabit foarte tare, nu mai aveai cu cine vorbi, avea tot felul de crize violente, dar si momente de luciditate in care plangea si spunea "mama, ce se alege de viata mea, eu mor si-s fecior." In fine, situatie foarte trista, l-a dus mama lui pe la ce doctori a aflat, preoti, dezlegari, nici un fel de ameliorare, si se invatase cu ideea ca baiatul ei asa va fi de acum. Intre timp fata a capatat un nodul la sub-brat, a crezut initial ca e de la deodorant, cand s-a dus la medic, era de fapt cancer. Nu avea decat 22 de ani. Citostatice, operatie, suferinta, o vedeam cateodata atata de palida si de slabita...s-a dus saraca, Dumnezeu sa o ierte, cam dupa nici un an. Mi-aduc aminte inmormantarea ei intr-o zi de duminica de toamna foarte frumoasa, cu muzica de nunta, si pe Alin, fratele geaman si el foarte bolnav care o plangea... Dupa nici un an, a murit si el, a facut o complicatie de la boala lui. Mi-l aduc aminte mort, neinchipuit de slab, fara dinti fiindca si i-a spart lovindu-se singur, in costum de mire si cu muzica de fanfara de nunta (stiu, asa se obisnuieste la noi cand moare un tanar/a necasatorit/a, i se face un fel de nunta). Si mi-o aduc aminte si pe mama lor care si-a ingropat doi copii, care au fost copii perfect normali si sanatosi, intr-un an. A fost foarte trista mult timp, a purtat doliu mult. Acum o vad mai linistita si senina, are un nepotel frumusel de la baiatul cel mare care e insurat, bine si sanatos in Timisoara, si o vad ca vine la biserica cu cel mic.

Am lungit povestea mai mult decat trebuia, dar ideea este ca niciodata, si au trecut de atunci cam 10-11 ani, nu mi-am putut explica rational ce s-a intamplat. Cum se poate ca doi tineri pe care i-am cunoscut, si care erau sanatosi, voiosi, plini de viata, cuminti si la locul lor sa pateasca asa ceva, sa se imbolnaveasca atat de grav, ambii la varste foarte tinere, de boli ne-contagioase, sau care in mod normal nu sunt provocate de ceva care au facut, sau stil de viata nesanatos, ci pur si simplu din senin. Sigur, au avut traumele lor din copilarie cu tatal lor, dar nu cred ca provoaca cancer dupa 10 ani. Sigur, erau gemeni, si gemenii au o legatura speciala, dar s-au imbolnavit de boli diferite si independent unul de altul. Si, fiind baiat si fata, nu erau macar gemeni univitelini, deci nu erau chiar asa de uniformi din punct de vedere genetic. Deci ce altceva poate explica tragedia asta??? Vraji? Blestem? Poate fi totusi o pura coincidenta?

Si daca totusi intr-adevar exista o pedeapsa care se poate rasfrange asupra copiilor? Sigur, nu pentru ca au fost conceputi in post, ci pentru pacate mai grave asupra credintei sau semenilor ale parintilor lor? Si totusi, nu toti cei care fac sacrilegiu sunt pedepsiti asa de aspru, au mai fost barbati care si-au presat nevasta sa faca avort si ea a murit, au mai fost barbati care si-au batut joc de orice si oricine le aparea in fata, dar nu toti au fost loviti asa! Sau poate, prin pedepsele aparent la intamplare Dumnezeu incearca sa ne invete ca pentru pacate grave de care nu iti pare rau si de care nu te spovedesti, nu stii de unde iti vine pedeapsa, si daca va fi pe lumea asta, sau pe cealalta, dar ca e posibil sa fie si pe lumea asta si prin copiii tai?

[elizabeta]

În prealabil postat de Noesisaa

se pare ca totusi exista o pedeapsa care se poate rasfrange asupra copiilor. Nu pentru ca au fost conceputi in post, ci pentru lucruri grave pe care parintii lor le-au facut.

Asta cred si eu - uite, cazul unui baiat student, foarte bun la matematica, o tanara speranta. Acest baiat avea o sora foarte desteapta, care a intrat de prima data la medicina. Mama acestui tanar a gasit, se pare (dupa multe cautari), un preot dintr-un sat care sa-i faca rau femeii cu care credea ea ca este incurcat sotul ei (nu stiu daca acesta calcase sau nu stramb, este mai putin important). In mai putin de doi ani, acest baiat - lumina ochilor ei - a murit de leucemie galopanta...

[adam000]

Elisabeta, cum poti sa crezi ca un preot ar fi vreodata de acord sa faca rau unui om? Eu nu pot sa cred sa ceva.

În prealabil postat de adam000

Elisabeta, cum poti sa crezi ca un preot ar fi vreodata de acord sa faca rau unui om? Eu nu pot sa cred sa ceva.

Nu stiu cum se face, dar sunt preoti in varsta care consimt sa faca slujbe la cerere, pentru aflarea (si evident pedepsirea) cuiva care a facut un rau si care nu a putut fi prins sau dovedit. In satul meu natal au fost nenumarate cazurile. Cineva invinovatea pe altcineva ca i-ar fi otravit pasarile din curte. Dar persoana nu recunostea. Dupa "purtarea prescurilor", cel mai frumos, mai cuminte si mai de bun simt baiat al acelei familii, a fost traznit (era in Bucuresti intr-un grup mai mare de baieti, dar el a fost singurul care nu a supravietuit).
Alt caz: un tanar cam certat cu legea, i-a furat unei familii vaca, a taiat-o peste noapte, a facut-o pachete si a vandut-o. Degeaba au mers pagubasii la militie, nu puteau dovedi nimic. Dupa slujbele la acea biserica si la acel preot batran, tanarul a urcat pe stalpul din fata casei sa agate un fir electric batut de vant. S-a electrocutat, a cazut si a murit pe loc.
Dar cel mai shocant caz a fost al unei familii de oameni batrani si fiul lor, casatorit. Acest fiu avea o sotie cam lenesa, nu-i prea placea munca nici la camp nici in gospodarie. Dar aveau vreo doi-trei copii. El, tractorist, era plecat cam tot timpul zilei, iar cand venea seara acasa, gasea de mancare semipreparate, pregatite din conserve si alte alea ce puteau fi cumparate din magazin. Intrebata de unde are bani sa tot cumpere, ea spunea ca din economiile ei... Intr-o zi parintii lui i-au intrebat daca nu cumva le-au umblat prin bani, fiindca de la un timp au inceput sa lipseasca sume din ce in ce mai mari. Omul, stiindu-se nevinovat, a negat orice amestec. Femeia n-a recunoscut nimic. Dupa un timp, batrana a spus ca, daca stiu ceva sa spuna inainte de a merge la biserica sa plateasca. Dar ea tot n-a recunoscut. In mod normal, aceste slujbe dureaza - cred! - 40 de zile. Afland ca batrana a vorbit serios, dupa vreo doua saptamani, femeia i-a recunoscut sotului, apoi au mers impreuna sa spuna adevarul si parintilor. Batrana a mers la preot chiar a doua zi (desi acea biserica nu era foarte aproape de localitatea noastra) si i-a cerut sa intrerupa slujbele. Si totusi, cand s-au implinit 40 de zile, barbatul acelei femei si fiul celor pagubasi, s-a rasturnat cu tractorul intr-o rapa si a murit sub ochii nostri care ne-am adunat in jurul lui. Eram copil pe-atunci, nu intelegeam eu multe lucruri. Femeia s-a recasatorit in foarte scurt timp, si-a crescut copiii din vechea casatorie, a mai facut si altii, iar cand primii copii si-au cam gasit rostul pe lume, femeia a fost lovita de tren in timp ce incerca sa coboare pe partea opusa peronului.
Eu cred ca preotul nu se roaga pentru ceva anume, si in nici un caz pentru rau, ci doar face niste slujbe speciale si nici nu crd ca el este constient ca in urma acelor slujbe, de cele mai multe ori cineva trebuie sa moara... Cert este ca aceste lucruri au existat, exista si vor continua sa existe in jurul nostru. Poate ca minciuna, rautatea, invidia bolnava, ar trebui intr-adevar nimicite, dar cum ramane cu rabdarea, intelepciunea, iertarea?...
Gradina Lui Dumnezeu e mare, si multe fructe otravite ne par deosebit de apetisante!...

[elizabeta]

În prealabil postat de OmuBun

Nu stiu cum se face, dar sunt preoti in varsta care consimt sa faca slujbe la cerere, pentru aflarea (si evident pedepsirea) cuiva care a facut un rau si care nu a putut fi prins sau dovedit. In satul meu natal au fost nenumarate cazurile. Cineva invinovatea pe altcineva ca i-ar fi otravit pasarile din curte. Dar persoana nu recunostea. Dupa "purtarea prescurilor", cel mai frumos, mai cuminte si mai de bun simt baiat al acelei familii, a fost traznit (era in Bucuresti intr-un grup mai mare de baieti, dar el a fost singurul care nu a supravietuit).
Alt caz: un tanar cam certat cu legea, i-a furat unei familii vaca, a taiat-o peste noapte, a facut-o pachete si a vandut-o. Degeaba au mers pagubasii la militie, nu puteau dovedi nimic. Dupa slujbele la acea biserica si la acel preot batran, tanarul a urcat pe stalpul din fata casei sa agate un fir electric batut de vant. S-a electrocutat, a cazut si a murit pe loc.
Dar cel mai shocant caz a fost al unei familii de oameni batrani si fiul lor, casatorit. Acest fiu avea o sotie cam lenesa, nu-i prea placea munca nici la camp nici in gospodarie. Dar aveau vreo doi-trei copii. El, tractorist, era plecat cam tot timpul zilei, iar cand venea seara acasa, gasea de mancare semipreparate, pregatite din conserve si alte alea ce puteau fi cumparate din magazin. Intrebata de unde are bani sa tot cumpere, ea spunea ca din economiile ei... Intr-o zi parintii lui i-au intrebat daca nu cumva le-au umblat prin bani, fiindca de la un timp au inceput sa lipseasca sume din ce in ce mai mari. Omul, stiindu-se nevinovat, a negat orice amestec. Femeia n-a recunoscut nimic. Dupa un timp, batrana a spus ca, daca stiu ceva sa spuna inainte de a merge la biserica sa plateasca. Dar ea tot n-a recunoscut. In mod normal, aceste slujbe dureaza - cred! - 40 de zile. Afland ca batrana a vorbit serios, dupa vreo doua saptamani, femeia i-a recunoscut sotului, apoi au mers impreuna sa spuna adevarul si parintilor. Batrana a mers la preot chiar a doua zi (desi acea biserica nu era foarte aproape de localitatea noastra) si i-a cerut sa intrerupa slujbele. Si totusi, cand s-au implinit 40 de zile, barbatul acelei femei si fiul celor pagubasi, s-a rasturnat cu tractorul intr-o rapa si a murit sub ochii nostri care ne-am adunat in jurul lui. Eram copil pe-atunci, nu intelegeam eu multe lucruri. Femeia s-a recasatorit in foarte scurt timp, si-a crescut copiii din vechea casatorie, a mai facut si altii, iar cand primii copii si-au cam gasit rostul pe lume, femeia a fost lovita de tren in timp ce incerca sa coboare pe partea opusa peronului.
Eu cred ca preotul nu se roaga pentru ceva anume, si in nici un caz pentru rau, ci doar face niste slujbe speciale si nici nu crd ca el este constient ca in urma acelor slujbe, de cele mai multe ori cineva trebuie sa moara... Cert este ca aceste lucruri au existat, exista si vor continua sa existe in jurul nostru. Poate ca minciuna, rautatea, invidia bolnava, ar trebui intr-adevar nimicite, dar cum ramane cu rabdarea, intelepciunea, iertarea?...
Gradina Lui Dumnezeu e mare, si multe fructe otravite ne par deosebit de apetisante!...

Pai nici eu n-am crezut, dar uite ce s-a intamplat - mama acestor tineri s-a dus intr-adevar la un preot dintr-un sat, cam la o ora de mers cu trenul. Eu am fost foarte apropiata de cei doi copii ai ei, asa ca fata m-a rugat sa merg cu ea si sa vorbim cu preotul respectiv, fara stirea mamei ei. Eram mici - 17 ani. Mama mea s-a impotrivit initial, dar pana la urma ne-a lasat. Cand am ajuns in curtea bisericii, de fapt la intrarea in biserica, preotul a iesit in prag si a inceput sa - mare atentie!!! - ne afuriseasca si sa ne alunge! Am crezut initial ca era vorba de mine, pentru ca eu frecventam, la vremea aceea, de biserica catolica. Si nici lacrimile bietei fete care-l implora sa n-o asculte pe mama ei n-au contat! Tot drumul de intoarcere, n-am facut decat sa incerc s-o consolez pe biata fata, cum am putut eu - dar adevarul este ca n-am prea reusit. In nici un caz n-as vrea sa vorbesc de rau un preot, dar cred ca, cel putin in acest caz, ceva nu se leaga...