Lumea copiilor

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andreicozia

NIMENI in lumea libera nu cere permisiunea nimanui sa se adreseze pe nume mic(in SUA) sau de familie(in Ro).

De ce această deosebire ? De ce în SUA să ne adresăm "by default" folosind numele de familie, iar în Ro folosind numele mic ? Aceleaşi principii care guvernează politeţea în "lumea liberă" o guvernează şi la noi şi în tot spaţiul nostru cultural. Prin urmare, vorbim la per tu cu prietenii cu care ne cunoaştem de mult, precum şi cu cei care îşi exprimă în mod expres dorinţa aceasta. În toate celelalte cazuri, folosim ceea ce se şi cheamă "pluralul politeţii". Am citit o vorbă de duh frumoasă: "Dacă nu ne putem iubi aproapele, măcar să fim politicoşi".

Spre exemplu, aici pe forum vorbesc la per tu cu "Scoţianul", care mi-a cerut acest lucru şi folosind pluralul politeţii cu toţi ceilalţi.

3. Singura exceptie este cazul in care te consideri a fi vre-o printesa Turandot ceva, cu o palma mai sus de Dumnezeu. In acel caz as ezita sa-ti spun pe nume asa cum Dumnezeu a insistat sa nu-i inventam nume si porecle.

Folosirea pluralului politeţii nu are legătură nici cu rangul ori titlurile, nici cu vârsta. Sensul originar de "stăpân" din termenii domn/doamnă/domnişoară s-a estompat, e o simplă marcă de curtoazie. Tot cu "dv" se cuvine să vorbim şi cu generalul şi cu gunoierul, şi cu cel care abia absolvit liceul, precum şi cu cel care aşteaptă pensia. O tânără prinţesă a Angliei, punându-şi capul pe eşafodul pe care i-l pregătiseră protestanţii, a spus: "Aşa e bine, domnule călău" ? Asta ne arată că trebuie să ne păstrăm simţul politeţii chiar în împrejurări extreme.