Sacrificiul

În prealabil postat de FiulRisipitor

Vad ca ai o imagine usor deformata (deformata din punctul meu de vedere). Nu stiu de unde ai dedus ca plata pentru ceva se face prin jertfa altcuiva. Omul nu a platit pentru greseala lui prin jertfa lui Hristos.

De aici: "Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii"

În prealabil postat de FiulRisipitor

Prin jertfa(exemplul) Lui greseala era mult mai usor de indreptat.

Cum adica?

În prealabil postat de FiulRisipitor

Omul nu este incapabil de a discerne adevarul, ci este doar "imprastiat" cu mintea, e atent la altceva cand i se explica. Si elevul daca se uita pe geam cat e de frumos afara nu va intelege lectia.

Aici eram de acord

În prealabil postat de FiulRisipitor

Iarasi, pentru tine jertfa inseamna a pierde ceva, pentru mine jertfa inseamna a castiga. E ca si la cumparaturi: poate pretul ti se pare mare, dar daca te uiti la avantajele aduse prin achizitionare o sa vezi ca e un pret corect. Cred ca si in VT cand oamenii aduceau o jertfa nu considerau animalul pierdut, ci considerau ca au castigat prin jertfa adusa lui Dumnezeu.
Hristos prin jertfa sa l-a castigat inapoi pe om.

Sigur ca pina la urma jertfa e pentru a cistiga ceva, pe total. Tot ceea ce facem este pina la urma pentru a cistiga Doar ca unii nu vor sa recunoasca :)
Dar nu asta e neintelegerea mea; animalul era totusi, pierdut. Cel jertfit pierdea ceva. Ce a pierdut Hristos?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Traditie1

Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii, pacate care afecteaza onoarea lui Dumnezeu. Prin pacat omul nesocoteste pe Dumnezeu iar un Dumnezeu calcat în picioare nu mai este Dumnezeu. Maretia lui Dumnezeu trebuia restabilita si Jertfa lui Dumnezeu, a uneia din Persoanele Sfintei Treimi a facut acest lucru.

Traditie,

Jertfa nu a fost pentru satisfacerea onoarei Lui Dumnezeu, ortodocsii nu cred asa ceva.

De asemenea dacă atmosfera spirituală a jertfei nu poate fi simplist juridică, ci de dragoste, adevăr şi libertate, atunci şi sensul ei nu e cel propiţiatoriu, de îmblînzire a unui Dumnezeu «a Cărui mînie nu e potolită decît cînd curge sîngele». Spiritul propriu Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii scoate în relief un alt obiectiv sau sens: acela al sfinţirii, nu pe acela de inspiraţie păgînă al îmblînzirii mîniei. Jertfa e oferită lui Dumnezeu anume pentru a fi sfinţită, transfigurată prin El. «Ce e oferit e sfinţit». Nu e vorba de un act cerut de Dumnezeu pentru Sine, ci pentru noi, pentru a ne sfinţi, pentru a ne transfigura: «Gloria Dei vivens homo» (Sfîntul Irineu). Şi jertfa Domnului a adus tocmai această sfinţire, transfigurare supremă: învierea.

Parintele Galeriu

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de topcat

De aici: "Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii"

Eu ti-am spus ce cred eu.

În prealabil postat de topcat

Cum adica?

Greseala omului a fost ca s-a indepartat de Dumnezeu prin neascultare. Hristos i-a aratat ca nu trebuie sa continue in aceasta greseala, poate reveni la starea cea dintai pentru ca Dumnezeu este unul iertator, iubitor si rabdator. Dar pentru a reveni trebuie ca omul sa-l imite pe Dumnezeu, iar acum are exemplul lui Hristos. Nici oamenii nu stau impreuna daca diferentele de caracter sunt foarte mari.

În prealabil postat de topcat

Sigur ca pina la urma jertfa e pentru a cistiga ceva, pe total. Tot ceea ce facem este pina la urma pentru a cistiga Doar ca unii nu vor sa recunoasca :)
Dar nu asta e neintelegerea mea; animalul era totusi, pierdut. Cel jertfit pierdea ceva. Ce a pierdut Hristos?

Nu cred ca era absolut necesar ca Hristos(sau Dumnezeu) sa piarda ceva. Tu cand iti ierti copilul pentru o greseala si ii dai exemplu bun ce pierzi?

În prealabil postat de FiulRisipitor

Greseala omului a fost ca s-a indepartat de Dumnezeu prin neascultare. Hristos i-a aratat ca nu trebuie sa continue in aceasta greseala, poate reveni la starea cea dintai pentru ca Dumnezeu este unul iertator, iubitor si rabdator. Dar pentru a reveni trebuie ca omul sa-l imite pe Dumnezeu, iar acum are exemplul lui Hristos. Nici oamenii nu stau impreuna daca diferentele de caracter sunt foarte mari.

Si ca sa il si impresioneze i-a spus S A C R I F I C I U.
Repet, sint de acord cu versiunea metaforica a exemplului propriu. Nu inteleg totusi care era sacrificiul

În prealabil postat de FiulRisipitor

Nu cred ca era absolut necesar ca Hristos(sau Dumnezeu) sa piarda ceva. Tu cand iti ierti copilul pentru o greseala si ii dai exemplu bun ce pierzi?

Era absolut necesar sa iarda ceva, pentru ca asta e definitia sacrificiului, daca punem de o parte (si ai pus-o) ipoteza zeului razbunator si dornic de sacrificii inutile.
Nu pierd nimic dar nici nu pretind ca ma sacrific pentru el in acest fel

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de topcat

Si ca sa il si impresioneze i-a spus S A C R I F I C I U.
Repet, sint de acord cu versiunea metaforica a exemplului propriu. Nu inteleg totusi care era sacrificiul

Cand iubesti pe cineva desi acesta face ceva ce te deranjeza, din iubire il rabzi si mai mult te straduiesti sa repari greseala lui. Pentru mine asta e un sacrificiu - pentru ca treci pe locul doi dorintele tale, si incerci sa-l intelegi pe cel drag si dorintele lui chiar daca acestea nu sunt cele bune.

În prealabil postat de topcat

Era absolut necesar sa iarda ceva, pentru ca asta e definitia sacrificiului, daca punem de o parte (si ai pus-o) ipoteza zeului razbunator si dornic de sacrificii inutile.

Nu stiu de unde ai dedus in postarile mele "ipoteza zeului razbunator si dornic de sacrifcii inutile". Daca te referi la treaba cu animalul... am sa-ti raspund la fel ca intr-un alt mesaj: atat il ducea pe om capul in VT, asta o considera el multumire ca Dumnezeu i-a dat tot ceea ce are. De asta a si venit Dumnezeu pe pamant in persoana lui Iisus Hristos ca sa-i arate omului ca nici de jertfirea animalului nu este nevoie ci de asemanarea omului cu Dumnezeu.

În prealabil postat de topcat

Nu pierd nimic dar nici nu pretind ca ma sacrific pentru el in acest fel

Frum din partea ta! Dumnezeu nu a pretins ca se sacrifica, ci noi vedem asta ca pe un sacrificiu.

În prealabil postat de FiulRisipitor

Cand iubesti pe cineva desi acesta face ceva ce te deranjeza, din iubire il rabzi si mai mult te straduiesti sa repari greseala lui. Pentru mine asta e un sacrificiu - pentru ca treci pe locul doi dorintele tale, si incerci sa-l intelegi pe cel drag si dorintele lui chiar daca acestea nu sunt cele bune.

Corect, renunti la dorintele tale pentru altcineva, e conform dex :)

În prealabil postat de FiulRisipitor

Nu stiu de unde ai dedus in postarile mele "ipoteza zeului razbunator si dornic de sacrifcii inutile". Daca te referi la treaba cu animalul... am sa-ti raspund la fel ca intr-un alt mesaj: atat il ducea pe om capul in VT, asta o considera el multumire ca Dumnezeu i-a dat tot ceea ce are. De asta a si venit Dumnezeu pe pamant in persoana lui Iisus Hristos ca sa-i arate omului ca nici de jertfirea animalului nu este nevoie ci de asemanarea omului cu Dumnezeu.

Tocmai, ca am spus ca ai dat-o la o parte
Totusi, fundamentalistii o mai folosesc

În prealabil postat de FiulRisipitor

Frum din partea ta! Dumnezeu nu a pretins ca se sacrifica, ci noi vedem asta ca pe un sacrificiu.

Pai eu nu il vad deloc si nici tu, ca inca n-am inteles ce a pierdut prin sacrificiu :)