Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Noesisaa

Dar si cand faci o operatie, chiar daca ce este rau este scos, si ce este bun reconstruit, tot ai nevoie de ceva ingrijiri dupa. Pentru a ajuta la vindecarea ranilor care au fost facute de boala.

Deosebirea este că o operaţie produce o vindecare în ordine naturală, pe când spovada produce o vindecare în ordine supranaturală. În timp ce vindecările naturale se desfăşoară cu o anumită durată în timp, cele supranaturale sunt instantanee (acesta e un criteriu major când Biserica evaluează un presupus miracol de vindecare).

Pe urmă, să observăm CUM sunt canoanele: ori de câte ori e posibil, ele constau în repararea răului făcut. Pentru un furt, trebuie să îl despăgubeşti pe cel prejudiciat, sau pe un sărac dacă acela nu mai poate fi găsit. Pentru un avort, trebuie să îngrijeşti un copil orfan. Şi aşa mai departe. Deci, observ că asemenea canoane tind spre repararea dezordinii produse în lume prin acţiunea păcătoasă. Rana a rămas în lume, nu în mine, că eu sunt absolvit. Dar rămâne o datorie. Ei bine, acestei dezordini noi îi spunem "consecinţă temporală". Până la urmă, tot la purgatoriu şi indulgenţe ajungem.

Am vrut doar să arăt că învăţătura este (sau ar trebui să fie) aceeaşi. Doar că e ceva mai explicit formulată în lumea catolică, după secole de efort scolastic. În loc de "rană" noi spunem "urmare temporală", în loc de "iad din care cineva iese prin rugăciuni şi liturghii" noi spunem "purgatoriu" etc, atâta tot.