desfranarea in casatorie

[caliyo]

Va spun cu toata sinceritatea celor care considerati ca placerea relatiei intime dintre soti ( uniti prin taina Cununiei) este un pacat ( subliniez: nu relatia , ci placerea care insoteste relatia) ca nu inteleg cum s-ar putea uni si bucura spiritual doi soti fara sa simta nici o placere in trupurile lor. Dar ce ar trebui sa simta? scarba? O relatie intima care nu iti provoaca placere mie imi suna ori a viol, ori inseamna ca nu iti iubesti sotul( sotia) si te impreunezi numai ,,din datorie´´,(,,la comanda´´) ori simti aversiune fata de relatia trupeasca in general.
Daca nu ar fi lasat Dumnezeu si placerea, cred ca nu s-ar mai fi impreunat nimeni.
Sunt de acord ca monahii trebuie sa lupte impotriva placerilor trupesti pt. ca ei au ales o anumita cale si au renuntat de buna voie la acest tip de placere.
Iar sotii isi asuma placerea , dar si responsabilitatea ce recurge din ea( grija fata de sot, nasterea si cresterea pruncilor).

[Fani71]

În prealabil postat de caliyo

Va spun cu toata sinceritatea celor care considerati ca placerea relatiei intime dintre soti ( uniti prin taina Cununiei) este un pacat ( subliniez: nu relatia , ci placerea care insoteste relatia) ca nu inteleg cum s-ar putea uni si bucura spiritual doi soti fara sa simta nici o placere in trupurile lor. Dar ce ar trebui sa simta? scarba? O relatie intima care nu iti provoaca placere mie imi suna ori a viol, ori inseamna ca nu iti iubesti sotul( sotia) si te impreunezi numai ,,din datorie´´,(,,la comanda´´) ori simti aversiune fata de relatia trupeasca in general.
Daca nu ar fi lasat Dumnezeu si placerea, cred ca nu s-ar mai fi impreunat nimeni.
Sunt de acord ca monahii trebuie sa lupte impotriva placerilor trupesti pt. ca ei au ales o anumita cale si au renuntat de buna voie la acest tip de placere.
Iar sotii isi asuma placerea , dar si responsabilitatea ce recurge din ea( grija fata de sot, nasterea si cresterea pruncilor).

Cred ca cei care aici spun ca placerea ar fi pacat in sine sunt putini, din fericire.
Ce spun unii este ca nu ar trebui cautata cu dinadinsul sau ca nu ar trebui sa fie scop in sine. Ceea ce este adevarat: cand iti iubesti sotul sau sotia, nu placerea o cauti, ci unirea cu el sau ea, si bucuria lui, pe langa a ta. Nu l transformi intr-un obiect al placerii. Asta este adevaratul criteriu dupa parerea mea.
Si altii pun mult accent pe respectarea unor reguli stricte de abstinenta sau pe acceptarea nelimitata a conceperii copiilor. Dupa ei, daca nu respectam strict aceste reguli si daca folosim un fel oarecare de 'ferire', relatia sexuala devine doar o cautare a placerii.
Altii (ca mine) nu sunt de acord in totalitate, spunand ca responsabilitatea poate presupune si o anumita forma de ferire si ca regulile stricte pot dauna anumitor cupluri, sau ca daca un cuplu are oricum de dus alte forme de abstinenta (din cauza bolii, a stresului, a departarii periodice etc) acele reguli pot fi chiar daunatoare pentru viata cuplului daca sunt luate ad literam. (Mai sunt si niste reguli care nu se stie de cand si de unde au aparut si care cred ca provin dintr-un fel de maniheism antitrup - ca regula care pune sarbatorile in acelasi plan cu zilele de post in ceea ce priveste relatia trupeasca)
Dar aproape toti suntem de acord ca nu placerea in sine este rea ci felul cum o traiesti.

[Mihnea Dragomir]

Topicul acesta seamănă cu o furtună într-un pahar cu apă. Sau cu o bătaie cu stafide. Va să zică, morala este în budă, principala problemă fiind desfrânarea în afara căsătoriei, nu în interiorul ei. Nu mai prididesc răspunzând unor "cupluri" de liceu care mă întreabă ce metode antconcepţionale să folosească, ideea că nu ar trebui să folosească de loc organele copulatorii până la majorat, necum până la căsătorie netrecându-le, măcar, prin căpşor. Trăim vremuri în care virginitatea fetelor este considerată dovadă de prostie (sau de trup pocit), iar fecioria băieţilor este considerată dovadă de impotenţă. Masturbarea este "practică" şi "propedeutică" foarte normală, ba char indicată medical pentru "menţinerea balanţei hormonale optime". Oameni de toate vârstele fac sex ca şi când s-ar scobi între dinţi, şi anume folosind prima scobitoare care se iveşte la îndemână, iar dv vorbiţi aici despre "desfrânarea în căsătorie" ?!

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Topicul acesta seamănă cu o furtună într-un pahar cu apă. Sau cu o bătaie cu stafide. Va să zică, morala este în budă, principala problemă fiind desfrânarea în afara căsătoriei, nu în interiorul ei. Nu mai prididesc răspunzând unor "cupluri" de liceu care mă întreabă ce metode antconcepţionale să folosească, ideea că nu ar trebui să folosească de loc organele copulatorii până la majorat, necum până la căsătorie netrecându-le, măcar, prin căpşor. Trăim vremuri în care virginitatea fetelor este considerată dovadă de prostie (sau de trup pocit), iar fecioria băieţilor este considerată dovadă de impotenţă. Masturbarea este "practică" şi "propedeutică" foarte normală, ba char indicată medical pentru "menţinerea balanţei hormonale optime". Oameni de toate vârstele fac sex ca şi când s-ar scobi între dinţi, şi anume folosind prima scobitoare care se iveşte la îndemână, iar dv vorbiţi aici despre "desfrânarea în căsătorie" ?!

Asa este, si eu ma gandesc cateodata ca acest gen de discutii nu prea are mare lucru de a face cu problemele de care ma izbesc eu ca profesor de religie...