Marea inselaciune a sectei adventiste: "moartea pune capat constientei"

[dudu65]

În prealabil postat de Danut7

Ca sunt mai multe argumente pentru ....decat cate sunt pentru

Considerati ca Sfanta Scriptura se contrazice pe ea insasi, si are mai multe argumente pentru o teorie si mai putine pentru o teorie opusa?

În prealabil postat de Danut7

viata de dupa moarte

Orice crestin crede in viata de dupa moarte. Domnul Iisus Hristos ne-a fagaduit o inviere si o viata vesnica: "Voia Tatãlui Meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede în El, sã aibã viata vesnicã, si Eu îl voi învia în ziua de apoi."(Ioan 6:40 - verset des citit la inmormantarile ortodoxe).

În prealabil postat de Danut7

, sau din timpul mortii cum doriti

Viata din timpul mortii este un non-sens. Nici dvs. nu credeti in asa ceva.

În prealabil postat de Danut7

pentru non-existenta ei..

Non-existenta cui? A mortii? A constientei din timpul mortii? Ce ati vrut sa spuneti?

În prealabil postat de Danut7

Sunt curios cum interpretati acele versete.

Mai intai sa-mi spuneti clar ce ati vrut sa demonstrati.

[Danut7]

Nu Sfanta Scriptura nu se contrazice.. Hai sa facem un exercitiu : Mata' interpreteaza versetele mele si eu pe ale tale?Ok? Semanati izbitor din modul in care scrieti cu vasalie33 care a fost banat daca sunteti el spuneti-ne sa nu ne mai pierdem vremea si .. eventual sa va banam din nou

[dudu65]

În prealabil postat de Danut7

Nu Sfanta Scriptura nu se contrazice..

Sunteti sigur? In postarea anterioara dadeati de inteles tocmai contrariul.

În prealabil postat de Danut7

Hai sa facem un exercitiu : Mata' interpreteaza versetele mele si eu pe ale tale?Ok?

As interpreta cu mare placere versetele dumitale. Dar, nu stiu ce idee vreti sa sustineti cu ele. Exprimati clar ce vreti sa demonstrati. Nu vreau sa ma apuc sa latru ca un caine la luna (asa fara rost).

Dvs. ati "aruncat" un brat de versete, fara legatura cu vre-un subiect anume, si vreti sa fie comentate. Ce-ar fi daca am face toti la fel? Ar mai iesi vre-o discutie inteligenta (si inteligibila)?

Versetele postate de mine (si inca multe altele) vorbesc clar despre acelasi lucru: lipsa constientei sau a vre-unei lucrari in timpul mortii (moartea intaia). Le puteti comenta, incercand sa aratati ca gresesc.

[tricesimusquintus]

să nu te mai plângi că nu ţi se răspunde.

În prealabil postat de Danut7

Facerea 37:35 După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.

Unde vezi tu ideea de viaţă în timpul morţii, ori de conştienţă? Iacov spune că-şi va plânge fiul până va ajunge în mormânt, nu spune că va plânge şi acolo. Cred că reiese destul de clar din oricare traducere a textului.

"Locuinţa morţilor" [She’ol] Acest cuvânt este specific ebraic şi nu se află în nici o limbă semită. El este folosit în mod invariabil pentru a indica locul unde merg cei morţi. Traducătorii VT, neavând un echivalent în limba greacă au folosit termenul [άδης] în Septuaginta. Iată cum apare acest verset în traducerea literară:

"Toti fiii şi toate fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el nu vroia mângâiere, ci spunea: 'Voi cobori plângând, laa fiul meu, în Sălaşul Morţilor.' Aşa l-a plâns tatăl său." (Septuaginta - Ed. Polirom 2004 p.141)

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

să nu te mai plângi că nu ţi se răspunde.


Unde vezi tu ideea de viaţă în timpul morţii, ori de conştienţă? Iacov spune că-şi va plânge fiul până va ajunge în mormânt, nu spune că va plânge şi acolo. Cred că reiese destul de clar din oricare traducere a textului.

"Locuinţa morţilor" [She’ol] Acest cuvânt este specific ebraic şi nu se află în nici o limbă semită. El este folosit în mod invariabil pentru a indica locul unde merg cei morţi. Traducătorii VT, neavând un echivalent în limba greacă au folosit termenul [άδης] în Septuaginta. Iată cum apare acest verset în traducerea literară:

"Toti fiii şi toate fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el nu vroia mângâiere, ci spunea: 'Voi cobori plângând, laa fiul meu, în Sălaşul Morţilor.' Aşa l-a plâns tatăl său." (Septuaginta - Ed. Polirom 2004 p.141)

Ipotetic fiul lui Iacov era mort si fara de mormant.. Deci unde se referea Iacov ca va cobori ca sa ajunga la fiul sau?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Ipotetic fiul lui Iacov era mort si fara de mormant.. Deci unde se referea Iacov ca va cobori ca sa ajunga la fiul sau?

Fiul lui Iacov nu era mort, însă tată lui nu ştia acest lucru de aceea spunea în durerea lui că se va coborâ în mormânt (sheol), adică acolo unde se coboară orice om când moare. Reţine: se coboară, nu se ridică.
Repet întrebarea legată de acest prim "argument" al tău, apoi trecem la următoarele:
"Unde vezi tu ideea de viaţă în timpul morţii, ori de conştienţă?"[în acest verset]

[doctor_faustus]

"Dar, în Biblie, nici termenul ebraic şi nici cel grecesc pentru spirit (respectiv ruach şi preuma) nu se referă la o entitate inteligentă, capabilă de o existenţă conştientă, aparte de trup. Mai degrabă, aceşti termeni se referă la „suflare" - scînteia vieţii - esenţială existenţei individului, principiul vieţii ce animă atît animalele, cît şi fiinţele omeneşti."


Sursa: http://www.adventist.ro/index/convin...-invierea.html

Aflăm de aici aşa-zisa concepţie despre spirit sau duh după adventişti. Să vedem însă dacă lucrurile stau chiar aşa cum încearcă să sugereze adventiştii.

"Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu." (1 Corinteni 2:11)


Deci, după cum vedem, deşi adventiştii ne spun că duhul (pneuma) "nu se referă la o entitate inteligentă, capabilă de o existenţă conştientă", ci la "„suflare" - scînteia vieţii - esenţială existenţei individului, principiul vieţii ce animă atît animalele, cît şi fiinţele omeneşti", observăm că sfântul Pavel ne spune că duhul omului ştie pe cele ale omului, precum Duhul lui Dumnezeu ştie pe cele ale lui Dumnezeu. Duhul deci este caracterizat prin ştiinţă, chiar ştiinţa sinelui propriu, deci nu poate fi caracterizat ca lipsă de inteligenţă, lipsă de conştienţă, ca un simplu principiu vital pe care l-ar avea şi animalele, pentru că în această situaţie ar însemna că şi animalele au un duh ştiutor, conştient de cele ale lor (animalelor) ceea ce într-adevăr este mai mult decât o aberaţie. Deci duhul (pneuma) îl caracterizează pe om şi nicidecum pe un animal după concepţia sfântului Pavel mărturisită în epistola către corinteni. Rezultă implicit că doctrina despre duhul omului, asemenea altor concepţii adventiste, este greşită, mincinoasă şi împotriva învăţăturii sfintei scripturi.

"τίς γὰρ οἶδεν ἀνθρώπων τὰ τοῦ ἀνθρώπου εἰ μὴ τὸ πνεῦμα τοῦ ἀνθρώπου τὸ ἐν αὐτῷ; οὕτως καὶ τὰ τοῦ θεοῦ οὐδεὶς ἔγνωκεν εἰ μὴ τὸ πνεῦμα τοῦ θεοῦ.

Quis enim hominum scit quae sunt hominis, nisi spiritus hominis, qui in ipso est? ita et quae Dei sunt, nemo cognovit, nisi Spiritus Dei.

For what man knows the things of a man, but the spirit of a man that is in him? So the things also that are of God, no man knows, but the Spirit of God." Sursa: http://www.newadvent.org/bible/1co002.htm

"For what man knoweth the things of a man, save the spirit of man which is in him? even so the things of God knoweth no man, but the Spirit of God." Sursa: http://scripture4all.org/OnlineInter...NTpdf/1co2.pdf

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Fiul lui Iacov nu era mort, însă tată lui nu ştia acest lucru de aceea spunea în durerea lui că se va coborâ în mormânt (sheol), adică acolo unde se coboară orice om când moare. Reţine: se coboară, nu se ridică.
Repet întrebarea legată de acest prim "argument" al tău, apoi trecem la următoarele:
"Unde vezi tu ideea de viaţă în timpul morţii, ori de conştienţă?"[în acest verset]

Iacov credea ca Iosif e mort dar acest nu era.Iacov nu a stiut locul unde Iosif "a murit" .. Deci unde se referea Iacov ca se coboara ca fie impreuna cu fiul sau Iosif presupus mort?

[doctor_faustus]

"Dar să punem capăt exemplelor vechi şi să venim la atleţii [credinţei] foarte aproape de noi. Să luăm exemplele nobile din generaţia noastră. Din gelozie şi din invidie au fost prigoniţi cei mai mari şi cei mai drepţi stîlpi ai Bisericii şi au luptat în această întrecere până la moarte. Să-i punem înaintea ochilor noştri pe bunii apostoli: pe Petru, care, din pricina unei gelozii nedrepte, n-a suferit una, nici două, ci mai multe chinuri; şi după ce a dat astfel de mărturie [de martir], a plecat la locul de slavă datorat lui. Din pricina unei gelozii şi a unei sfădiri, a primit şi Pavel premiul răbdării, purtând de şapte ori lanţuri, fugar şi lovit cu pietre, ajungând un crainic atât în răsărit cât şi în apus, a primit faima nobilă a credinţei lui; învăţând dreptatea în toată lumea locuită şi ajungând până la marginile apusului, a dat mărturie în faţa guvernatorilor. Şi aşa s-a eliberat de lumea aceasta şi s-a dus în locul cel sfânt, făcându-se o foarte mare pildă de răbdare."

Sursa: diacon Ioan I. Ică jr. – Canonul Ortodoxiei, vol. 1: Canonul Apostolic al Primelor Secole – Editura Deisis, 2008, pag. 397

Deasemenea, în engleză,

But not to dwell upon ancient examples, let us come to the most recent spiritual heroes. Let us take the noble examples furnished in our own generation. Through envy and jealousy the greatest and most righteous pillars [of the church] have been persecuted and put to death. Let us set before our eyes the illustrious apostles. Peter, through unrighteous envy, endured not one or two, but numerous labours; and when he had at length suffered martyrdom, departed to the place of glory due to him. Owing to envy, Paul also obtained the reward of patient endurance, after being seven times thrown into captivity, compelled to flee, and stoned. After preaching both in the east and west, he gained the illustrious reputation due to his faith, having taught righteousness to the whole world, and come to the extreme limit of the west, and suffered martyrdom under the prefects. Thus was he removed from the world, and went into the holy place, having proved himself a striking example of patience.

de la sursa: http://www.newadvent.org/fathers/1010.htm

Din aceste cuvinte ale epistolei lui Clement Romanul se deduce evident care era credinţa Bisericii lui Hristos, în perioada primară, imediată perioadei relatată în cartea Faptelor, şi anume credinţa Bisericii cu privire la ceea ce s-a întâmplat după moarte cu sufletele apostolilor Petru şi Pavel: acestea au plecat la locul de slavă, la locul cel sfânt, despre care mărturiseşte chiar şi sfântul Paul într-o epistolă de a sa, cuprinsă în canonul Noului Testament. Cu alte cuvinte, învăţăturile mincinoase ale adventiştilor sunt încă o dată dovedite de unul dintre Părinţii Apostolici, asta după mărturisirea chiar a Sfinţilor Apostoli, în speţă a sfântului Paul. Mărturia sfântului Paul precum şi mărturia sfântului Clement Romanul reprezintă dovezi evidente ale înşelăciunii învăţăturii adventiste care spune că sufletele tuturor morţilor stau moarte în mormânt. Se pare însă că sufletele sfinţilor apostoli Petru şi Paul stau în locaşuri de slavă şi sunt vii înaintea lui Dumnezeu. Bineînţeles că scopul principal al învăţăturii eretice adventiste este acela de a denigra rugăciunile către sfinţii apostoli, şi către sfinţii Bisericii în general, ereticii adventişti încercând să sugereze că această practică ar fi de fapt o exemplificare a spiritismului, încercând astfel să denigreze pe sfinţii Bisericii lui Dumnezeu şi credinţa în puterea acestora de mijlocire pentru credincioşii Bisericii înaintea Mântuitorului Iisus Hristos. Însă adevărul ne este arătat de Sfinţii Apostoli şi de Părinţii Apostolici ai Bisericii şi demonstrează încă o dată mentalitatea perfidă şi duşmănoasă la adresa Bisericii lui Hristos a ereticilor adventişti.

[doctor_faustus]

Antropologia adventiştilor este o amestecătură de trup, suflet, suflare, duh, spirit şi probabil şi alte ingrediente din care nu se mai înţelege de fapt nimic concret din ce vrea să susţină adventismul pe bazele sale "biblice".