Dumnezeu iarta, dar nepedepsit nimic nu lasa

[MariS_]

Dupa umila mea parere, aici semnificatia citatului eu o vad nelegata
nici de viziunea ca boala nici legalista a pacatului, ci de un lucru mult
mai simplu: citatul in prima parte se refera la pacat, ca el se iarta, iar
in a doua parte el se refera la CAUZA pacatului, care cu adevarat trebuie
sa fie eliminata. Orice pacat are o cauza si acea cauza se afla in noi.
La spovedanie se iarta pacatul, dar cauza ramane neatinsa in noi si daca
noi nu o eliminam, prin pocainta, prin facerea canonului dat de duhovnic,
etc, etc, atunci degeaba ne-am spovedit caci vom recidiva din nou cu
acel pacat. Ninivitenii si-au omorat cauza pacatelor lor prin smerenie,
prin pocainta in sac si cenusa si au scapat de pedeapsa, adica s-au
pedepsit singuri. La fel si fiul ratacitor tot prin smerenie si pocainta a
scapat de cauza care-l impingea sa pacatuiasca. Aceasta cauza nu va
ramane niciodata nepedepsita, ori o face omul singur, ori il "ajuta" si
Dumnezeu, tocmai pentru ca Dumnezeu este drept si nu lasa o cauza
a raului sa se manifeste nestanjenita si sa distruga pe cel ce s-a decis
sa mearga pe calea cea buna.
De asta e bine si noi sa omoram cauza pacatului prin pocainta si multa
smerenie si sa ne iertam unii pe altii. Iertati-ma si pe mine, pacatosul.
Sa aveti parte cu totii de Nasterea Mantuitorului in inimile voastre!
Har, smerenie si jertfa de sine.