Dumnezeu iarta, dar nepedepsit nimic nu lasa

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord cu tine.

Invatatura ortodoxa asta este. Nu avem invatatura de tip juridic ca ar ramane urmari temporale (adica urme) ale pacatului care trebuie curatate in purgatoriu sau prin indulgente (care asta se spune ca fac, sterg 'urmele' pacatului).
Spovedania iarta pacatele in mod vindecator, nu juridic. Iertarea lui Dumnezeu nu este punctuala, la spovedanie, ci este un proces al pocaintei, ca un fel de terapie pentru o boala. Bineinteles, in cadrul terapiei putem indura si suferinte legate de vindecare, dar astea nu sunt pedepse ci 'dureri de crestere'.

Ortodoxia voreste despre pacat mai ales in termeni de boala, iar de iertare in termeni de vindecare.

Si totusi, Fani...ceea ce spui tu, desi suna frumos, suna strain in urechile multor ortodocsi romani. SI subliniez, romani. Crescand in Romania, si crescand in Biserica, nu (prea) auzi de pacat ca boala, ci ca pata pe haina alba a botezului. Pedeapsa pentru pacat este pedeapsa pentru pacat, si nu durere de crestere. Si inclin sa cred ca asa este. Nu degeaba se roaga Biserica in nenumarate rugaciuni, si in cadrul Sf. Liturghii si in afara ei, pentru iertarea pacatelor. Iertarea, si nu vindecarea. A pacatelor si nu a pacatului in general, or a starii de pacatosenie, ci a pacatelor, adica a faptelor concrete de tot felul prin care oamenii incalca voia si legea lui Dumnezeu. Daca intr-adevar pacatul ar fi vazut de Biserica in general ca o boala, ce rost ar mai avea rugaciunile pentru iertarea pacatelor? De altfel cum sa ierti o boala? O boala se vindeca, nu se iarta. Si totusi Biserica se roaga pentru iertarea pacatelor...Apoi intotdeauna exista distinctia intre iertare si vindecare. Iertarea pacatelor o primesti la Sf. Spovedanie. Vindecarea totusi poate lua ceva mai mult timp si e prin harul si ajutorul lui Dumnezeu.

Sigur, poate suna juridic si scolastic. Dar nu este ne-ortodox, ci este un fel de gandire acceptat si raspandit in Ortodoxie, cel putin cea romaneasca. Sigur, ortodoxia romaneasca poate este/a fost mai susceptibila la influenta occidentala prin apropierea geografica si de Rusia si de Vest, sau prin Petru Movila, sau mai stiu eu de ce. Dar asta nu inseamna ca este gresita, sau ca felul acesta de gandire este gresit si ar trebui sa fie inlocuit cu felul de gandire al ortodoxiei occidentale dezvoltate post 1917. :P

Pe mine personal ma ajuta sa stiu ca daca fac un anumit pacat iertarea imi este aproape si ca imi sta in putere, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, bineinteles, sa renunt complet la acel pacat. Acel pacat nu este o boala, ci o incalcare a legii lui Dumnezeu pe care eu personal am puterea de a ma abtine sa o fac. Altfel ajungi sa spui "deh, ce sa facem suntem pacatosi cu totii, pacatele se intampla, asta e."

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Si totusi, Fani...ceea ce spui tu, desi suna frumos, suna strain in urechile multor ortodocsi romani. SI subliniez, romani. Crescand in Romania, si crescand in Biserica, nu (prea) auzi de pacat ca boala, ci ca pata pe haina alba a botezului. Pedeapsa pentru pacat este pedeapsa pentru pacat, si nu durere de crestere. Si inclin sa cred ca asa este. Nu degeaba se roaga Biserica in nenumarate rugaciuni, si in cadrul Sf. Liturghii si in afara ei, pentru iertarea pacatelor. Iertarea, si nu vindecarea. A pacatelor si nu a pacatului in general, or a starii de pacatosenie, ci a pacatelor, adica a faptelor concrete de tot felul prin care oamenii incalca voia si legea lui Dumnezeu. Daca intr-adevar pacatul ar fi vazut de Biserica in general ca o boala, ce rost ar mai avea rugaciunile pentru iertarea pacatelor? De altfel cum sa ierti o boala? O boala se vindeca, nu se iarta. Si totusi Biserica se roaga pentru iertarea pacatelor...Apoi intotdeauna exista distinctia intre iertare si vindecare. Iertarea pacatelor o primesti la Sf. Spovedanie. Vindecarea totusi poate lua ceva mai mult timp si e prin harul si ajutorul lui Dumnezeu.

Sigur, poate suna juridic si scolastic. Dar nu este ne-ortodox, ci este un fel de gandire acceptat si raspandit in Ortodoxie, cel putin cea romaneasca. Sigur, ortodoxia romaneasca poate este/a fost mai susceptibila la influenta occidentala prin apropierea geografica si de Rusia si de Vest, sau prin Petru Movila, sau mai stiu eu de ce. Dar asta nu inseamna ca este gresita, sau ca felul acesta de gandire este gresit si ar trebui sa fie inlocuit cu felul de gandire al ortodoxiei occidentale dezvoltate post 1917. :P

Pe mine personal ma ajuta sa stiu ca daca fac un anumit pacat iertarea imi este aproape si ca imi sta in putere, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, bineinteles, sa renunt complet la acel pacat. Acel pacat nu este o boala, ci o incalcare a legii lui Dumnezeu pe care eu personal am puterea de a ma abtine sa o fac. Altfel ajungi sa spui "deh, ce sa facem suntem pacatosi cu totii, pacatele se intampla, asta e."

Poate m-am exprimat eu gresit si am polarizat prea mult.
Boala si vindecarea sunt imagini. Cred ca este adevarat si ce spui tu. In afara de ideea ca suntem pedepsiti pentru pacat. Faptul ca Dumnezeu ingaduie sa ni se intample niste rele este tot pentru 'vindecarea' noastra.
Pentru pacatele punctuale, usor de determinat, sigur ca se poate vorbi si de iertare punctuala prin spovedanie. Dar iertarea nu este in sens juridic, de absolvire, tot asa cum nici urmarile pacatului nu sunt de tip juridic, de pedapsa penala. Asta vroiam sa zic.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

Poate m-am exprimat eu gresit si am polarizat prea mult.
Boala si vindecarea sunt imagini. Cred ca este adevarat si ce spui tu. In afara de ideea ca suntem pedepsiti pentru pacat. Faptul ca Dumnezeu ingaduie sa ni se intample niste rele este tot pentru 'vindecarea' noastra.
Pentru pacatele punctuale, usor de determinat, sigur ca se poate vorbi si de iertare punctuala prin spovedanie. Dar iertarea nu este in sens juridic, de absolvire, tot asa cum nici urmarile pacatului nu sunt de tip juridic, de pedapsa penala. Asta vroiam sa zic.

:) N-am prea inteles.

Daca iertarea nu este in sens de "te-am iertat de fapta asta rea" , adica, pana la urma in sens juridic, in ce sens e? Este iertarea un lucru concret sau nu? Fiindca daca boala, vindecarea, iertarea sunt imagini, aproape ca nu prea mai vad sensul sa ne pese de lucrurile astea? Ce rost are sa te spovedesti in mod regulat, sa spunem o data pe luna, cand vindecarea nu de asta se leaga si e un proces, si nici nu stii exact cand o primesti?

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

:) N-am prea inteles.

Daca iertarea nu este in sens de "te-am iertat de fapta asta rea" , adica, pana la urma in sens juridic, in ce sens e? Este iertarea un lucru concret sau nu? Fiindca daca boala, vindecarea, iertarea sunt imagini, aproape ca nu prea mai vad sensul sa ne pese de lucrurile astea? Ce rost are sa te spovedesti in mod regulat, sa spunem o data pe luna, cand vindecarea nu de asta se leaga si e un proces, si nici nu stii exact cand o primesti?

Pai una nu o exclude pe alta. Iertarea este un lucru concret, da. Insa nu este de tip magic. Este un act, care presupune si o colaborare din partea noastra, si se prelungeste in lucrarea continua de vindecare a lui Dumnezeu, pe care El o face daca Il lasam.
Si iertarea propriu zisa tot o vindecare este.
Ca sa dezvolt mai mult imaginea, sa zicem ca ceea ce se intampla la spovedanie este ca o operatie care inlatura o tumoare, sau o cangrena, si ceea ce face Dumnezue in restul timpului este ca tratamentul de dupa operatie.
Nu rusii de rupa 1917 si din occident au vorbit despre spalarea de pacate ca despre o vindecare, ci reiese din pildele din Evanghelii. Daca le recitim, vom vedea apropierea care se face intre vindecarile de boala si iertarea de pacate. Asta nu pentru a zice, cum spun unii de pe forum, ca bolile sunt urarea directa a pacatului personal (sau pedeapsa), ci pentru a arata ca pacatul este ca o boala.

Sigur ca foloseste sa te spovedesti regulat, tot asa cum nu ajunge sa te tratezi, daca ai o tumoare maligna, ci trebuie si sa te operezi, ca sa elimini surasa raului sui sa-l impieidci sa se imprastie in corp.