Parintii fara copiii se numesc ... pacatosi ... oare asa o fi? refuz sa cred

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de paulici

Mai multe, insa in special persoanele cu care se intra in contact prima perioada dupa pierdere.

Ce treaba au persoanele cu care intri in contact?
Ca-ti spun ca esti un ratat? Ca n-ai stiut sa te ingrijesti in perioada sarcinii? Ca te fac pacatos si din cauza pacatelor ai suferit un nacaz? Pai cu ce te mai poate atinge orice vorba cand il ai pe Dumnezeu si rugaciunea? Nu degeaba ti-au dat colegii de forum exemplul lui Iov...

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Ce treaba au persoanele cu care intri in contact?
Ca-ti spun ca esti un ratat? Ca n-ai stiut sa te ingrijesti in perioada sarcinii? Ca te fac pacatos si din cauza pacatelor ai suferit un nacaz? Pai cu ce te mai poate atinge orice vorba cand il ai pe Dumnezeu si rugaciunea? Nu degeaba ti-au dat colegii de forum exemplul lui Iov...

Pentru ca nici eu ... nici tu si poate nimeni pe pamant nu este suficient de credincios pt a fi de ajuns credinta in Dumnezeu. Trebuie sa ai sansa sa intri in contact cu persoane care sa iti inteleaga si sa iti accepte durerea.

[AlinB]

În prealabil postat de paulici

Pentru ca nici eu ... nici tu si poate nimeni pe pamant nu este suficient de credincios pt a fi de ajuns credinta in Dumnezeu. Trebuie sa ai sansa sa intri in contact cu persoane care sa iti inteleaga si sa iti accepte durerea.

Poate aici pierdem de fapt.
Ca realizam in moment de genul asta ca Dumnezeu nu e un prieten, o persoana, cu care am putea vorbi si ne-ar putea intelege si oferi mangaiere si chiar vindecare, ca e mai mult un cuvant si totusi nu mi se pare ciudat ba chiar normal sa cautam lucrurile asta in alta parte.

Nu o spun ca cineva care exceleaza in acesta directie, este doar o observatie si sper sa nu te superi.

Imi aduc aminte de acatistul asta:

Acatistul de multumire - Slava lui Dumnezeu pentru toate

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ate-67068.html


Cat de apropiat esti de noi in ziua bolii!

Tu Insuti cercetezi pe cei bolnavi, Tu Insuti te apleci spre patul celui suferind. Si inima lui sta de vorba cu Tine.

Tu luminezi sufletul cu pace in vremuri grele, de patimiri si scarbe, Tu trimiti ajutor neasteptat.

Tu mangai, Tu cercetezi cu dragoste si mantui, Tie iti inaltam cantare: Aliluia!


Slava Tie, Celui ce tamaduiesti neputintele si scarbele cu trecerea vindecatoare a timpului,

Slava Tie, Celui ce sigur stii de ce ingadui sa fim prigoniti pe nedrept,

Slava Tie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neinlocuit si tuturor le daruiesti viata de veci,

Slava Tie, Celui ce faci nepieritor tot lucurul cel inalt si bun,

Slava Tie, Celui ce ne-ai fagaduit reintalnirea cea dorita cu cei de aproape ai nostri adormiti intru nadejdea Invierii,

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!


Audio:
http://www.trilulilu.ro/JENICA442000/e28c9a715fe2dc

[anna21]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Ce treaba au persoanele cu care intri in contact?
Ca-ti spun ca esti un ratat? Ca n-ai stiut sa te ingrijesti in perioada sarcinii? Ca te fac pacatos si din cauza pacatelor ai suferit un nacaz? Pai cu ce te mai poate atinge orice vorba cand il ai pe Dumnezeu si rugaciunea? Nu degeaba ti-au dat colegii de forum exemplul lui Iov...

Cred ca esti f tanar.

Exemplul lui Iov este pt noi toti, nu numai pt cei care sufera intens.
Dar eu gasesc ca este greu sa nu-mi pierd cumpatul si in incercari minore. Pana la a multumi lui Dumnezeu pt toate: bune si rele.. este cale lunga. Dar ar trebui sa incercam sa o facem.

Cand este vorba de copii, este f greu sa faci fata sentimentelor de vinovatie. Chiar pt accidente minore, un parinte se invinovateste mult: ca nu ai luat masuri de siguranta, ca din comoditate nu ti-ai urmarit copilul pas cu pas etc..
Nici nu vreau sa ma gandesc la boli grave, moarte.. noi nu avem idee in ce registru de trairi am intra si cum am putea face fata.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de anna21

Cred ca esti f tanar.

Exemplul lui Iov este pt noi toti, nu numai pt cei care sufera intens.
Dar eu gasesc ca este greu sa nu-mi pierd cumpatul si in incercari minore. Pana la a multumi lui Dumnezeu pt toate: bune si rele.. este cale lunga. Dar ar trebui sa incercam sa o facem.

Cand este vorba de copii, este f greu sa faci fata sentimentelor de vinovatie. Chiar pt accidente minore, un parinte se invinovateste mult: ca nu ai luat masuri de siguranta, ca din comoditate nu ti-ai urmarit copilul pas cu pas etc..
Nici nu vreau sa ma gandesc la boli grave, moarte.. noi nu avem idee in ce registru de trairi am intra si cum am putea face fata.

Sunt tanar(cel putin la minte...), si sunt de acord ca exemplul lui Iov este pentru noi toti. Sunt de acord si cu faptul ca de la teorie la practica e cale lunga (n-am spus niciodata ca e usor), dar asta nu ne da dreptul sa respingem teoria doar pentru ca nu am incercat-o sau pentru ca noua nu ne-a reusit. Oare nu e plin calendarul de sfinti care au reusit? Cum sa spunem ca nimeni de pe pamant nu poate? daca nimeni de pe pamant nu poate atunci Dumnezeu este un tiran, ne chinuie mai mult decat putem duce. Nu stiu in ce fel de Dumnezeu cred unii, dar eu L-am simtit altfel.

[Marius22]

"Cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra". Desi Mantuitorul ne-a data aceasta pilda, continuam sa aruncam frecvent cu pietre in ceilalti. Acest fapt arata cat de mult ne lipseste vederea si constientizarea propriilor pacate.

Nimeni dintre noi nu poate da un raspuns intru totul coerent problemei suferintei si incercarilor venite prin suferinta. Cert este faptul ca ea ne zguduie profund atunci cand ni se da a o trai la cote din ce in ce mai intense, ce par a depasi gradul nostru de suportabilitate. Fie ne misca intr-atat incat ne pierdem orice reper, si dam curs unei revolte interioare impotriva semenilor si chiar lui Dumnezeu, fie ne ajuta sa facem un pas inainte pe scara virtulilor si pe calea cunoasterii lui Dumnezeu.

In suferinta, atat cat mi s-a dat sa o traiesc pana acum, in mine si in semeni, nu exista stat pe loc. Exista ori regres, ori progres. Pasul inainte urmeaza insa numai asumarii ei.