Parintii fara copiii se numesc ... pacatosi ... oare asa o fi? refuz sa cred

[paulici]

În prealabil postat de AlinB

Toti orbii ajung mai devreme sau mai tarziu in fata alegerii de a vedea florile sau a se inchide si mai tare in orbire, orbire care inseamna suferinta.

Depinde de orientarea caracterului fiecaruia.



Cred ca asta este ceea ce trebuie sa ai in vedere, lasa-i pe altii ca nu ai de unde sti in ce directie merg de fapt, daca exista rautate autentica, mai devreme sau mai tarziu prin ceea ce ii va aduce acea rautate, acea persoana va deveni vrednica de mila...

Tocmai dar pt asta trebuie timp. Exact asta vroiam si eu sa intelegeti.

Si cu ce ma ajuta pe mine sau alt parinte faptul ca aceeia devin vrednici de mila cat timp o anumita chestie sau vorba ma poate face mai demna de mila dupa aceea mai mult decat dupa pierderea unui copil? Trebuie sa intelegi ca pierderea unui copil poate fi asociata cu o forma de nebunie ...

[AlinB]

În prealabil postat de paulici

Tocmai dar pt asta trebuie timp. Exact asta vroiam si eu sa intelegeti.

Si cu ce ma ajuta pe mine sau alt parinte faptul ca aceeia devin vrednici de mila cat timp o anumita chestie sau vorba ma poate face mai demna de mila dupa aceea mai mult decat dupa pierderea unui copil? Trebuie sa intelegi ca pierderea unui copil poate fi asociata cu o forma de nebunie ...

Cu forma de nebunie..ai perfecta dreptate..

Cred ca ti-am raspuns deja..ai o judecata sanatoasa, in ciuda a ceea ce a fost, nu te lasa "destabilizata" de altii.
Daca tu n-ai ce sa-ti reprosezi, altii care nu te cunosc ca sa-ti poata reprosa ceva concret, cu atat mai putin.

Sa dea Dumnezeu sa-ti poti pastra buna masura si chiar mai mult.

[calator prin ploaie]

Paulici
"Copiii fata parinti, se numesc orfani, parintii fara copiii se numesc.....pacatosi....pentru ca din cauza lor si a pacatelor lor le-au murit copiii.
Cel putin asa m-a consolat pe mine o cunostinta de-a mea. Habar n-am de ce. Nu sunt mai credincioasa si nici mai pacatoasa ca alte femei, nu am dorit nimanui sa fie pedepsit astfel si totusi.....s-a intamplat. Si atunci? Ce pot sa fac? Sa intorc timpul? Nu am cum."

Nu cred ca este o plata pentru pacate neaparat, pierderea unui copil....O vad mai mult ca pe o incercare , menita sa inalte un suflet care se crede pret de o clipa , cazut...E cea mai cumplita pierdere , cea a unui copil, cea mai sfasietoare...Dar cred ca din lacrimile durerii, inlantuite cu rugaciuni catre Dumnezeu, se vor oferi noi sanse, sau se vor deschide alte drumuri...
Dumnezeu sa te mangaie !