Citat:
În prealabil postat de grasu77
Nu prea stiu ce sa mai cred despre Sfantul Apostol Pavel. In 1 Tesaloniceni cap. 4 (incepand cu vers. 13), ne spune ca "vom fi intotdeauna cu Domnul" (vers. 17) la revenirea Sa si Invierea mortilor. Apoi, dvs. imi aratati ca Sfantul Apostol credea in partasia cu Hristos, pe timpul mortii, inainte de revenirea Mantuitorului si Inviere.
Apoi, chiar nu mai inteleg de ce mai trebuie sa revina Domnul si sa fie o INVIERE. Doar ca sa adune hoiturile celor care oricum sunt cu EL? Mai este om problema: Domnul vorbeste cu mortii (face spiritism)? Nu ar face mai bine sa-i invieze si apoi sa discute cu ei?
P.S. Propun sa incehiem aici aceasta usoara deviere. Subiectul mortii a mai fost discutat. Acum vorbim despre revenirea Domnului si INVIERE.
|
Nu ma mir ca nu intelegeti ceea ce apostolul Pavel spune, mintuitorul spune, Sfinta Scriptura spune. Dumneavoastra,cei din secte, "ascultind" fiecare in parte de Sfintul Duh, aveti fiecare in parte propria viziune asupra DOmnului. Fiind limitati, iar Domnul infinit, normal ca daca mintea dumneavoastra nu pricepe spuneti ca nu e posibil.
Referitor la deviere: nu e nici o deviere; invierea mortilor nu e adevarata noastra nadejde, cel putin a unora dintre noi. Adevarata noastra nadejde este aceiasi nadejde a sfintului apostol Pavel si a tuturor sfintilor: Isus Cristos. Fie ca traim, fie ca murim, sintem cu El. Dumneavoastra neintelegind cuvintele Sfintei Scripturi va imaginati ca vom trai intr-o stare amorfa pina la sfirsitul lumii cind vom avea parte sau nu de rasplata. Noi consideram ca rasplata noastra deja o avem de pe pamint cind, in necazuri, bucurii, foame, durere sintem cu Cristos.Iar aceasta rasplata va continua si dupa moartea noastra, iar la invierea trupurilor, ne vom bucura sa fim toti slujitorii Lui Cristos impreuna cu EL atita timp cit EL va binevoi sa ne considere slugile sau prietenii Lui.
Concluzie: adevarata noastra nadejde este Isus Cristos. Fara nadejdea in Isus Cristos nici invierea mortilor nu are valoare, caci fara El poate ca vom fi osinditi vesnic, lucru pe care nu il doresc nimanui.
PS Nu gasiti sensul invierii trupurilor in conditiile in care sufletul nostru, dupa moarte poate avea partasie de Isus Cristos? (apopos, cuvintul "hoit" nu-si are rostul atunci cind vorbiti despre un subiect ca acesta si nici atunci cind vreti sa vorbiti cu respect despre creatia Domnului). Cine sinteti pina la urma dumneavoastra sa vreti sa intelegeti tot ceea ce DUmnezeu a creat sau a planuit?