Marturisirea credintei - o dovada a dragostei pentru Hristos

[Savonarola]

Dragă Laura eu te înţeleg că tu, fiind mai prospătură, ai nişte sentimente mai euforice, eşti un pic cam prea entuziasmată, însă problema care se pune este în primul rând aceea de a avea credinţă, credinţă adevărată, şi abia după aceea de a o mărturisi. Pentru că este evident pentru oricine are ochi să vadă şi minte să înţeleagă că sunt mulţi aşa-zişi mărturisitori ai lui Hristos care de fapt nu au credinţă adevărată în Hristos, ci au o credinţă falsă, făţarnică, "învăţată şi jucată" pentru că aşa le place oamenilor sau unora dintre ei, şi au orice fel de contrafacere şi falsificare a credinţei celei adevărate, dar numai efortul personal de a dobândi de la Duhul Sfânt o credinţă adevărată nu îl au aşa cum nu au nici credinţa. Iar acest lucru se poate vedea, aşa cum am spus, la foarte mulţi preoţi, pastori, papagali şi băgători în seamă, care, unii pentru bani chiar sau măcar pentru subzistenţa dacă nu pentru averea lor iar unii chiar pentru patimile lor (vezi cazurile preoţilor catolici pedofili şi profitori sexual de minori şi de băieţei nevinovaţi), falsifică şi contrafac nu doar credinţa dar şi mărturisirea credinţei pentru simplul fapt, pe care mulţi nu pot sau nu vor să îl înţeleagă, că ei au foarte multe de câştigat din această cumplită şi mizerabilă prefăcătorie. Sper ca să nu cumva să cazi şi tu în această capcană cumplită a satanei.