Marturisirea credintei - o dovada a dragostei pentru Hristos

e delicată problema asta......eu am ajuns să tac fiindcă experiența mi-a arătat că sunt atât de praf încât dacă vorbesc risc să par rușinat de cele ce spun, să mă bâlbâi și să mai spun și tâmpenii din cauza emoției...nu e așa simplu să îl mărturisești cum spui tu în mesaj :)...ca să mărturisești Adevărul trebuie să ai Adevărul în tine...„atâta Adevăr e în vorbele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia și dragostea”....desigur poate interveni și situația în care ești obligat să spui care e Calea sau în care simți în tine însuți că nu ai voie sub nici o formă să taci...atunci sper că voi avea curajul să spun „Doamne ajută” și să mă arunc în prăpastie...deși în prăpastie sunt chemat să mă arunc în fiecare zi...deci poate soluția ar fi să fiu deja în prăpastie când se ivește momentul....dar dacă totuși nu sunt(Doamne ferește!) nădăjduiesc că voi alege să mă arunc.

Hristos în mijlocul nostru!