Celibatul a treia cale spre mantuire?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Inafara de asta, ce faci daca esti vaduv/divortat si cu toate astea cazi in ispita? O lasi asa, sau te casatoresti cu persoana respectiva (presupunand ca e de sex opus, este apta de casatorie, nu e minora, nu e deja casatorita, nu e calugar/ita, etc)? Desigur, daca e cum am scris in paranteza (Doamne fereste), mai bine o lasi asa si te rogi sa fii iertat/a; daca nu... poate trebuie sa mai iei in calcul si alte aspecte; poate ca in cele din urma Dumnezeu le randuieste cum e mai bine pentru toata lumea..In cazul nostru , al mirenilor, cu siguranta Dumnezeu prefera sa ne recasatorim decat sa pacatuim. Dar, probabil, oamenii cu cat sunt mai credinciosi, sunt mai greu incercati...

În cazul în care eşti văduv şi cazi în ispită, o eventuală căsătorie nu remite păcatul curviei. Aceasta, deoarece, fiind un păcat de moarte săvârşit de un botezat, nu se poate remite decât în urma Tainei Pocăinţei.
În cazul în care eşti divorţat şi cazi în ispită, nu te poţi căsători, fiindcă eşti deja căsătorit. Divorţul civil nu are efecte asupra Tainei Căsătoriei, iar Biserica nu admite poligamia. Deci, tot la Taina Pocăinţei este bine să ajungi.
Noi nu credem că Dumnezeu le rânduieşte astfel încât să păcătuim. Motivul este acela al milostivirii Lui. El vrea ca toţi să ne mântuim, iar păcatul este exact ceea ce ne împiedică să o facem. Prin urmare, ipoteza că Dumnezeu ar rândui să practicăm curvia ca să fie bine pentru toată lumea trebuie rejectată îndată ce ne trece prin cap, ca fiind ispită diabolică. Este, însă, posibil altceva: Dumnezeu are o capacitate mereu surprinzătoare de a preface răul pe care l-am făcut în ceva spre binele nostru sau al altora. Altfel spus, este, în principiu, posibil ca Dumnezeu, văzând că am ales moartea prin păcatul curviei, să ne ofere încă o dată o şansă spre îndreptare, iar această şansă ar putea fi căsătoria, ca remediu al concupiscenţei.