Celibatul a treia cale spre mantuire?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

dar daca esti tanar si n-ai apucat sa ai copii, si te paraseste sotul/sotia sau moare, inseamna ca esti condamnat la singuratate pentru tot restul vietii?

Dacă soţul (soţia) moare eşti dezlegat de căsătorie, care se defineşte ca legătură până la mormânt.
Dar, dacă te părăseşte, nu eşti dezlegat. Nici chiar dacă "dă divorţ". Cel puţin în Biserica Catolică, eu nu am auzit de legământul "la bine şi la rău, până când divorţul ne va despărţi".

Asta e pedeapsa pentru ca te-ai insotit cu cine nu trebuia, sau poate pentru ca nu ai fost tu vrednic ca sot/sotie? Sau este o "chemare"? O sansa sa devii un slujitor mai demn al Lui? Dar oare El de asta are nevoie, numai de calugari? Nu are nevoie si de oameni care sa se inmulteasca si sa perpetueze specia?

Nu am spus despre căsătorie că este o pedeapsă, am spus că este o cruce. Desigur, ea este şi o chemare. Alta, însă, decât călugăria. De aceea, căsătoria seamănă cu un vot perpetuu, în felul în care călugării depun voturile perpetue cu ocazia tonsurii. Este chiar mai mult decât atât: să observăm că matrimoniul este Sacrament, pe când tonsura nu este Sacrament.
Acuma, să presupunem că eşti călugăr, dar, dintr-un motiv oarecare (de exemplu: prigoană comunistă) mănăstirea ta nu mai există. Fraţii tăi au fost dispersaţi, superiorul tău a fost arestat. Ai rămas complet singur. S-a întâmplat, s-ar putea întâmpla oricând, deşi nimeni, când intră la mănăstire, nu doreşte ca asemenea nenorocire să se petreacă. Altele au fost visurile tale, ţi-ai dorit o obşte care să preguste din viaţa îngerească încă de pe pământ, ţi-ai dorit să Îl lauzi pe Domnul cu fraţii tăi, ţi-ai dorit să te bucuri de o biserică frumos împodobită, înconjurată de o grădină cu flori pe care să le îngrijeşti tu şi pe care, privind-o, să ai mereu înaintea ochilor preînchipuirea grădinii raiului. Dar acum, visul acesta e spulberat. Nu mai ai nici fraţi, nici biserică să slujeşti zilnic, nici grădină, nimic. Să însemne, asta, că eşti dezlegat de voturile călugăriei? Nu, ci înseamnă că rămâi în starea pe care ai ales-o liber. Eşti călugăr, chiar dacă va trebui să munceşti ca necalificat pe un şantier, chiar dacă ai să îmbătrâneşti singur, într-o garsonieră sau un azil laic de bătrâni. Nu trebuie să îţi pierzi speranţa că, poate într-o zi, episcopul tău, sau un urmaş al lui, te va chema pe tine şi pe fraţii tăi risipiţi şi îţi va spune: "reclădiţi aşezământul care vi s-a dat vouă. Îngrijiţi din nou grădina Domnului !". Şi numai aşa, chiar dacă ziua aceasta nu va veni niciodată, ai să poţi adormi în nădejdea învierii.