Celibatul a treia cale spre mantuire?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Da, dar cateodata ne da sa facem alegeri grele. De exemplu, sa alegem intre slujirea Lui si o dragoste, intre o slujba (serviciu) si slujirea Lui (in sensul de credinta, nu neaparat de preotie), intre o iubire si profesie, etc. Iar noi, mai ales cand suntem tineri si nestiutori, facem de multe ori alegeri gresite. Alteori insa nu este vina noastra daca, de exemplu, ne casatorim, tineri fiind si indragostiti, cu cineva care nu merita dragostea noastra si mai devreme sau mai tarziu tradeaza juramintele facute la Sfanta Taina (sau nici macar nu apuca sa le faca, se eschiveaza, amana momentul si pana la urma nici nu mai ajunge la altar); si atunci, ramanem singuri si ne dorim sau poate chiar intalnim pe altcineva mai vrednic si mai potrivit din toate punctele de vedere; nici atunci nu putem considera ca ni s-a oferit a doua sansa?

Dacă suntem căsătoriţi şi întâlnim pe cineva mai vrednic, ori care ni se pare mai potrivit din toate punctele de vedere, aceasta nu înseamnă că ni se oferă a doua şansă, ci că ni se oferă o ispită. Oare ce ar spune soţia mea aflând că am găsit o femeie mai vrednică decât ea, ori mai potrivită ? Şi, mai important decât asta: oare ce ar spune Isus ? Nu ne putem mântui decât făcând ceea ce a făcut El: purtându-ne crucea şi unind crucea noastră cu crucea Lui. Celibatul este o cruce, căsătoria este altă cruce pe care trebuie să o purtăm.
Dacă, însă, nu suntem căsătoriţi, atunci înseamnă că suntem liberi să alegem. Să deschidem bine ochii şi să cercetăm dacă nu cumva ne înhămăm la jug nepotrivit.