Creatie versus evolutie

[Florin-Ionut]

"11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra."

Cine poate să explice folosind argumente ştiinţifice actuale cum a fost posibilă apariţia vegetaţiei pe Pămînt înaintea creaţiei Soarelui. Şi cum de a apărut Pămîntul însuşi înaintea "luminătorului celui mare".

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cine poate să explice folosind argumente ştiinţifice actuale cum a fost posibilă apariţia vegetaţiei pe Pămînt înaintea creaţiei Soarelui. Şi cum de a apărut Pămîntul însuşi înaintea "luminătorului celui mare".

Explicatia o avem in prima zi a creatiei: "Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină."
Pe de alta parte viata nu e data doar de reactii chimice, cum cred ateii. Domnul tine toata creatia si viata.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Explicatia o avem in prima zi a creatiei: "Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină."
Pe de alta parte viata nu e data doar de reactii chimice, cum cred ateii. Domnul tine toata creatia si viata.

Nu am priceput explicaţia. Poţi detalia?

Domnul ţine într-adevăr Creaţia, dar modul în care El descrie pe prima pagină a Bibliei suucesiunea cronologică a evenimentelor nu poate fi în concordanţă cu ceea ce ne spune ştiinţa vremurilor noastre. Repet: conform VT, Soarele a fost făcut după ce Pămîntul era plin de verdeaţă.

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu am priceput explicaţia. Poţi detalia?

Domnul ţine într-adevăr Creaţia, dar modul în care El descrie pe prima pagină a Bibliei suucesiunea cronologică a evenimentelor nu poate fi în concordanţă cu ceea ce ne spune ştiinţa vremurilor noastre. Repet: conform VT, Soarele a fost făcut după ce Pămîntul era plin de verdeaţă.

Din moment ce lumina era din prima zi aveau tot ce le trebuie plantele. Stiinta din zilele noastre oricum spune evolutionismul ateu, deci nu e conform cu Facerea.
Iata si ce spun sfintii despre lumina si plante:
Sf. Efrem Sirul "Astfel, lumina a făcut să apară şi cele trei zile următoare… Ea a ajutat la odrăslirea şi răsărirea tuturor celor care urmau a fi scoase de către pământ în ziua a treia; cât despre soare, el a fost aşezat în tăria cerului ca să aducă la împlinire cele care fuseseră făcute să apară mai înainte cu ajutorul luminii dintru început."

[Eugen7]

Repere ale cosmologiei simeoniene

Incercare asupra Primului Discurs Etic

"[...] In viziunea sfantului Simeon este de asemenea evidenta perspectiva unei istorii a creatiei, a unei creatii in miscare progresiva intru desavarsire. Viziunea sa este exprimata intr-un inteles asemanator ideii implicate in termenii aristotelici folositi de sfantul Maxim, potentialitate si actualitate; mai precis, este vorba de ceea ce el pare sa numeasca desavarsirea initiala si desavarsirea finala.

Creatia este cu adevarat un paradis, dar unul potential, interpretat (in stilul Scripturii, care contempla, in Facerea, 1, 31, toata istoria creatiei, de la un capat la celalalt), cred eu, dinspre forma ultima a lumii. Este un rai "supus simturilor si material", desi in egala masura - de vreme ce omul nu pacatuise, pentru a tulbura ritmul si ordinea lumii, asa cum au fost acestea hotarate de Dumnezeu - "nestricacios" (necorupt). Raiul despre care vorbeste sfantul Simeon nu este un loc din sanul creatiei, ci o stare, de vreme ce omul a primit de la Creator, spre a stapani - dinainte de paradis -, "intreg pamantul acesta pe care il locuim, si toate cele de pe pamant, ca si cerul si cele din el".
[...]
Dupa cum omul insusi, descris in slava paradisiaca, trebuia sa urce - paulin zicand - din slava in slava, fapt cerut de ratiunea sau de a fi, tot astfel universul trebuia sa ajunga, din nestricaciunea potentiala initiala, care anticipa starea ultima a lumii, la starea nestricacioasa a cerului nou si a pamantului nou. Aceasta perspectiva este sugerata de modul in care, in linia sfintilor Vasile si Maxim, Noul Teolog contempla zilele creatiei.

Cele sapte zile sunt "tipuri" (icoane anticipative) ale unor "veacuri" (perioade, epoci, ere). Cifra sapte, descifrata in ciclul saptamanal, semnifica inconsistenta, repetitia, lipsa de permanenta, care caracterizeaza starea de acum a lumii. Creatia se va ridica peste aceasta inconsistenta, peste repetitii, in ziua "neinserata si fara sfarsit" - a opta. Asemenea sfantului Vasile, Noul Teolog observa ca ziua a opta nu este straina, nu e ceva adaugat creatiei, fiind deja data - potential, iara - in unica (prima, cum i se spune, incorect, de obicei) zi a creatiei, ba chiar este "ziua" in care au loc toate celelalte. [Identitatea lui 1 cu 8 a devenit evidenta numai cand Hristos a marturisit ca el este Alfa si Omega, ca in el se identifica inceputul si sfarsitul (Apocalipsa, 1, 8).] Desi sfantul nu speculeaza explicit inspre o istorie a creatiei, in care cele de la inceput sunt descrise in lumina celor din urma, totusi, aluzia sa la faptul ca desavarsirea creatiei este finala, nu initiala, este mai mult decat clara.

Drumul pe care trebuia sa-l parcurga creatia este indicat concentrat de trupul lui Adam care, de la materialitatea sa initiala, trebuia sa ajunga la transfigurarea duhovniceasca (asadar, e vorba de o descifrare antropologica a tainei lumii)." hristocentrica...
[...]
"Ce a murit mai intai nu a fost trupul, natura omului (daca functioneaza si aici precizarea lui Lossky), ci sufletul sau persoana. Tocmai acest esec existential/personal a produs cataclismul naturii, dezarticularea, decrepitudinea, moartea trupului. "Moartea sufletului", separarea si ofilirea, ingustarea persoanei umane prin deconectarea de la sursa vietii, face ca prioritatea pentru Dumnezeu sa fie "invierea si readucerea la viata a sufletului indumnezeit". [Pe aceeasi linie, sfantul Nicolae Cabasila avea sa spuna, in Despre viata in Hristos, ca invierea trupurilor nu trebuie sa fie o preocupare a noastra, tinand numai de mila si puterea lui Hristos; competenta, "ceea ce sta in puterea noastra", este invierea sufletelor noastre in comuniune cu Hristos.] Invierea sufleteasca, trezirea persoanei umane prin vietuirea in Hristos, in experienta mistica, la un plan superior de existenta, este conditie nu doar pentru invierea trupului si a creatiei, ci, potrivit Epistolei catre Evrei, conditie pentru "o mai buna inviere". Invierea sufleteasca este re-infierea divina, devenirea intru Dumnezeu, "prin lucrare si har". Pentru sfantul Simeon, evenimentul antropologic al invierii trupului devine garantia si semnul transfigurarii creatiei
[...]
Nu este vorba, in expresia "pamantul devenit in intregime spiritual si nematerial", de o dematerializare, ci, parafrazandu-l pe sfantul Maxim, de o radicala transformare tropica. Pentru aceasta stare, simturile noastre de acum sunt neputincioase, insa, cum spune in alte locuri sfantul, aceasta situatie poate fi deja cunoscuta in experienta mistica, prin chiar aceste simturi trupesti, la randul lor radical reconfigurate. [Si in privinta acestui punct avea sa aduca mai tarziu explicitarile necesare sfantul Nicolae Cabasila.] Persistenta simturilor in omul inviat, asadar chiar transfigurate, elimina sugestia unei dematerializari viitoare a lumii.

Este o viziune echilibrata, reusind sa tina impreuna, in beneficiul cosmologiei eclesiale, tema intruparii si tema transfigurarii (oarecum tensionate la unii autori anteriori, tributari metodelor celor doua scoli traditionale: antiohiana si alexandrina), aceasta reusita venind ca un nou si puternic argument pentru autenticitatea experientei sfantului. Numai o experienta reala, gustarea aici si acum a acelei stari viitoare, poate da seama pentru existenta acestei interpretari - dinspre viitor - a intregii istorii a creatiei (aceeasi experienta era evidenta la sfantul Maxim, in recomandarea de a privi lucrurile in si dinspre finalitatea lor). "
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ala-72678.html

Doamne ajuta.

[Eugen7]

"Trecerea de la evul mediu la modernitate a gasit insa Biserica nepregatita, cu o constiinta relaxata (traditia eclesiala nu a mai fost interpelata cultural, pe masura paradigmei elenistice; nici macar de filosofia islamica, grea de continutul neoplatonic) si cu o amintire stearsa a modului de lucru al Parintilor. Este adevarat, Biserica Rasaritului nu a fost provocata de la inceputurile modernitatii - se pare ca nu a fost nici jenata, daca ne gandim ca majoritatea carturarilor de cultura bizantina a privit cu interes emergenta stiintelor -, socul noii cosmologii fiind resimtit mai intai in Apus. Din pacate, teologia occidentala, atasata unilateral de reprezentarea antica a lumii - socotita dogma netrecatoare, de vreme ce Galilei, spre exemplu, a fost acuzat de erezie -, a fost tentata sa respinga stiinta. De aici conflictul. Unei teologii intepenite in trecut, intr-o reprezentare supranaturalista a realitatii, i-a raspuns o stiinta ateizata, astfel incat ceea ce reprezenta sansa unei intalniri intre viziunea crestina si mentalitatea moderna s-a transformat intr-un conflict al ideologiilor. Mai departe, materialismului ateu profesat de oamenii de stiinta i-a raspuns literalismul teologiei, intr-o inutila incercare de contestare a legitimitatii stiintelor pe motiv ca nu convin Scripturii.

Acest conflict, i.e. al creationismului (fundamentalism in marginea teologiei) si al evolutionismului (fundamentalism in marginea stiintei), ramane insa din perspectiva traditiei Parintilor o falsa problema, care, e drept (si evident), scurtcircuiteaza raporturile dintre cele doua domenii ale cunoasterii. Vladimir Lossky observa va Biserica nu a avut niciodata de aparat vreo stiinta sau paradigma culturala, servindu-se mereu cu mare libertate de diversele sisteme care functionau la un moment dat.

In aceeasi linie, mitropolitul Zizioulas afirma ca o viziune patristica despre lume nu implica si fidelitatea Bisericii fata de contextul cultural in care Parintii din vechime si-au savarsit marturia: nu avem nevoie astazi de ceea ce au spus Parintii decat pentru a cunoaste si asuma stilul eclesial al manierei lor de lucru. [Zizioulas acuza teologia ortodoxa de astazi de fundamentalism patristic, asa cum acuza teologia protestanta de fundamentalism biblic.] A merge pe urmele Parintilor, considera mitropolitul, implica efortul decontextualizarii mesajului lor teologic, eliberandu-l de urmele vechii paradigme, pentru a-l recontextualiza sau incultura in carnea contemporaneitatii; asadar, a-l transpune in cadrele noii reprezentari.

Din nefericire, chiar daca o parte din teologii ortodocsi accepta necesitatea unei asemenea operatii, aceasta ramane mereu amanata din cauza unei confuzii de neiertat intre cercetarea stiintifica si diversele ideologii din marginea acesteia. Aceste ideologii paraziteaza de fapt demersul stiintific, cum se intampla in cazul confuziei dintre evolutie, ca fapt stiintific, si evolutionism, ca ideologie ateista care incearca sa interpreteze realitatea cosmica, biologica si umana facand abstractie de Dumnezeu, de un proiect si de un scop al creatiei.

Mai mult, si dintr-un alt unghi, din cauza infrangerii suferite in fata stiintelor, in sec. XVIII-XIX, teologii considera ca nici nu mai trebuie purtata vreo discutie cu lumea stiintei, si ca ceea ce au ei acum de facut este numai sa redescopere si sa conserve cu pietate realizarile generatiilor crestine din trecut. Acest blocaj, cu totul strain de spiritul apostolic al misiunii Bisericii, determina cea mai mare parte a teologilor sa ramana insensibili fata de importantele mutatii din cosmologia contemporana. Intr-o profunda criza a constiintei sale profetice, Biserica pare a fi pierdut puterea de a discerne si de a spera in semnele unei noi "pliniri a vremii". Or, pronia dumnezeiasca pare sa fi condus lumea stiintei - dincolo de perceptia Bisericii - catre momentul unei intalniri cu viziunea teologica traditionala despre lume.
[...]
Noua cosmologie, incercand o reprezentare a lumii in stare sa dea seama de tot, prin urmare tinzand sa colecteze maximum de fapte, inclusiv pe cel al existentei noastre, se deosebeste radical de cosmologia secolelor trecute. In vreme ce Galilei, Laplace si ceilalti, credeau ca se poate elabora o reprezentare corecta a universului facand abstractie de Dumnezeu si om, cosmologii de astazi inteleg faptul ca existenta si constiinta noastra pot fi considerate aparitii intamplatoare numai din usurinta, din comoditate mentala, asa incat se simt obligati sa interpreteze natura si forma universului in functie de faptul ca existam.

Aceasta concluzie a condus cosmologia contemporana spre elaborarea principiului cosmologic antropic, potrivit caruia - intr-o formulare paradoxala a sa - universul este asa cum e pentru ca noi suntem asa cum suntem. Principiul antropic (similar noii teorii a haosului, a dinamicii nonliniare) pare a fi solutia explicativa pentru numeroase nedumeriri, cum este aceea legata de faptul ca, desi ar fi posibil ca la nivel cuantic sa fie zamislita numai dezordinea, rezultatul fluctuatiilor cuantice este ordinea, tendinta elaborarii unor structuri din ce in ce mai organizate si mai stabile in univers. Interesant este ca, deoarece umanitatea nu exista fizic de la inceputurile universului, multi cosmologi contemporani considera necesar sa introduca in ecuatie factori situati mai presus de perceptia stiintifica, cum sunt Logosul si rationalitatea creatiei.

In acest punct poate si trebuie sa intervina teologia, atata vreme cat vrea sa urmeze drumul Parintilor. Parintii cunosteau reprezentarea universului static, multistratificat concentric, insa marcat de amprenta Logosului. De aceasta amprenta s-au prevalat ei pentru a se intalni cu paradigma acelui timp, exprimand credinta lor in Hristos prin asumarea termenului Logos. Acelasi este, asadar (daca luam in consideratie viziuni despre univers cum este cea a lui Barrow), punctul in care teologia de astazi se poate articula cu noua paradigma. Datele s-au schimbat, desigur, universul este descris azi ca inimaginabil de mare si complex, insa,[u] pentru ca noua cosmologie sesizeaza dincolo de evolutia universului o rationalitate, teoria patristica a Logosului se poate intalni fara mari dificultati si cu aceasta reprezentare.

Pentru cei din societatea seculara, intrigati de propunerea intalnirii, cred ca raspunsul este evident: stiinta lucrurilor din afara omului a lasat constiinta fara sansa unei orientari, pentru ca universul fara Dumnezeu si om devine lipsit de sens. Angoasele omului modern de aici vin. Incercarea de recuperare a universului simbolic al noimelor, antidot pentru aceste probleme ale constiintei, implica si acceptarea teologiei ca partener pentru discutie. Pentru cei care, in Biserica, se intreaba de ce este necesar un asemenea efort, raspunsul e deja dat de Parintii din vechime, de vreme ce ei insisi au savarsit o operatie asemanatoare in contemporaneitatea lor, transpunand viziunea eclesiala despre lume din contextul mitic in cel filosofic.

Operatia la care sunt chemati teologii astazi, aceea de a transpune acelasi mesaj eclesial despre lume din contextul filosofic antic in cel stiintific contemporan, are aceeasi motivatie: inseminarea pamantului culturii cu Verbul evanghelic, pentru mantuirea omului. [/b]
[...]
O teologie traditionala nu se va multumi cu recitarea textelor Parintilor, incercand mai curand sa repete aici si acum reusita lor; aceasta cu atat mai mult cu cat pamantul culturii, bine lucrat de cosmologia contemporana, este bun. Iar pamantul bun asteapta o samanta buna."
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ala-72678.html

Doamne ajuta.

[Eugen7]

"Viziunea cosmologica a sfantului se descifreaza deplin doar hristologic si eclesiologic. In raspunsul 60 catre Talasie, sfantul afirma ca taina lui Hristos s-a realizat in Hristos. Taina cea din veac ascunsa este Hristos, ca proiect si forma ultima sau etapa desavarsita a proiectului. Inainte de lume nu sta Logosul pur si simplu, ci Logosul intrupat, Hristosul ceresc, de care vorbeste sfantul Pavel (cf. Romani, 8, 29). Aceasta preexistenta si preeminenta a lui Hristos fata de creatie indica faptul ca continutul logosului, al ratiunii de a fi a lumii este divinoumanitatea: proiectul despre lume viza realizarea respiratiei comune a Creatorului si a creatiei. Aceasta e taina nespusa, pe care nici ingerii nu au stiut-o. Aceasta e marele mister al kenozei divine, care s-a descoperit acum, la sfarsitul lumii, in Iisus Hristos. Iisus este cel in care s-a descoperit si realizat planul lui Dumnezeu; in Hristos se descifreaza asadar vointa dumnezeiasca privind lumea si forma ultima a acesteia. Singurul lucru nou sub soare este taina Hristosului ceresc coborat pe pamant, adica theandria.

Ceea ce se descopera si se realizeaza anticipat in Iisus Hristos - manifestandu-se prin comunicarea insusirilor intre cele doua firi ale sale (dumnezeirea se inomeneste iar umanitatea se indumnezeieste) - este starea ultima a creatiei, dar nici de aceasta data puterea lui Hristos nu se substituie lumii, nu lucreaza fara energiile creatiei. Viziunea sfantului devine acum eclesiologica. Biserica este configurata potrivit dihotomiei esentiale a creatiei (naosul locasului sfant corespunde vizibilului, altarul corespunde invizibilului). Ceea ce s-a revelat in Hristos devine premisa transformarii creatiei in Biserica."
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ala-72678.html

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Repere ale cosmologiei simeoniene
Incercare asupra Primului Discurs Etic
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ala-72678.html
Doamne ajuta.

Acelasi Pr. Doru Costache din Australia, care de fapt nu aduce niciun argument pentru evolutionismul teist, in afara ca aminteste in vreo doua fraze de evolutionism. Evolutionismul e ca o poveste cu zana maseluta, e frumoasa dar nu exista.

[cristiboss56]

În prealabil postat de catalin2

Acelasi Pr. Doru Costache din Australia, care de fapt nu aduce niciun argument pentru evolutionismul teist, in afara ca aminteste in vreo doua fraze de evolutionism. Evolutionismul e ca o poveste cu zana maseluta, e frumoasa dar nu exista.

Ai citit aceasta carte ?

http://www.daopsi.ro/2462-evolu.html

Evolutionismul povestea unei mari inselatorii - Teoria darwinismului demontată de ştiinţa modernă

Pentru unii, teoria evoluţiei sau darwinismul are doar conotaţii ştiinţifice, fără a părea să aibă vreo implicaţie directă asupra vieţilor noastre de zi cu zi. Aceasta, bineînţeles, este o părere greşită larg răspândită. Departe de a fi doar un subiect din cadrul ştiinţelor biologiei, teoria evoluţiei constituie temelia unei filozofii mincinoase, care a pus stăpânire pe un număr mare de oameni: materialismul.
Filozofia materialistă, care acceptă doar existenţa materială şi crede că omul este „o masă de materie″ susţine că acesta nu este nimic mai mult decât un anlmal.jcontlktul” fiind legea fundamentală a existenţei sale. Deşi a fost propagată sub forma unei filozofii bazate pe ştiinţă, materialismul este, de fapt, o dogmă străveche ce nu are nicio bază ştiinţifică.
Cartea lui Harun Yahya se adresează unei game largi de cititori, indiferent de vârsta, rasa ori naţionalitatea lor, întrucât se axează asupra unui singur obiectiv: să-i ofere cititorului o perspectivă mai vastă, încurajându-l să mediteze asupra mai multor probleme esenţiale, cum ar fi existenţa lui Dumnezeu, unitatea lui Dumnezeu sau a trăi în armonie cu legile divine.

CUPRINS

INTRODUCERE: De ce această teorie a evoluţionismului? / 9

CUVÂNT ÎNAINTE: Un mare miracol al vremurilor noastre - credinţa în mistificarea evoluţionistă/ 12

CAPITOLUL 1: Eliberarea de prejudecăţi/ 16
Materialismul orb / 18
Îndoctrinarea evoluţionistă în masă / 21

Capitolul 2: O scurtă istorie a teoriei/ 24
Imaginaţia lui Darwin / 25
Eforturile disperate ale neo-darwinismului / 28
Metoda "încercare şi eroare" - Teoria echilibrului punctual / 30

CAPITOLUL 3: Mecanismele imaginare ale evoluţionismului/ 33
Selecţia naturală / 33
"Melanismul industrial" / 34
De ce selecţia naturală nu poate explica complexitatea? / 37
Mutaţiile / 38

CAPITOLUL 4: Arhivele fosilifere resping evoluţionismul/ 42
Viaţa a apărut pe Pământ dintr-odată şi în forme complexe / 44
Comparaţiile între molecule adâncesc impasul evoluţionist legat de Cambrian / 47

CAPITOLUL 5: Povestea tranziţiei de la apă la uscat/ 49

CAPITOLUL 6: Imaginara evoluţie a păsărilor şi a mamiferelor/ 52
O altă presupusă formă tranziţională: Archaeopteryx / 53
Speculaţiile evoluţioniştilor: dinţii şi ghearele aparţinând lui Archaeopteryx / 55
Archaeopteryx şi alte fosile de păsări / 57
Legătura imaginară dintre păsări şi dinozauri / 59
Originea mamiferelor / 60

CAPITOLUL 7: Interpretările mincinoase şi părtinitoare ale evoluţioniştilor referitoare la fosile/ 63

CAPITOLUL 8: Contrafacerile evoluţionismului/ 65
Omul din Piltdown: un maxilar de urangutan şi un craniu de om! / 65
Omul din Nebraska: un dinte de porc / 67
Ota Benga: africanul din cuşcă / 68

CAPITOLUL 9: Scenariul evoluţiei omului/ 70
Imaginarul arbore genealogic al omului / 71
Australopithecus: o specie de maimuţe / 73
Homo habilis: Maimuţa ce a fost prezentată drept om / 75
Homo rudolfensis: Chipul care a fost reasamblat greşit / 78
Homo erectus: Adevărata rasă umană / 81
Neanderthalienii / 84
Homo sapiens arhaic, Homo heilderbergensis şi Omul Cromagnon / 85
Specii care au trăit în acelaşi timp cu strămoşii lor / 87
Istoria secretă a lui Homo sapiens / 88
O colibă veche de 1,7 milioane de ani / 90
Urme de picior ale omului din zilele noastre, vechi de 3,6 milioane de ani! / 91
Impasul legat de mersul biped în teoria evoluţionistă / 93
Evoluţionismul: o credinţă neştiinţifică / 95

CAPITOLUL 10: Impasul molecular al evoluţionismului/ 98
Povestea "Celulei produse din întâmplare" / 99
Miracolul din interiorul celulei şi sfârşitul evoluţionismului / 101
Proteinele contestă întâmplarea / 103
Proteinele levogire / 107
Legătura corectă este vitală / 110
Probabilitate zero / 111
Există oare un mecanism de tip "încercare şi eroare" în natură? / 112
Agitaţia evoluţionistă în jurul originii vieţii / 114
Experimentul lui Miller / 115
Experimentul lui Miller nu a fost nimic altceva decât o simulare / 117
Atmosfera primordială de pe Pământ şi proteinele / 120
Sinteza proteinelor nu este posibilă în apă / 121
Un alt efort disperat: Experimentul lui Fox / 121
Molecula miraculoasă: ADN-ul / 124
De ce nu poate ADN-ul să apară din întâmplare? / 125
O altă tentativă evoluţionistă zadarnică: "Lumea ARN-ului" / 128
Viaţa este un concept ce depăşeşte simplele conglomerate de molecule / 132

CAPITOLUL 11: Termodinamica demonstrează falsitatea evoluţiei/ 135
Mitul "sistemului deschis" / 138
Mitul "materiei auto-organizate" / 139

CAPITOLUL 12: Ordinea nu se poate justifica prin coincidenţe/ 143
Formula darwiniană! / 145
Tehnologia urechii şi a ochiului / 147
Teoria evoluţiei este cea mai puternică vrajă din lume / 151

CAPITOLUL 13: De ce nu sunt valabile afirmaţiile evoluţioniştilor?/ 154
Varietăţi şi specii / 154
Rezistenţa la antibiotice şi imunitatea la DDT nu sunt dovezi ale evoluţiei / 157
Aberaţia organelor vestigiale / 161
Mitul omologiei / 163
Organe similare în specii de vieţuitoare complet diferite / 164
Impasul genetic şi embriologic al omologiei / 166
Afirmaţiile nefondate referitoare la omologia moleculară / 168
Prăbuşirea "Arborelui vieţii" / 169
Mitul recapitulării embriologice / 171

CAPITOLUL 14: Teoria Evoluţiei - o responsabilitate a materialismului / 174
Mărturii materialiste / 177

CAPITOLUL 15: Mass-media - un balon de oxigen pentru Teoria Evoluţiei/ 181
Minciuni mascate / 182

Capitolul 16: Concluzia - Evoluţionismul este o mistificare/ 185
Teoria Evoluţiei s-a prăbuşit / 185
Evoluţionismul nu va putea fi verificat nici în viitor / 186
Cel mai mare obstacol în calea evoluţionismului - sufletul / 187
Dumnezeu creează conform cu propria Sa voinţă / 188

Capitolul 17: Actul creaţiei/ 190
Albinele şi minunile arhitecturale ale fagurilor de miere / 190
Uluitorii arhitecţi - termitele / 192
Ciocănitoarea / 193
Sistemul sonar al liliecilor / 193
Balenele / 194
Miracolele creaţiei la ţânţari / 195
Păsări de pradă cu privirea pătrunzătoare / 196
Firul păianjenului / 196
Animalele care hibernează / 197
Peştii electrici / 198
Un plan perfect al animalelor - camuflajul / 199
Sepia / 200
Diferite sisteme de vedere / 200
Sistemul special pentru îngheţare / 201
Albatroşii / 202
O migraţie intensă / 203
Urşii koala / 204
Capacităţile de vânătoare în poziţii fixe / 205
Miracolele creaţiei în penele păsărilor / 206
Baziliscul (Şopârla basilisc) - expertul mersului pe apă / 207
Fotosinteza / 207

CAPITOLUL 18: Adevărata esenţă a materiei/ 210
Secretul de dincolo de materie / 210
Există materie şi în afara noastră, dar nu putem ajunge la ea / 210
Să cunoaştem adevărata esenţă a materiei / 211
Lumea semnalelor electrice / 211
Cum anume vedem, auzim şi gustăm? / 212
"Lumea exterioară" dinăuntrul creierului nostru / 217
Lumea simţurilor nu poate să apară fără existenţa lumii exterioare / 220
"Lumea simţurilor" pe care o experimentăm în timpul viselor noastre / 220
Cine este cel care percepe? / 223
Adevărata Fiinţă Absolută / 225
Deficienţele logice ale materialiştilor / 225
Exemplul conectării nervilor în paralel / 228
Formarea percepţiilor la nivelul creierului nu este o filozofie, ci o realitate ştiinţifică / 230
Marea teamă a materialiştilor / 231

CAPITOLUL 19: Relativitatea timpului şi realitatea destinului/ 234
Percepţia timpului 234
Explicaţia ştiinţifică a atemporalităţii / 235

CAPITOLUL 20: Conferinţele SRF: Activităţile de informare a publicului despre evoluţionism/ 240
Prima conferinţă - Istanbul / 240
A doua conferinţă - Istanbul / 241
A treia conferinţă - Ankara / 243

[catalin2]

În prealabil postat de cristiboss56

Ai citit aceasta carte ?

http://www.daopsi.ro/2462-evolu.html

Evolutionismul povestea unei mari inselatorii - Teoria darwinismului demontată de ştiinţa modernă.

Nu am citit-o, dar cred ca e interesanta.Am vazut pe net ca autorul e un turc musulman care scrie impotriva evolutionismului si materialismului. E destul de cunoscut, a scris o carte "Atlasul creatiei" pe care a trimis-o gratuit mai multor universitati si oameni de stiinta din lume, s-a discutat si in cadrul comisiei de cultura din Parlamentul European despre aceasta carte. A pus un premiu in bani pentru oricine aduce o singura dovada de fosila intermediara.