Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Distincţia asta, între obiectiv şi subiectiv cu privire la har, mai are şi o altă implicaţie, cred, foarte importantă: dacă nu acceptăm să considerăm harul ca fiind obiectiv faţă de voinţa unui om, ar însemna că nu mai facem distincţia între creat şi Necreat, între Zidire şi Ziditor. Le-am confunda naturile - eroare gravă, fundamentală.

Or, harul este necreat şi prin aceasta obiectiv, nesupunîndu-se voinţei creaturii, fiind în afara voinţei ei.
În acest sens al termenului de obiectiv, de independent ca existenţă de voinţa creaturii, harul se înţelege încă şi mai bine ca fiind energie necreată.

Ca lucrare în om, însă, ca participare rodnică la viaţa noastră întru mântuire, harul depinde în mod semnificativ de participarea subiectivă a omului, de disponibilitatea noastră pentru conlucrare (care ţine de alegere, de liberul arbitru, mai întâi).
Aceasta o afirmăm şi o practicăm în Biserică.

Aici e adevarat, asta am precizat si eu.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

Aici e adevarat, asta am precizat si eu.

Nu ştiu dacă e adevărat...:)
Cunosc doar că avem, în sfârşit, o concepţie comună asupra unui lucru.
Care s-ar putea, totuşi, să fie o concepţie falsă, dacă o raportăm la cunoaşterea duhovnicească veritabilă.
Aştept replica lui N.Priceputu, care trimitea la anumite materiale despre această chestiune.

Materialul lui Cristian, împreună cu cel propus de dl. Nastya, cred că ne vor ajuta mult să avansăm în înţelegere.

În prealabil postat de cezar_ioan

Aştept replica lui N.Priceputu, care trimitea la anumite materiale despre această chestiune.

Materialul lui Cristian, împreună cu cel propus de d-na Nastya, cred că ne vor ajuta mult să avansăm în înţelegere.

Materialul pe care l-am recomandat vorbește despre Dumnezeu ca Subiect pur, și mi s-a părut că ne-ar ajuta să înțelegem câte ceva și cu privire la har din relația Persoanelor Sfintei Treimi, dar și a lui Dumnezeu cu omul. Că totul este relație și este viu, că energiile dumnezeiești ni se comunică mai degrabă cum se comunică dragostea, iar nu cum se comunică, să zicem, curentul electric. Că este vorba tot de energie, dar să nu o depersonalizăm, cumva.
Textul de care am spus are câteva cuvinte foarte bune și cu privire la felul în care înțelegem dogma, despre apofatic și catafatic.
Repostez linkul:

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...iri-68900.html

În prealabil postat de N.Priceputu

Textul de care am spus are câteva cuvinte foarte bune și cu privire la felul în care înțelegem dogma, despre apofatic și catafatic.
Repostez linkul:

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...iri-68900.html

O mică mostră, care poate justifică oarecum și imprecizia formulărilor noastre de pe acest topic:

Dar noi ne dam seama in acelasi timp ca gandurile si cuvintele noastre despre El nu-L cuprind deplin, asa cum e in sine. Ele sunt pentru noi crestinii flori crescute din adancimile misterului Lui negrait. Gandurile si cuvintele noastre despre Dumnezeu sunt in acelasi timp catafatice (spun ceva) si apofatice (sugereaza negraitul). Daca ramanem inchisi in formulele noastre, ele ne devin idoli; daca refuzam orice formule, ne inecam in haosul indefinit al oceanului. Ele sunt finitul deschis spre infinit, stravezii pentru infinit. Prin aceasta pot intretine in noi o viata spirituala. (Părintele Dumitru Stăniloae)

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

O mică mostră, care poate justifică oarecum și imprecizia formulărilor noastre de pe acest topic:
Citat:
Dar noi ne dam seama in acelasi timp ca gandurile si cuvintele noastre despre El nu-L cuprind deplin, asa cum e in sine. Ele sunt pentru noi crestinii flori crescute din adancimile misterului Lui negrait. Gandurile si cuvintele noastre despre Dumnezeu sunt in acelasi timp catafatice (spun ceva) si apofatice (sugereaza negraitul). Daca ramanem inchisi in formulele noastre, ele ne devin idoli; daca refuzam orice formule, ne inecam in haosul indefinit al oceanului. Ele sunt finitul deschis spre infinit, stravezii pentru infinit. Prin aceasta pot intretine in noi o viata spirituala. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Cristian, Parintele Staniloae nu se referea la relativizarea invataturii de credinta, cum probabil crezi ca o face, altfel nici nu ar mai fi scris carti de teologie, ci despre filozofie. Aici se refera la cunoasterea lui Dumnezeu, care bineinteles ca nu se rezuma doar la cea ce s-a revelat. Nu inseamna ca neaga ce s-a revelat sau ca relativizeaza acea invatatura.
Vezi, de asta spuneam ca exista o mare diferenta de intelegere, tu si cei enumerati priviti totul prin prisma acestui relativism modernist, practic e ca si cum am vorbi doua limbi diferite. Nu sunt doar cateva nelamuriri, totul e o intelegere diferita si ma refer acum si la ce a scris Cezar. Asadar e imposibil sa avem o conceptie comuna, atata timp cat eu cred ca aceea e gresita. Singura cale e sa va dati seama ca aceea e gresita si apoi ne vom intelege in tot ce scriem.

În prealabil postat de catalin2

Cristian, Parintele Staniloae nu se referea la relativizarea invataturii de credinta, cum probabil crezi ca o face,

Ce te face să presupui că asta cred? N-am vrut decât să-l las pe Părinte să vorbească, iar noi să înțelegem, dacă vrem. De ce avem nevoie de reinterpretări? Părintele spune singur la ce se referă.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ce te face să presupui că asta cred? N-am vrut decât să-l las pe Părinte să vorbească, iar noi să înțelegem, dacă vrem. De ce avem nevoie de reinterpretări? Părintele spune singur la ce se referă.

Pentru ca stiu ce crezi, ce conceptii ai. La fel cum cred ca si tu stii ce cred si eu, chiar amanuntit. Stim acestea din mesajele pe care le-am scris fiecare dintre noi pe forum. In plus, s-au mai dat ca argumente astfel de citate, in sensul indicat de mine.