Biserica si Psihologia

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Cunosc un preot foarte bun, are trei copilasi si a supravietuit cu mare greutate dintr-un salar de 500 lei pe luna. da, 500 lei la o parohie dintr-un sat de pe langa Iasi. Noroc cu parintii lor care i-au sustinut cum au putut.

Și cînd mă gîndesc ce sume învîrte Patriarhia Română, ce profit baban îi iese în fiecare an! Cum era păcatul ăla strigător la cer, oprirea plății lucrătorilor parcă. Oprirea lefei sau plata unor salarii sub limita bunului simț tot pe acolo e.

Un preot mi-a zis că trebuie să dea 11% din venitul auxiliar la mai-marii administrativi. Cel puțin așa era acum vreo 10 ani.

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Și cînd mă gîndesc ce sume învîrte Patriarhia Română, ce profit baban îi iese în fiecare an! Cum era păcatul ăla strigător la cer, oprirea plății lucrătorilor parcă. Oprirea lefei sau plata unor salarii sub limita bunului simț tot pe acolo e.
Un preot mi-a zis că trebuie să dea 11% din venitul auxiliar la mai-marii administrativi. Cel puțin așa era acum vreo 10 ani.

Salariile sunt platite de stat, nu de Patriarhie. Fiind un salariu mic, veniturile se completeaza din veniturile parohiei. Mie nu mi se pare exagerat ca din aceste contributii ale enoriasilor sa se plateasca un mic procent catre episcopie sau unde se plateste.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Salariile sunt platite de stat, nu de Patriarhie. Fiind un salariu mic, veniturile se completeaza din veniturile parohiei. Mie nu mi se pare exagerat ca din aceste contributii ale enoriasilor sa se plateasca un mic procent catre episcopie sau unde se plateste.

Și asta împiedică Patriarhia să ajute în special preoții cu venituri mici și cu copii mulți cu niște lei în plus? De ce trebuie să un preot emigreze în Grecia ca să poată supraviețui el și casa lui?

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Și asta împiedică Patriarhia să ajute în special preoții cu venituri mici și cu copii mulți cu niște lei în plus? De ce trebuie să un preot emigreze în Grecia ca să poată supraviețui el și casa lui?

Cum am spus si in mesajul precedent, acela e doar salariul primit de la stat (atunci, acum nu cred ca sunt doar 5 mil). Veniturile se completeaza din contributiile enoriasilor, adica taxele pe nunti, botezuri, taxa anuala, etc. Bineinteles, la tara aceste venituri sunt mai mici in unele localitati, unde sunt putini enoriasi, dar e totusi ceva.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Și cînd mă gîndesc ce sume învîrte Patriarhia Română, ce profit baban îi iese în fiecare an! Cum era păcatul ăla strigător la cer, oprirea plății lucrătorilor parcă. Oprirea lefei sau plata unor salarii sub limita bunului simț tot pe acolo e.

Un preot mi-a zis că trebuie să dea 11% din venitul auxiliar la mai-marii administrativi. Cel puțin așa era acum vreo 10 ani.

Nu fii chiar asa credul.
In primul rand nu a precizat in ce an avea 500lei.
A fost o perioada in care 500 lei putea fi un venit frumusel.

P.S. Cam ciudat cum sari la gatul Patriarhiei pe baza unei informatii neverificate si insuficient analizate, verifica-ti pusul duhovnicesc ca se aude un suflu ceva asta apropo si de spovedania rara cu impartasire deasa.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Nu fii chiar asa credul.
In primul rand nu a precizat in ce an avea 500lei.
A fost o perioada in care 500 lei putea fi un venit frumusel.

P.S. Cam ciudat cum sari la gatul Patriarhiei pe baza unei informatii neverificate si insuficient analizate, verifica-ti pusul duhovnicesc ca se aude un suflu ceva asta apropo si de spovedania rara cu impartasire deasa.

M-am gîndit deja că nu e vorba despre anii recenți din moment ce omul e stabilit de ceva vreme în Grecia. Dar cînd cu 500 de lei o familie cu 3 copii facea față nevoilor cotidiene - nu-mi dau seama.

Da, Patriarhia ar putea face mult bine cu capitalul de care dispune. Și dacă nu o face, merită toată critica mea și a altora.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

M-am gîndit deja că nu e vorba despre anii recenți din moment ce omul e stabilit de ceva vreme în Grecia. Dar cînd cu 500 de lei o familie cu 3 copii facea față nevoilor cotidiene - nu-mi dau seama.

Daca ratiunea proprie nu te ajuta, hai sa te ajut eu:

1. De unde stii la ce perioada se refera suma respectiva?
2. De unde stii ca preotul respectiv nu obtinea si alte venituri, din donatii in natura sau/si bani?
3. De unde stii daca nu cumva putea avea alte surse de venit (munca la camp) si prefera sa nu o faca din comoditate?
4. De unde stii ca informatia este 100% corecta?
5. Si inca ceva, poate cel mai important aspect: o data ce ce se deschide sufletul oamenilor catre Dumnezeu, se deschide si buzunarul catre indrumatorul lor spiritual.

Iti spun asta ca cineva care a vazut cum se construieste o biserica, deloc mica, an dupa an, doar din donatii, din care mai putin de 1/4 de la primarie, care nici nu stiu daca are parohie, venind si donand in schimb oameni dint tot orasul.

De unde stii ca esecul lui financiar nu este de fapt esecul lui spiritual, de a propovadui Evanghelia, mai presus de a implini ceea ce pentru multi sunt doar traditii?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Și asta împiedică Patriarhia să ajute în special preoții cu venituri mici și cu copii mulți cu niște lei în plus? De ce trebuie să un preot emigreze în Grecia ca să poată supraviețui el și casa lui?

Pentru ca poate vrea sa traiasca bine din salariu, nu din propovaduirea Evangheliei.

Și dacă nu o face, merită toată critica mea și a altora.

Nu pe baza acestui gen de informatii.

Vezi tu Ionut, sunt pacate subtile, dar grave, la care nici constiinta ta, nici duhovnicul nu te pot ajuta (decat daca e foarte inainte-vazator sau experimentat), indiferent de cat de des te impartasesti.
Adu-ti aminte de 1Corinteni 11:27-32.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Vezi tu Ionut, sunt pacate subtile, dar grave, la care nici constiinta ta, nici duhovnicul nu te pot ajuta (decat daca e foarte inainte-vazator sau experimentat), indiferent de cat de des te impartasesti.
Adu-ti aminte de 1Corinteni 11:27-32.

Care ar fi acel păcat grav de care eu nu-mi dau seama și care este opritor de la primirea Împărtășaniei?

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Care ar fi acel păcat grav de care eu nu-mi dau seama și care este opritor de la primirea Împărtășaniei?

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nia-82066.html

-Am vorbit de rau pe mai marii mei si pe drept si pe nedrept

Ne consideram vrednici a fi premianti la matematici speciale si ratam tabla inmultirii.

[Florin-Ionut]

Alin,

În prealabil postat de AlinB

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nia-82066.html

-Am vorbit de rau pe mai marii mei si pe drept si pe nedrept

Dacă două persoane nu cad de acord asupra unei idei, pot apela la un juriu profesionist - Sfinții, verdictul final fiind dat de cel mai drept Judecător Care știe absolut toate detaliile problemei. Vom vedea la sfîrșit ce va zice Hristos.

Presupunînd că ai dreptate și am păcătuit, să-mi fie cu iertare. Și promit înaintea Bisericii să nu repet vorbirea negativă gratuită la adresa clericilor, ca să nu mai cauzez discuții smintitoare pe tema asta.

Dacă am păcătuit, acest gen de cădere este într-adevăr subtil, cum zici, dar nu este unul atît de grav ca să mă oprească să merg duminică să mă împărtășesc fără spovedanie. Nu e vorba de o patimă a cuvintelor grele cum ar fi de exemplu minciuna intenționată cauzatoare de mult rău (mărturiile false), cu consecințe urîte de tot sau batjocura repetată la adresa oricui sau ereziile.

Acum văd bine că manifești o grijă datorită hotărîrii de a mă împărtăși sistematic. Da, cunosc textul la care m-ai trimis pe care dacă l-am citi separat de orice alt citat din N.T. și comentariu din S. Tradiție referitor la Împărtășire, s-ar părea că numai Sfinții ar avea voie să se apropie de Potir. Nu e așa deoarece:

1. Împărtășania ni se dă chiar spre iertarea păcatelor. Care dintre ele? Sfîntul Apostol Ioan ne zice că păcatele sînt de moarte și celelalte. Nu ne dă o listă însă. Înțelegem totuși că există păcate grave și comune, cotidiene, obișnuite. Primele se pot deduce din textele Sfinților Părinți cum ar fi povățuirile de la sfîrșitul Liturghierului sau cele date în Molitfelnic sau alte scrieri asemenea. Sînt lucruri josnice pe care un creștin obișnuit nu le comite cu ușurință. Celelalte mai ușoare rămîn tot în clasa păcatelor împotriva cărora trebuie să luptăm constant, dar în care cădem relativ des. Oricărora dintre ele, cum ar fi de exemplu minciunii sau lăcomiei la mîncare sau mîndriei trebuie să le stăm împotrivă și, dacă păcătuim, prin rugăciunea cu credință ne sînt iertate. Dacă le acceptăm însă ca fiind cumva ”normale”, ele devin repede patimi care cer neapărat intervenția duhovnicului prin Spovedanie.

2. Vrednicia care ni se cere aici bate: să ne străduim să ducem o viață curată de infracțiunile din seria celor cauzatoare de moarte, ca să putem cuteza în primul rînd să ne numim creștini ortodocși și apoi să îndrăznim a ne apropia cu conștiința curată de Biserică - Trupul Lui Hristos. Dacă vom identifica vrednicia cu sfințenia, comitem una greșealile:

- ori ne considerăm Sfinți care nu au păcate, deci cumva demni de părtășia cu Hristos - ceea ce e mîndria sub forma ei cea mai de urîtă Lui Dumnezeu
- ori credem că după Spovedanie sîntem 100% puri de orice păcățel, deci ”vrednici”, și iată cum cu ”vrednicie” îndrăznim de cîteva ori pe an să ne împărtășim.

3. Creștinii primelor veacuri s-au împărtășit de fiecare dată. Au fost ei cu toții vrednici, adică au dus o viață perfectă, lipsită de orice păcat? Sau s-au spovedit ei înainte de fiecare Împărtășire?

4. Toți Sfinții care au scris pe acest subiect au recomandat Împărtășirea cît mai deasă. Puțini vorbesc și despre Spovedania obligatorie înainte, înainte de secolul 19. Oricum, ideea este că nimeni dintre ei nu face diferența dintre preoți, mireni, călugări sau pustnici cînd se pronunță cu recomandări sau cînd poruncesc chiar să ne împărtășim, indiferent de condiții. Deci ceea ce e valabil pentru preoți e valabil și pentru simplii credincioși.

5. Sfînta Liturghie are ca obiect prefacerea Darurilor și ca scop Împărtășirea creștinilor. Rugăciunile, citirile, predicile au rolul de a curăți și de a încuraja creștinii, da, dar nu de asta Se jertfește Hristos nevăzut pe Altar, ca noi să cîntăm și să ne rugăm în jurul acestui eveniment, ci pentru ca noi toți să ne cuminecăm cu El. Toți, nu doar clericii și vreo cîțiva copii.

6. Canoanele Sfinților Apostoli afirisesc pe oricine participă la Liturghie și refuză Împărtășania fără să aibă motiv serios de a nu se apropia la invitația preotului. Oricît ar încerca să răstălmăcească o serie de teologi sau comentatori Canonul 9 Apostolic, el ne obligă pe toți să ne cuminecăm, cu foarte mici excepții.

Ar mai fi și altele de zis, dar mai avem timp și altădată.

Ne consideram vrednici a fi premianti la matematici speciale si ratam tabla inmultirii.

Înainte de tabla înmulțirii se învață adunarea. Adunarea noastră întru Hristos, într-un singur Trup care formează Biserica. Și condițiile ca s-o facem sistematic, săptămînal nu sînt practic imposibile, cum am fost învățați.

Și să ne fie clar: nimeni nu e vrednic, căci dacă se consideră așa, atunci nu are ce căuta la Potir. Toți sîntem păcătoși și nevrednici, indiferent cu cît timp ne-am mărturisit înainte.