Biserica si Psihologia

[Decebal]

Doamnă Mihaela, îmi pare rău pentru dumneavoastră dar aveţi o poziţie care nu este susţinută cu adevărat de realitate decât în cazuri de excepţie. Însă noi aici vorbeam despre reguli, nu despre excepţii, care există fără nicio îndoială, mai există şi preoţi care muncesc şi înţeleg mai multe în planul spiritual, dar sunt o minoritate şi nu ei dau cu adevărat tonul. Eu v-am oferit nişte argumente foarte clare şi logice, dumneavoastră, ca şi alţii, veniţi cu "argumente" de tip tribal, pe principiul "ne apărăm tribul indiferent care este adevărul". Nu faceţi decât să vă aliniaţi şi să vă înscrieţi în rândul unei gândiri specifice de clasă, adică unei gândiri profund subiectiviste şi partinice, aliniate intereselor patronilor grupului, indiferent care este sau nu este adevărul.

[calinit]

Dihotomia naturii umane (trup și suflet) a determinat, justificat sau nejustificat (contează mai puțin) apariția unui domeniu al cunoașterii științifice ca psihologia (cu obiect de studiu: sufletul – psyche). Sfinții părinți vorbesc adeseori despre duh (pneuma), concept „oarecum” sinonim celui de suflet (pentru cei aflați pe o treaptă superioară de trăire creștinească sau, pur și simplu, pentru creștinii aflați pe cale). Adică, duh, pentru cei care sunt realmente trăitori întru tainele Bisericii... Pentru aceștia, dihotomia naturii umane (trup – suflet) devine trup – duh. Și ei sunt trăitori întru Adevăr, Iisus Hristos, fără, cred eu, a avea nevoie de psihologie. De ce? Pentru că pur și simplu, obiectul de studiu al psihologiei (psyche), pentru ei, nu există! Ei au nevoie doar de duhovnici (de la duh-pneuma).
Pentru noi, restul, cei care avem suflet și nu duh, cei care nici pe cale nu suntem sau batem încă la „porțile” Mântuitorului, psihologia este mult mai la îndemână.
O explicație simplă, cred, la o problemă destul de complexă, totuși...

[Dalian]

În prealabil postat de calinit

Pentru aceștia, dihotomia naturii umane (trup – suflet) devine trup – duh. Și ei sunt trăitori întru Adevăr, Iisus Hristos, fără, cred eu, a avea nevoie de psihologie. De ce? Pentru că pur și simplu, obiectul de studiu al psihologiei (psyche), pentru ei, nu există! Ei au nevoie doar de duhovnici (de la duh-pneuma).
Pentru noi, restul, cei care avem suflet și nu duh, cei care nici pe cale nu suntem sau batem încă la „porțile” Mântuitorului, psihologia este mult mai la îndemână.

Ca să simplificăm:
Cei fără suflet merg la duhovnic.
Cine are suflet merge la psiholog

Asta-i hrană tare.

[calinit]

Dacă tot îți plac simplificările, păstrează, totuși, acuratețea informației.
Și ca să fiu în același ton cu tine, ceea ce am spus anterior ar suna așa:
Cei cu duh merg la duhovnic.
Cei cu suflet merg la psiholog.
Asta nu înseamnă că cei fără duh sunt lipsiți de împărăția cerurilor. Ba dimpotrivă... Dar e o altă problemă.

[AlinB]

În prealabil postat de calinit

Dacă tot îți plac simplificările, păstrează, totuși, acuratețea informației.
Și ca să fiu în același ton cu tine, ceea ce am spus anterior ar suna așa:
Cei cu duh merg la duhovnic.
Cei cu suflet merg la psiholog.
Asta nu înseamnă că cei fără duh sunt lipsiți de împărăția cerurilor. Ba dimpotrivă... Dar e o altă problemă.

Generalizari din astea stupide fac pe ioan_cezar sa-i creasca tensiunea si sa se reverse ... :)

In plus, cele doua categorii scornite de tine adhoc nu exista in teologia ortodoxa unde se spune clar ca omul este alcatuit din trup si duh/suflet, uneori partea spirituala, superioara, a sufletului avand o denumire separata dar nu ca entitate separata sau alternativa la suflet.

Ai mai avut o postare in care ai scris "Crestinul autentic nu are nevoie sa mearga la psiholog".

Pai daca e autentic, poate ar trebui sa fie si sfant deja.

[calinit]

În prealabil postat de AlinB

In plus, cele doua categorii scornite de tine adhoc nu exista in teologia ortodoxa unde se spune clar ca omul este alcatuit din trup si duh/suflet, uneori partea spirituala, superioara, a sufletului avand o denumire separata dar nu ca entitate separata sau alternativa la suflet.

Cred că te-ai cam grăbit "cu bota pe el" fără să observi că, de fapt, ai spus același lucru pe care l-am afirmat si eu. Am spus: dihotomia trup - suflet devine trup - duh pentru creștin. N-am zis "este" (nici vreo realitate paralelă, nici entitate). Erau numai afirmații despre cuvinte și nu despre realități. Spune-i suflet sau duh, tot aia, erau doar precizări lingvistice, ca să zic așa.

În prealabil postat de AlinB

Ai mai avut o postare in care ai scris "Crestinul autentic nu are nevoie sa mearga la psiholog".
Pai daca e autentic, poate ar trebui sa fie si sfant deja.

Nu am menționat cuvântul "sfânt". Dacă tot te referi la la ce am scris, te rog, citează corect.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Decebal

Doamnă Mihaela, îmi pare rău pentru dumneavoastră dar aveţi o poziţie care nu este susţinută cu adevărat de realitate decât în cazuri de excepţie. Însă noi aici vorbeam despre reguli, nu despre excepţii, care există fără nicio îndoială, mai există şi preoţi care muncesc şi înţeleg mai multe în planul spiritual, dar sunt o minoritate şi nu ei dau cu adevărat tonul. Eu v-am oferit nişte argumente foarte clare şi logice, dumneavoastră, ca şi alţii, veniţi cu "argumente" de tip tribal, pe principiul "ne apărăm tribul indiferent care este adevărul". Nu faceţi decât să vă aliniaţi şi să vă înscrieţi în rândul unei gândiri specifice de clasă, adică unei gândiri profund subiectiviste şi partinice, aliniate intereselor patronilor grupului, indiferent care este sau nu este adevărul.

Decebal, ca sunt doar cazuri de exceptie, sau nu, cum putem noi stii cu adevarat?
Nu este Dumnezeu cel ce stie toate cele dinlauntru ale fiecaruia? Cum putem noi sa ne punem pe scaunul de judecata in locul Domnului si sa judecam aspru tocmai preotii? Credeti ca nu are cine sa ii judece? Datoria noastra este ascultarea nu judecarea lor. Iar aceasta judecata a noastra nu este cat se poate de lumeasca? vedem in lume cele ce le face lumea si judecam insa stim noi ce este inauntrul fiecaruia? Numai Dumnezeu stie intregul tot al fiecarui om, noi stim cele exterioare si vazute in asta lume. ce treaba avem noi cu interesele nu stiu cui? ce nevoie avem noi sa stim si sa clevetim despre interesele unora sau altora?

ce trebuie de fapt noi sa facem pentru mantuirea noastra?
nu cumva trebuie sa dobandim smerenie? cum sa dobandim noi smerenie cand zilnic judecam tot ce intalnim in cale? oare nu stie Domnul tot ce misca? e nevoie de judecata noastra ca sa afle?

Iar daca un preot se abate de la calea ortodoxiei propovaduind altceva atunci putem sa ne ferim fara sa il judecam. Caci pe nimeni nu ar trebui sa judecam. Insa daca preotul nu se abate insa cade si el ca este om cu pacate, atunci sa il respectam caci acestia sunt preotii pe care noi ni i-am dat noua. Noi ortodocsii, am crescut copiii care mai tarziu au devenit preoti. sa ne rugam pentru ei nu sa ii judecam.

Eu m-am detasat de mult de astfel de preocupari. ce face preotul cutare, cum face, unde merge, de ce merge, etc. Mintea mea nu trebuie sa aiba astfel de preocupari. De ce am eu nevoie? de Sfintele Taine, am nevoie, de lucrarea cu mine insumi am nevoie. iar preotul este preot, harul nu il ia nimeni indiferent cate caderi ar avea si el ca om caci este sfintit nu sfant.

ce stim noi despre adevar? putem oare stii intregul adevar? noi avem un sir de informatii ce vin din cele vazute , din cele auzite si astfel construim adevarul nostru. In plus fiecare , adauga la aceasta propriul subiectivism, propriile sensibilitati precum si propriile intolerante. si asta pentru ca suntem prea departe de ce ar trebui sa fim si anume desavarsiti.

[dobrin7m]

1. Nu judecati ca sa nu fiti judecati, a spus Domnul caci cu judecata cu care judecati veti fi judecati, si cu masura cu care masurati vi se va masura.
Nicidecum sa nu judeci si sa iscodesti faptele lui Dumnezeu, caci Unul este Judecatorul Dumnezeu, care are a judeca viii si mortii.
Iar tu, omule pamantesc, priveste la tine si ia aminte: si tu le ai pe cele pentru care esti vrednic de judecata, tu insuti astepti osanda pentru faptele tale, ai agonisite intru tine multe rele.
Cum de indraznesti atunci, sa te arunci, asupra altuia?
Lui Dumnezeu Care a zidit toate, lui Lasa-I a judeca toate, iar tu smereste-te.

2.Nu judeca, daca nu vrei sa fii judecat.
Chiar de ai fi intru totul desavarsit nicidecum nu judeca pe altul.
Daca vei judeca, te vei face vinovat de acelasi pacat, ca si cel ce pacatuieste.
Insa de esti cu dreapta judecata, dar judeci pe cel nechibzuit, atunci te asemeni celui ce savarseste desfraul.
Chiar de nu ai fi gresit nici in cele mai neinsemnate, ci cu dusmanie il osandesti pe altul, pacatuind, atunci si tu lucrezi acelasi rau ca si cel ce pacatuieste, chiar mai mult decat acela, caci indraznesti la lucrare straina - Judecata lui Dumnezeu.

3.Nu cauta la pacate straine, ci cerceteaza raul tau, caci nu vei da seama de pacate straine, ci de ale tale pacate vei raspunde.
Nu ai nici o trebuinta sa judeci pe altii" cine, cum traieste, cum greseste, ci ia aminte la tine: plinesti oare voia lui Dumnezeu?
Urmezi oare pe Sfinti intru vietuire?
Calci pe urmele lor?
Placuta este lucrarea ta inaintea lui Dumnezeu?
Omul care ii judeca pe altii este oglinda preavicleana, care pe toti ii oglindeste intru sine, iar pe sine nu se vede; iarasi se aseamana cel care judeca unei bai spurcate, care pe toti ii spala dar ea insasi e o mlastina imputita.
Astfel cel care judeca pe toti ii cerceteaza: cine, cum mananca, cum bea, cum greseste? Toate le vede dar pe sine nu se vede.
El socoteste a fi lucru greu daca pacatuieste cineva intru cele mici, iar pacatele sale mari intru nimic le socoteste.
El doreste ca pacatele lui sa nu le bage nimeni in seama, sa nu le afle nimeni, ci sa fie trecute in tacere ca sa nu fie urat;iar el insusi pe fata ii vorbeste pe altii de rau, ii judeca si ii cleveteste. Acestea nu-s nimic!

4. Nu judeca si nu te mira de greselile omenesti, ci mai bine te minuneaza de cel care izbuteste sa scape de cursele vrasmasului in vremurile de acum; minuneaza-te de cel ce izbuteste sa ramana curat inaintea lui Dumnezeu, acum cand " diavolul umbla racnind ca un leu cautand pe cine sa inghita", se sarguieste pentru pierzarea neamului omenesc si vrea ca nimeni sa nu fie slobod de capcanele lui.
Asadar tine minte si tu caderile tale, pentru ca sid e nu voiesti gresesti mult. Si ceea ce urasti faci cu placere, de voie de nevoie tot cazi in pacat.

5. Si cine este slobod de cadere?
Cine se va afla intru toate fara de prihana?
Cine nu este partas la pacat chiar de ar trai numai o zi?
Intru faradelegi suntem zamisliti in intru pacate ne-a nascut maica noastra.
De nu in una atunci intru alta, daca nu in cele mari atunci in cele mici, insa toti gresim, toti suntem nelegiuiti, toti suntem pacatosi, toti suntem neputinciosi, toti suntem plecati catre pacat, toti cerem milostivirea lui Dumnezeu, toti cerem iubirea lui de oameni, "ca nimeni din cei vii nu este drept inaintea Ta, zice Proorocul.

6.De aceea nu judeca pe cel care greseste, nu fura judecata lui Dumnezeu, nu fii potrivnic lui Hristos in cele care le-a pastrat pentru Sine.
Chiar daca vei vedea cu ochii tai pe altcineva ca greseste, nu-l vorbi de rau, nu face asupra lui judecata, dupa masura mandriei tale, ca sa nu cazi si tu in acelasi pacat; caci cel ce judeca neaparat va fi supus la aceeasi incercare.
Ci, cu milostivire acopera pacatul si fata de caderea lui sa ai iubire de oameni.
De poti, indreapta-l. insa daca nu poti, osandindu-te pe tine insuti, sa acoperi cele savarsite, cu tacerea.
Indeajuns iti este tie raul tau, nu cauta la pacatele altora.

[calinit]

În prealabil postat de dobrin7m

1. Nu judecați ca să nu fiți judecați, a spus Domnul, căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura. [...] Lui Dumnezeu Care a zidit toate, Lui, lasă-I a judeca toate, iar tu smerește-te.
2. Nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat. Chiar de ai fi întru totul desăvârșit, nicidecum nu judeca pe altul.[...]
3. Nu căuta la păcate străine, ci cercetează răul tău, căci nu vei da seama de păcate străine, ci de ale tale păcate vei răspunde. [...] Nu ai nici o trebuință să judeci pe alții cine, cum trăiește, cum greșește, ci ia aminte la tine...
4. Nu judeca și nu te mira de greșelile omenești, ci mai bine te minunează de cel care izbutește să scape de cursele vrăjmașului în vremurile de acum...[...]...
5. Și cine este slobod de cădere? Cine se va afla întru toate fără de prihană?Cine nu este părtaș la păcat chiar de ar trăi numai o zi? [...]
6. [...] nu judeca pe cel care greșește, nu fura judecata lui Dumnezeu, nu fi potrivnic lui Hristos în cele care le-a păstrat pentru Sine.
Îndeajuns îți este ție răul, nu căuta la păcatele altora

Îndrumar către psihologie...
Și ca să evit un „rău de neînțelegere”, precizez: Îndrumar pentru cei care vor să învețe sau să practice psihologia...

P.S. Psihologia este (și cam este...!) și cât demult și de mult este? Poate fi condiția unei premise de acceptare a psihologiei ca rău necesar, oare? Sau nu?

[cezar_ioan]

"Si va spun, sunt multi psihologi - cel putin in Apus am vazut asta, si cred ca sunt si mai multi pe la noi si in tarile de bastina ortodoxa - care gasesc si descopera multe adevaruri. Daca va uitati bine, acele adevaruri erau cunoscute candva in Biserica, si nu le mai traim si, spre rusinea noastra, nu le mai aplicam." (Rafail Noica)

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...log-96417.html
http://luminapentrucandeladinsuflet....gory/psiholog/