"cele mai de jos ale pamantului"

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Cam aşa ceva este scris în scripturi de la Moise şi până la Cuvântul lui Dumnezeu şi aşa este de la Adam şi Eva şi până acuma şi deci cam aşa se poate descrie Cerul şi Pământul, Creaţia toată făcută acum 7500 de ani de către Dumnezeu prin Cuvântul Său şi prin Mâna Sa şi prin Suflarea Sa... de Viaţă dătătoare.

Puteţi crede liniştiţi căci de la Adevărul ştim şi El vă va confirma şi vă va face liberi... liberi să credeţi.

Mai îmi trebuia să vă reamintesc doar că stelele se rotesc în jurul axei cereşti polare şi în jurul axei cereşti sudice, axe paralele. Mişcarea stelelor produce curent şi câmp electro-magnetic care vine prin axa polară şi iese prin axa cerească sudică. Stelele din partea de nord se învârt în sens invers faţă de stelele din partea de sud aşa fel încât la mijlocul distanţei, la ecuator, stelele au acelaşi sens de mişcare. Învârtirea lor se face păstrându-se semnele, simbolurile de pe cer ce se pot forma prin unirea formaţiunilor stelare: carul mic, carul mare, capricorn... se vede cum se păstrează forma, semnul, simbolul în toată această rotire fie în jurul axei ce trece prin steaua polară care rămâne fixă fie în jurul centrul ceresc sudic unde nu avem o stea în acel centru fix.

Liniile de câmp magnetic trec pe deasupra pământului şi a apei mărilor şi oceanelor închizându-se deasupra cerului, deasupra cerului cerului, adică pe suprafaţa apei de deasupra cerului, mare inversă descrisă la punctul 7-8.

Busola pune în evidenţă exact aceste linii de câmp magnetice ce se deschid de pe axă în nord şi se reînchid pe axă în sud. Centurile Van Hallen pun in evidenţă existenţa radiaţiilor din câmpul ceresc gigant electro-magnetic, adică existenţa unor curenţi de mare intensitate care împreună cu cele două bobine stelare formează un rotor perpetuu care are nevoie de credinţă ca să se învârtă frumos.

Pământul şi ţărâna lui nu este o planetă sferică, nu există sistem planetar şi galaxii făcute din ţărână ci sus corpurile cereşti sunt fie din apă, fie din foc, fie din gaze, fie din ghiaţă.

Iar izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului s-au închis ca să nu mai fie potop prin credinţa Domnului cu îngerii cerului împreună cu Nue robul Său şi împreună cu Arca lui preaminunată. Izvoarele apelor pot avea sursă fie presiunea mult mai mare a apelor de dedesubtul Întăriturii Pământului, care străbătând întăritura ţâşnesc la noi sau sunt izvoare care ies din pricina greutăţii munţilor ce apasă pe pungile de apă, sau pot să apară fie din pura credinţă care face minuni bune.

E bine de ştiut şi de crezut căci asta a Făcut Dumnezeu! Cine nu crede să fie sănătos căci are mare nevoie de sănătate şi nu de sătănate!

[vsovivivi]

Iată că v-am explicat de sus şi vouă şi mie, că de acolo am primit pe Adevărul în dar, de sus ..şi citind şi pricepând veţi putea şi voi înţelege drept şi corect lucrarea milostivă a Domnului Dumnezeu cu Omul şi cu toată făptura.

Nu mai credeţi în minciunile omului descoperitor de născoceli care păcăleşte o gLume întreagă să-i înveţe teoriile absurde! Treziţi-vă şi credeţi ceea ce este bine, drept şi adevărat răbdând până la sfârşit!

[vsovivivi]

Cam aşa arată o secţiune prin creaţie...

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Cam aşa arată o secţiune prin creaţie...

Intraţi aici pentru continuare.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Intraţi aici pentru continuare.
Cam aşa arată o secţiune prin creaţie...

Aveţi răbdare până la sfârşit urmărind amândouă prezentările ca să vă puteţi face o părere cinstită despre ceea ce este scris în Scripturi şi despre realitatea minunată dăruită de Dumnezeu prin Cuvântul Său... cu omul.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Cam aşa arată o secţiune prin creaţie...

Intraţi aici pentru continuare.

Explicaţia e foarte simplă:

Dacă am presupune că pământul este sferic şi am măsura greutatea unui obiect la ecuatorul sferei care s-ar învârti în jurul unei axe ce trece prin poli atunci ar trebui ca din forţa gravitaţională aceiaşi peste tot să scădem forţa centrifugă şi rezultanta asta ar fi forţa cu care este apăsat cântarul care fireşte că ar trebui să arate o greutate măsurată mai mică faţă de greutatea măsurată la poli.

Deci cântarele electronice ar trebui să sesizeze diferenţa de greutate cu cât ne-am deplasa de la ecuator la poli, cu atât mai mult cu cât oamenii vorbesc de o turtire a pământului la poli din pricina învârtirii sferei pămntului, turtire obligatorie din pricina calculelor în care ţin ei seama de raza imensă a pământului dedusă din suprafaţa pământului şi de viteza de rotaţie în jurul axei sale ce implică o viteză tangenţială la suprafaţa sferei destul de mare.

Acest lucru nu se întâmplă ci corpurile au aceiaşi greutate şi la ecuator şi la poli deci cu siguranţă pământul dacă ar fi sferic nu se învârte!

Această deducţie simplă ne-ar putea duce la acceptarea unei teorii în care pământul e sferic şi fix şi în jurul lui se rostesc soarele sferic, luna sferică şi stelele sferice.

Iar această teorie cum poate fi ea valabilă dacă linia de imponderabilitate este între pământul sferic şi lună şi soare şi stele? Deci cum se poate manifesta o forţă de atracţie între corpuri ca să fie echilibrată ea cu forţa centrifugă din moment ce cosmonauţii trimişi în spaţiu, aflaţi pe staţii geostaţionare sau în sateliţi geostaţionari sesizează clar că dincolo de linia de separaţie între zona unde corpurile şi apa cad şi zona unde există imponderabilitate, deci dincolo de această linie spre lună şi spre soare nu mai există atracţie între pământ şi rachetă sau staţie şi nici între corpurile din rachetă sau de pe staţie nu se poate pune în evidenţă o forţă de atracţie.

Cum nu există nicăieri forţă gravitaţională de atracţie între două corpuri să se poată pune în evidenţă şi nu este atracţie gravitaţională între pământ şi lună sau pământ şi soare dincolo de această linie de imponderabilitate şi sigur nu există pentru că ea nu se manifestă în staţiile orbitale geostaţionare atunci rămâne doar ca forţa centrifugă să depărteze soarele şi luna şi stelele de pământ treptat, lucru care nu se întâmplă...

Deci iată că nici teoria cu pământul sferic şi fix în jurul cărora se învârt soarele sferic şi luna sferică şi stelele sferice nu e valabilă pentru că forţa centrifugă ar trebui să le depărteze de pământ întrucât dincolo de linia de imponderabilitate nu se manifestă căderea apei şi a corpurilor spre pământ.

Luna trecând pe deasupra pământului nu prin atracţie gravitaţională între corpuri induce apariţia mareelor ca o rezultantă ce scade gravitaţia în zona respectivă căci greutatea apei şi a corpurilor rămâne aceiaşi în zona de sub lună ci ea trecând impune legile cereşti peste tot pe unde ea trece şi astfel apele mărilor şi corpurile acolo nu se mai adună spre jos la fel ca acolo unde ea nu-şi manifestă trecerea şi astfel apa se poate duce în orice direcţie şi ea se ridică mai sus acolo din pricina presiunii apei ce vine din părţi... şi aşa apar fluxul şi refluxul.

Sper că acum vă e mai uşor să credeţi că scripturile sunt valabile şi nu născocirile explicaţioniste ale savanţilor absurzi ai gLumii!

[vsovivivi]

Cercetaţi şi voi mai sus şi fiţi drepţi!

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Cercetaţi şi voi mai sus şi fiţi drepţi!

Pentru a pricepe mai bine cum de imaginea soarelui şi a lunii şi lumina de la ele vine în curbă spre noi astfel că noi vedem răsărituri şi apusuri iluzorii căci luminătorii merg numai pe deasupra pământului şi a mărilor vă rog să intraţi aici. Iar dacă şi acum sunteţi la fel de sceptici neputând să vă schimbaţi în ceea ce credeţi greşit fiindcă aşa v-au păcălit la şcoală cum atunci reuşiţi să înţelegeţi şi să vă explicaţi curcubeul ţinând seama că în filmuleţ soarele bate din spate?

[tot-Laurentiu]

De la Părintele Sofian Boghiu citire:

Aici găsim şi acest cuvânt despre care aţi întrebat. E un cuvânt mai greu. Eu am aflat - şi nu e deloc o noutate - că iadul nu este undeva în afară de pământ, ci este undeva chiar în pământ. Şi aceasta am aflat-o din catavasia a şasea a Învierii care spune aşa: "Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului".

Mântuitorul, după ce trupul Său a fost răstignit pe cruce, a coborât sufletul Său în iad şi i-a scos pe toţi drepţii care erau acolo, undeva în pământ. Trupul Său a fost prohodit şi îngropat, pus sub peceţi, iar sufletul Lui a coborât în iad. Există o rugăciune care explică foarte frumos ce s-a întâmplat atunci: "În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins". Adică Mântuitorul este prezent în aceste locuri după moartea Sa de pe cruce.

Iadul este însă şi pe pământ. Deci, există în pământ dar şi pe pământ, încât noi suntem obişnuiţi cu el. Iadul şi-l fac mulţi dintre trăitorii acestei lumi atunci când duc o viaţă fără frică de Dumnezeu, el devine astfel descurajant, devine nimicitor. Dar a suporta iadul pe pământ cu această încredere în Dumnezeu este un lucru foarte necesar pentru viaţa noastră.

Trăim cu această încredere că iadul va avea un sfârşit (şi astfel vom fi cu adevărat liberi şi vom putea cu adevărat să ne ocupăm de viaţa noastră lăuntrică), în ciuda descurajării pe care ne-o aduce diavolul" pentru că el este în iad, dar este şi în lume. Este prinţul lumii care a câştigat foarte mulţi pământeni pentru frăţia lui.

Pe toţi cei care suntem încă în lume, diavolul ne vânează şi încearcă să ne acapareze şi să ne atragă în împărăţia lui, împărăţia întunericului şi a morţii, pentru a se distra cu noi chinuindu-ne. Însă, cerând ajutorul lui Dumnezeu, rezistăm şi învingem această tendinţă lacomă a diavolului de a cuceri făptura lui Dumnezeu.