Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iustin10]

Ca sa concluzionez putin ,dupa atatea discutii, care sunt treptele intalnite in lume :

1) Pot exista fapte bune si fara credinta explicita a aceluia care le face in Hristos .
Faptele bune se cunsc dupa inima celui ce le face .
Inima sa poate fi chiar mai buna decat a cuiva care are credinta si implineste tainele.
De aici impresia ca poate exista o trecere in fata lui Dumnezeu si a acelora care nu au credinta explicita ,dar au o inima care se vede ca e buna . Mai ales daca ii punem in contradictie cu cei care sunt pe drumul credintei ,dar inima lor inca e rautacioasa.

2) Pot exista apoi oameni care au si fapte bune ,si credinta in Hristos , dar nu s-au botezat inca, sau au primit alt botez,nu cel ortodox.
Acestia inca nu au ajuns sa aiba har .Fara har,nu se pot desavarsi. Vor ramane la acelasi stadiu mereu ,care insa poate fi un stadiu bun si pozitiv.

3) Exista apoi oameni care se boteaza ,poate chiar se impartasesc(cand sunt mici) , dar apoi nu mai cred,sau il ignora pe Hristos . Acestia sunt majoritarii ortodocsi,cei care nu prea au nici o treaba cu biserica .Dar formal ei sunt ortodocsi. Harul este in ei ,dar este coplesit de necredinta lor. Ei sunt ca si prima categorie ,pot face sau nu fapte bune . Dar fara sa aiba si credinta in Hristos ,desi au harul , acesta este inactive. Harul fara credinta nu poate face nimic.

4) Exista oameni ,care au si credinta si har .Dar nu au fapte bune. Inima lor e rautacioasa ,pornita pe critica , nu ajuta pe ceilalti,nu ii inteleg,nu le poarta greutatile.
Acestia sunt pe o treapta superioara ,caci macar isi cunosc pacatul ,precum si directia in care trebuie sa mearga. ei sunt perfectibili ,si sunt pe drumul firesc ,al cresterii duhovnicesti .
Trebuie insa sa dea mult mai mare importanta faptelor lor, si cum vad ceilalti inima lor. Caci ceilalti sunt un turnesol care nu minte niciodata.Un turnesol strins legat de propria noastra constiinta .
Pe acestia conlucrarea cu harul ii va ajuta sa isi desavarseasca,intai inima,apoi felul de a fi

5) Exista in sfarsit ultima categorie care au si credinta si har si fapte. Acestia sunt o binecuvantare pentru toata lumea ,laudati de toti,iubiti de toti,apreciati de toti, Caci se vede si ca inima lor este buna ,dar si ca ,credinta lor e dreapta . Si se vede si ca Dumnezeu este cu ei. si ca harul sau lucreaza biruitor in ei.

[Mihnea Dragomir]

Cateva mici inadvertente.

În prealabil postat de iustin10

1) Pot exista fapte bune si fara credinta explicita a aceluia care le face in Hristos .

Pot exista, dar, in zilele noastre cand Evanghelia a fost vestita pana la marginile pamantului, lipsa credintei explicite pierde meritul faptelor bune.

Inima sa poate fi chiar mai buna decat a cuiva care are credinta si implineste tainele.

Nu, fiindca acela care are credinta si implineste tainele, daca moare in starea acesta, in mod cert este mantuit. Acestea doua sunt conditiile mantuirii, pe care le stim de la Domnul: credinta si Tainele.

De aici impresia ca poate exista o trecere in fata lui Dumnezeu si a acelora care nu au credinta explicita ,dar au o inima care se vede ca e buna.

Nu, deoarece:
-daca inima buna si faptele bune ar duce la mantuire, nu ar fi fost nicio nevoie ca Fiul lui Dumnezeu sa se deranjeze sa se intrupeze, sa sufere, sa moara. Numeroase sunt exemplele de oameni cumsecade si fapte memorabile din Vechiul Testament, nu asta era problema. Problema era ca erau robiti, fara voia lor, nici vina lor directa, diavolului. Niciunul nu se putea mantui.
Dar, vazand Dumnezeu ca eram cumsecade in timp ce ne invarteam in cerc prin desertul vietii noastre, dar muream otraviti de serpi veninosi, a pus sa se faca un sarpe de arama, ca toti care il vor privi sa nu moara. Acuma, se naste intrebarea: ce se intampla daca un om cumsecade, muscat de sarpe si auzind chestia asta, nu privea, totusi ? Fara indoiala ca murea, textul biblic e clar. Dealtfel, se naste intrebarea: ce fel de inima buna ar putea avea cineva care, auzind Cuvantul Domnului, totusi nu il asculta si nu il urmeaza ?

2) Pot exista apoi oameni care au si fapte bune ,si credinta in Hristos , dar nu s-au botezat inca, sau au primit alt botez,nu cel ortodox.
Acestia inca nu au ajuns sa aiba har.

Cei care ar fi vrut in mod explicit sa se boteze, care au inceput sa se pregateasca, dar nu au apucat, daca, ajungand la capatul vietii regreta amanarea botezului si se leaga ca, daca Dumnezeu i-ar intoarce printre vii sa se boteze deindata, sunt ca si botezati. Acesta este "botezul dorintei". Aceasta invatatura are rang de teologumena. Avem un exemplu biblic: un centurion roman, numit Corneliu. Credem ca este sfant si e patronul catechumenilor.

Fara har,nu se pot desavarsi.

Nu numai ca nu se pot desavarsi, dar nici macar nu pot trai. Lipsa Harului Sfintitor este sinonima cu moartea spirituala.

3) Exista apoi oameni care se boteaza ,poate chiar se impartasesc(cand sunt mici) , dar apoi nu mai cred,sau il ignora pe Hristos . Acestia sunt majoritarii ortodocsi,cei care nu prea au nici o treaba cu biserica .Dar formal ei sunt ortodocsi. Harul este in ei ,dar este coplesit de necredinta lor. Ei sunt ca si prima categorie ,pot face sau nu fapte bune .

Cei care, primind botezul, ajung sa il ignore pe Cristos ori sa rejecteze Biserica Sa nu sunt ca cei din prima categorie, ci considerabil sub ei. Cu alte cuvinte, e mai putin grav sa fii infidel decat sa fii apostat, eretic ori schismatic. Botezul imprima asupra sufletului un caracter, adica o marca de nesters nici in viata aceasta, nici in cea viitoare, dupa care oricine cu vedere spirituala, Dumnezeu, inger sau om trecut la Domnul va vedea dupa acest semn ca acela a fost botezat. Acest semn spiritual, daca purtatorul sau va fi in Cer, va straluci in onoarea lui, aratand cat de bine acela a folosit darul lui Dumnezeu. Dar, daca va fi in iad, acest semn va fi spre dizgratia si mai marea pedeapsa a purtatorului, aratand cat de rusinos a abuzat de darul lui Dumnezeu.

De aceea Biserica se abtine sa practice botezul in cazul copiilor pentru care nu exista garantii rezonabile ca vor fi crescuti in religia cea adevarata, ca sa nu agraveze starea sufletelor lor mai tarziu. Dar, in caz de pericol, un copil trebuie botezat chiar daca parintii lui ar fi dusmani declarati ai lui Cristos, fiindca toti copiii botezati ajung direct la Cer, fara stagii purgatoriale.

Exista oameni ,care au si credinta si har .Dar nu au fapte bune. Inima lor e rautacioasa ,pornita pe critica , nu ajuta pe ceilalti,nu ii inteleg,nu le poarta greutatile.

Si atunci, cum au credinta ? A avea credinta nu inseamna a fi de parere ca Isus Cristos este Dumnezeu. Si diavolul este de aceasta parere, el s-a prins mai repede decat apostolii despre Cine este vorba. Sa insemne, asta, ca diavolul are credinta ?
Dupa parerea mea, a avea credinta inseamna a te stradui sa Il urmezi pe Cristos si pe cei Lui urmatori.
Da, se poate ca un ASTFEL de credincios sa fie "rautacios, pornit pe critica etc". Dar, in asemnea caz, vorbim de neputinte ale credinciosului. Spre deosebire de necredincios, el vrea sa Il urmeze pe Cristos, dar nu prea poate. El este asemenea lui Petru, care a plans amar neputinta sa de trei ori manifestata.

5) Exista in sfarsit ultima categorie care au si credinta si har si fapte. Acestia sunt o binecuvantare pentru toata lumea ,laudati de toti,iubiti de toti,apreciati de toti, Caci se vede si ca inima lor este buna ,dar si ca ,credinta lor e dreapta .

Ar fi frumos sa fie asa. Dar, in realitatea de pe teren, nu este asa de simplu. Acela care a avut o credinta exemplara, acela care e insasi sursa harului, acela cu faptele cele mai incredibile si totusi adevarate, cel mai mare sfant, cel mai mare om, care imparte seculii intr-o era de dinainte si una de dupa, acela nu a fost laudat de toti. Nici iubit de toti si nici chiar apreciat de toti. Dimpotriva, atunci, ca si (mai ales) astazi multi nu l-au laudat si nu il lauda, multi nu l-au iubit si nu il iubesc. Si, daca l-ar aprecia, atunci le-ar fi model, dar nu le este. Iar slugile nu sunt mai presus de stapanul lor! Daca cineva isi inchipuie ca, avand credinta, har si fapte va fi laudat, iubit si apreciat in lume, risca sa se insele ingrozitor. Este suficient daca experiati oricat de putin. E suficient ca, la urmatoare reuniune, cand vine vorba, sa sustineti ceva din ceea ce Isus si Biserica sustin. De exemplu, daca vine vorba de relatii sexuale, ca relatiile sexuale inainte de casatorie sunt o mare nenorocire. Experiati si veti vedea repede ce inseamna iubirea, lauda si aprecierea. Mai intai, cativa, socati, va vor pune 2 sau 3 intrebari, ca sa inteleaga mai bine ce sustineti. Altii vor avea ochi injectati de o ura salbatica inca de la inceputul dialogului cu dv. Ati citit piesa "Un dusman al poporului" ? Cum scrie acolo, asa se va intampla.

Hai, ca mai ne scriem si maine, ca acuma dorm pe soarece. Noapte buna!

[sophia]

Bune concluziile lui Iustin, care si ele contin niste nelamuriri pentru multi.
Iar raspunsul lui Mihnea incurca si mai mult.
Nu reusesc sa inteleg de la el cum traieste credinta, cum a facut trecerea intre doua confesiuni si ce diferenta vede el concret intre ele.
Din multe din raspunsurile lui nu se prea intelege confesiunea.
Si l-as ruga macar pe el, care am inteles ca are o relatie mai apropiata cu preotul sau, sa-l intrebe in chestiunile la care el scrie aici, sa ceara lamuriri, caci am impresia ca nici el nu e prea sigur si lamurit in mai multe privinte.

Si acum cateva observatii:

1. Evanghelia o fi fost raspandita pe tot globul, dar exista mai multe confesiuni crestine, fiecare a preluat-o si o aplica in alt fel.
Mantuirea cum trebuie sa ne-o imaginam atunci?
Eu nu stiu cum sa-mi imaginez acolo sus in Cer dupa moarte.
Mai intai exista mai multe incaperi pentru fiecare confesiune?
Triaza cineva acolo sus dupa confesiunea omului?
Si ortodocsii se mantuiesc automat (daca au fost buni), iar restul se duc automat in Iad.

Eu stiam ca la Judecata de Apoi esti intrebat mai ales de faptele bune si de pacate.

Tu cum intelegi Mihnea?

2. Fiul lui Dumnezeu a venit ca sa ne aduca niste invataturi si nu pentru El Insusi. A venit sa ne invete cum sa traim fiecare si unii cu altii.
Iar in V.T. existau si invataturi care nu erau bune. Legea Noua, dupa care traiesc acum crestinii a adus unele imbunatatiri, modificari.
Iar oameni pacatosi exista si in Noul Testament si unii sunt invatati si adusi pe drumul cel bun.

Iisus a venit pentru noi. Sa ne indrepte, sa ne faca mai buni. Ca noi (multi crestini) l-am indragit si il iubim si respectam si ii cantami si etc., este altceva.
Nu cred ca El asta asteapta de la noi, ci sa ne vada pe noi mai buni.

3. Eu nu sunt lamurita si vad ca mai nimeni pe aici, si nici tu, cum este cu acest har. Prin Botez primim o credinta, poate ca tocmai acesta este harul de care vorbim. Atat.
Dar ce aduce concret mai mult acest har in noi, pe langa felul nostru de a trai in invataturile lui Hristos?

4. Exista in toate credintrele din lume elemente care se aseamana sau sunt chiar identice, elemente pozitive.

5. Eu am impresia ca dimpotriva, se intampla altceva in legatura dintre credinta si faptele bune.
Cred ca un crestin, in speta un ortodox care insa nu face fapte bune si nu traieste asa cum ne-a invatat Iisus, este totusi acceptat in comunitatea lui si in biserica si iertat, mai degraba, decat este acceptat unul care nu este ortodox de ex., dar traieste in Iisus. Si asta pe principiul ca Dumnezeu te iarta si ca trebuie sa iertam de 777 ori cate 7.
Aici este o ruptura. Deci poti fi oricat de rau, daca esti botezat, ramai in comunitate. Inversul nu este posibil.
In Ortodoxie cel putin, conteaza foarte mult dogma si mai putin faptele bune din cate am observat.

Si intrebi asa:
"Exista oameni, care au si credinta si har .Dar nu au fapte bune. Inima lor e rautacioasa ,pornita pe critica , nu ajuta pe ceilalti,nu ii inteleg,nu le poarta greutatile."

Unde este credinta in acest caz?
Pai daca omul a fost botezat ortodox? Aia ce se cheama ca este? Cred ca la asta se referea Iustin.
Nu stiu de ce va este greu sa intelegeti anumite lucruri atat de evidente si raspandite.
Toate situatiile enumerate de Iustin exista in practica. Unii refuza sa le vada/inteleaga/accepte.

Poti sa fii ortodox botezat (deci ai harul primit de la Botez), ca alt har nu stiu) si sa fii asa cum scrie Iustin.
Exista si preoti care au deci si credinta, au si harul special al preotiei si totusi gresesc si nici nu fac asa fapte bune (nu ii inteleg altii, nu ajuta, etc.)

Eu cred ca prin concluziile trase de Iustin de pe acest fir ne intoarcem de fapt la intrebarea : Ce este credinta?
Pentru ca vad ca exista viziuni diferite. La unii conteaza doar dogmele si mai putin sau deloc faptele bune, la altii invers, la altii persoana lui Iisus in sine si laudarea Lui.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Si acum cateva observatii:

Raspund si eu la punctele tale:
1. Nu exista mai multe confesiuni, cum nu exista mai multe religii. E o religie buna si restul gresite, si o confesiun ebun asi restul gresite. Asta cu mia multe confesiune e o idee a protestantismului, contand doar credinta. Ceilalti nu au in primul rand Botezul, deci nu se pot mantui.
2. Iisus a venit in primul rand sa aduca harul prin Botez. Protestantismul spune ca Iisus a venit ca fie un model pentru pentru noi si noi sa facem la fel.
3. Prin Botez primim har, credinta ori o avem deja (cei ce erau maturi cand se botezau), ori o capata dupa (daca sunt bebelusi). Harul a fost pierdut de Adam si de aceea oamenii nu mai puteau merge in Rai. Botezul si Mirungerea sterg urmarile acestui pacat si dau gratis harul. Daca spui de efect, cand suntem bebelusi nu avem cum sa ne amintim ce am simtit, dar simtim de fiecare data cand ne Imapartasim. Apoi harul se diminueaza cu pacatele, pana la urmatoarea spovedanie si Impartasire. dar ce efect are la cei ce il pastreaza si inmultesc putem vedea in cazul sfintilor.
4. Da exista in toate religiile si elemente asemanatoare. Si noi avem acelasi procent de apa ca si castravetele. Nu are importanta, cum nici noi nu ne asemanam niciun pic cu castravetii. Tot ce exista are si elemente comune. Si pietrele au atomi si noi avem atomi. Si o minciuna are elemente comune cu un adevar.
5. Un pacatos e acceptat daca se pocaieste, nu daca e rau e oricum primit. Numai unul care se pocaieste vine si la biserica, altfel nu-l trage inima. Cei care nu sunt practicanti nu se poate spune ca sunt in Biserica, desi sunt Botezati. Si iar asta cu dogma, cuvant din care fiecare intelege doar ce vrea. Dogma e suma a ceea ce crede cineva. Si un ateu are dogma, adica o suma a ceea ce crede el. De exemplu tu crezi ca laul are patru picioare sau ca Bucuresti e in Romania. Asta inseamna dogma. In cazul crestinismului este suma a ceea ce sustine crestinismul.

În prealabil postat de catalin2

1. Nu exista mai multe confesiuni, cum nu exista mai multe religii. E o religie buna si restul gresite, si o confesiun ebun asi restul gresite. Asta cu mia multe confesiune e o idee a protestantismului, contand doar credinta. Ceilalti nu au in primul rand Botezul, deci nu se pot mantui.

Si daca toate religiile zic asta, ce ne facem? Inseamna ca oricine inafara de ortodocsi se duce in iad?

Si alte popoare care n-au avut nici o vina? De exemplu, unde s-au dus aztecii, mayasii, sau nativii americani?

[iustin10]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Si daca toate religiile zic asta, ce ne facem? Inseamna ca oricine inafara de ortodocsi se duce in iad?

Si alte popoare care n-au avut nici o vina? De exemplu, unde s-au dus aztecii, mayasii, sau nativii americani?

Fiecare religie sustine ca ea are dreptate. In aceasta lume plina de contraziceri a coborat Hristos. Si ne-a lasat o singura judecata : cel ce se ingrijeste de aproapele sau , acela iubeste pe Hristos. Cine nu il alunga ci il primeste si il ajuta pe aproapele,acela e singurul care a reusit sa treaca peste dezbinare .Cine vede pe aproapele ca pe sine insusi ,si problemele lui ca pe ale sale insusi, acela implineste legea singurului Dumnezeu adevarat
Nu conteaza confesiunea sau ce credinta are acel om ,ci faptele fata de oameni ca si cum le-ar indeplini pentru Hristos .
Caci nu ortodoxia mantuieste ,si nu ceva venit de la oameni , ci mila lui Dumnezeu revarsata peste noi .
Si ca sa existe randuiala ,Dumnezeu isi revarsa mila sa,chiar prin Biserica .
Doar in acest sens ortodoxia mantuieste . Ca loc in care Dumnezeu isi revarsa mila . Nu oamenii hotarasc ca o confesiune e mai buna ,caci credinta lor nu ar fi suficienta.
Ci Dumnezeu ne cheama in Biserica , sa ne ajute ,prin botez si impartasanie.
Nu fara ortodoxie nu ne mantuim,ci fara ajutorul lui Dumnezeu nu ne mantuim
Cine refuza acest ajutor,acordat gratis,si atat de simplu ,refuza mila lui Dumnezeu.
Daca mila lui Dumnezeu s-ar revarsa in alt fel ,si acel fel ar mantui,si acea confesiune ar fi buna. Dar Domnul a zis : "Luati,mancati,acesta este Trupul Meu". Exista un singur Trup,deci o singura Biserica si o singura mantuire .Oamenii ii spun ortodoxa,si suna a excludere.Dar e Biserica unde Dumnezeu a continuat sa reverse Duhul sau dupa inaltarea sa.
Ortodooxia este doar chipul istoric al Bisericii universale ,singura care nu s-a alterat de la apostoli,si a ramas la fel cum a lasat-o Domnul

[iustin10]

În prealabil postat de sophia

Bune concluziile lui Iustin, care si ele contin niste nelamuriri pentru multi.
Iar raspunsul lui Mihnea incurca si mai mult.
Nu reusesc sa inteleg de la el cum traieste credinta, cum a facut trecerea intre doua confesiuni si ce diferenta vede el concret intre ele.
Din multe din raspunsurile lui nu se prea intelege confesiunea.
Si l-as ruga macar pe el, care am inteles ca are o relatie mai apropiata cu preotul sau, sa-l intrebe in chestiunile la care el scrie aici, sa ceara lamuriri, caci am impresia ca nici el nu e prea sigur si lamurit in mai multe privinte.

Si acum cateva observatii:

1. Evanghelia o fi fost raspandita pe tot globul, dar exista mai multe confesiuni crestine, fiecare a preluat-o si o aplica in alt fel.
Mantuirea cum trebuie sa ne-o imaginam atunci?
Eu nu stiu cum sa-mi imaginez acolo sus in Cer dupa moarte.
Mai intai exista mai multe incaperi pentru fiecare confesiune?
Triaza cineva acolo sus dupa confesiunea omului?
Si ortodocsii se mantuiesc automat (daca au fost buni), iar restul se duc automat in Iad.

Eu stiam ca la Judecata de Apoi esti intrebat mai ales de faptele bune si de pacate.

Tu cum intelegi Mihnea?

2. Fiul lui Dumnezeu a venit ca sa ne aduca niste invataturi si nu pentru El Insusi. A venit sa ne invete cum sa traim fiecare si unii cu altii.
Iar in V.T. existau si invataturi care nu erau bune. Legea Noua, dupa care traiesc acum crestinii a adus unele imbunatatiri, modificari.
Iar oameni pacatosi exista si in Noul Testament si unii sunt invatati si adusi pe drumul cel bun.

Iisus a venit pentru noi. Sa ne indrepte, sa ne faca mai buni. Ca noi (multi crestini) l-am indragit si il iubim si respectam si ii cantami si etc., este altceva.
Nu cred ca El asta asteapta de la noi, ci sa ne vada pe noi mai buni.

3. Eu nu sunt lamurita si vad ca mai nimeni pe aici, si nici tu, cum este cu acest har. Prin Botez primim o credinta, poate ca tocmai acesta este harul de care vorbim. Atat.
Dar ce aduce concret mai mult acest har in noi, pe langa felul nostru de a trai in invataturile lui Hristos?

4. Exista in toate credintrele din lume elemente care se aseamana sau sunt chiar identice, elemente pozitive.

5. Eu am impresia ca dimpotriva, se intampla altceva in legatura dintre credinta si faptele bune.
Cred ca un crestin, in speta un ortodox care insa nu face fapte bune si nu traieste asa cum ne-a invatat Iisus, este totusi acceptat in comunitatea lui si in biserica si iertat, mai degraba, decat este acceptat unul care nu este ortodox de ex., dar traieste in Iisus. Si asta pe principiul ca Dumnezeu te iarta si ca trebuie sa iertam de 777 ori cate 7.
Aici este o ruptura. Deci poti fi oricat de rau, daca esti botezat, ramai in comunitate. Inversul nu este posibil.
In Ortodoxie cel putin, conteaza foarte mult dogma si mai putin faptele bune din cate am observat.

Si intrebi asa:
"Exista oameni, care au si credinta si har .Dar nu au fapte bune. Inima lor e rautacioasa ,pornita pe critica , nu ajuta pe ceilalti,nu ii inteleg,nu le poarta greutatile."

Unde este credinta in acest caz?
Pai daca omul a fost botezat ortodox? Aia ce se cheama ca este? Cred ca la asta se referea Iustin.
Nu stiu de ce va este greu sa intelegeti anumite lucruri atat de evidente si raspandite.
Toate situatiile enumerate de Iustin exista in practica. Unii refuza sa le vada/inteleaga/accepte.

Poti sa fii ortodox botezat (deci ai harul primit de la Botez), ca alt har nu stiu) si sa fii asa cum scrie Iustin.
Exista si preoti care au deci si credinta, au si harul special al preotiei si totusi gresesc si nici nu fac asa fapte bune (nu ii inteleg altii, nu ajuta, etc.)

Eu cred ca prin concluziile trase de Iustin de pe acest fir ne intoarcem de fapt la intrebarea : Ce este credinta?
Pentru ca vad ca exista viziuni diferite. La unii conteaza doar dogmele si mai putin sau deloc faptele bune, la altii invers, la altii persoana lui Iisus in sine si laudarea Lui.

1) Habar nu am cum va fi cu alte confesiuni . Ca daca ma mai gandesc si la asta iar ma blochez in ganduri si calcule.
Ortodoxia spune ca fara practicarea tainelor , fara credinta in Traditia Bisericii care e vazuta ca singura continuatoare a lui Hristos(asa cum era vazuta si pe vremea apostolilor),nu poti primi harul care sa te duca la dobandirea dragostei. Iar fara dragoste nu poti intra in Imparatia lui Dumnezeu,care este iubire.
Din aceasta succesiune logica vad ca se ia doar inceputul si sfarsitul ,dar nu se explica intregul lant de cauzalitate Hristos - >taina->Duh-> dragoste+fapte -> Dumnezeu

2) "Eu nu am venit ca sa Mi se slujeasca,ci ca Eu sa slujesc"
Hristos vrea sa ne vada mai buni,dar stiind ca suntem neputinciosi,ne da tot El mijloacele pentru a deveni mai buni .Moare ,ca noi sa inviem. Se preface in paine ca noi sa Il dobandim usor . Se rastigneste ca noi sa fim iertati si considerati curati.

3) Harul aduce ceea ce ucenici-pescarii nu aveau ,pina nu s-a coborat Duhul peste ei. Cu toate ca traisera 3 ani langa Domnul si erau primii dintre oameni care ar fi avut sansa sa inteleaga ceva ,iata-i cum stau inchisi in casa de frica iudeilor,in cea mai umana si de inteles ipostaza.
Doar cand Duhul se coboara peste ei. ies curajosi in strada,vorbesc multimilor , infrunta pe evrei,infrunta chinurile inchisorilor, iau continente intregi si le aduc la Domnul. Cum? Prin forta lor? Nu. Prin har !
Cum se capata harul ? Simplu . Se da gratis. Iti analizezi viata ,te hotarasti sa o schimbi, te infranezi , te duci la preot si te spovedesti , te impartasesti cu o bucatica de paine care tu stii ca este Trupul Domnului,si imediat capeti harul .
Daca continui apoi cu si mai multa ravna si dragoste ,harul acesta va urca la inima ,si iti va transforma intreaga viata.
Nu8 trebuie sa renunti la indoieli si cercetari,la neputinte .Domnul o va face pentru tine,si te va lumina ,caci te-ai incredintat Lui,asa cum esti

4) In toata lumea exista binele ,inclusiv in diferitele credinte . Dar desavarsirea si intreg adevarul nu vin decat prin Hristos de la Dumnezeu. Restul religiilor au doar parti incomplete,pentru ca restul nu sunt dumnezei. Simplu. Exista un singur Dumnezeu,asta o stiu multe religii.Dar exista un singur Fiu al lui Dumnezeu,asta o arata chiar in mod vazut ,doar crestinismul. Cine nu crede in Fiul lui Dumnezeu,nu are cum sa creada in Dumnezeu. Iar Biserica este implinirea lui Hristos in oameni.

5)Chiar daca urmezi toate invataturile Bisericii ,si administrezi cum se cuvine tainele:botez,spovedanie,impartasanie ,totusi,inima se schimba ultima .
De aceea un pacatos e considerat in Biserica, un bolnav, care insa se trateaza la spital,cu ajutor specializat ,nu acasa , dupa ureche.
Dar cine nu vine la Hristos ,poate avea fapte mai bune ca un om bolnav ,insa singur nu va reusi sa isi poarte singur de grija . Biserica apartine lui Hristos,nu oamenilor.El ne cheama la Biserica,sa ne hraneasca,iar nu vreo porunca omeneasca.
Si in afara Bisericii pot exista fapte frumoase si bune , dar in Biserica, aceste fapte nu se mai fac cu puterea omului , ci cu har . Omul poate ramane in exterior rautacios si nesuferit , dar harul lucreaza in interiorul sau. Hrisots l-a primit pe acel om ,si sigur ,iubirea va ajunge intr-o zi ,cand va invinge toate barierele interioare native ale acelui om,sa biruiasca cu forta in afara.Atunci, cu atat mai mare e izbanda lui Hristos ,care reuseste sa recupereze un om,care in afara Bisericii s-ar fi pierdut

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

Iar in V.T. existau si invataturi care nu erau bune.

De exemplu....

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

In Ortodoxie cel putin, conteaza foarte mult dogma si mai putin faptele bune din cate am observat.

Oare tu te aştepţi ca faptele bune să fie trâmbiţate?
Sau poate vrei să citim în ziar la rubrica "fapte bune": astăzi, în localitatea cutare, la ora cutare, creştinul cutare a făcut miluinţă dînd unui cerşetor un covrig/o pereche de ghete/o pătură de lână".

Matei 6, 1-4: Despre milostenie
1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."

Vezi aşadar că în Ortodoxie pur şi simplu lucrează Porunca lui Hristos.

*
Acum vin şi eu cu o observaţie: am observat, ca o caracteristică permanentă a predicilor Patriarhului nostru, apelul neîncetat la miluinţă, la ajutorarea aproapelui. E vorba despre Patriarhul Bisericii Ortodoxe. Şi alte fapte bune recomandă Patriarhul, constant: rugăciunea, postul, îngrijirea bătrânilor, studiul Scripturii etc. De aici eu înţeleg că în Ortodoxie nu e despărţitură între dogmă şi faptele bune. Ci firescul raport de continuitate.

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Oare tu te aştepţi ca faptele bune să fie trâmbiţate?
Sau poate vrei să citim în ziar la rubrica "fapte bune": astăzi, în localitatea cutare, la ora cutare, creştinul cutare a făcut miluinţă dînd unui cerşetor un covrig/o pereche de ghete/o pătură de lână".

Acum vin şi eu cu o observaţie: am observat, ca o caracteristică permanentă a predicilor Patriarhului nostru, apelul neîncetat la miluinţă, la ajutorarea aproapelui. E vorba despre Patriarhul Bisericii Ortodoxe. Şi alte fapte bune recomandă Patriarhul, constant: rugăciunea, postul, îngrijirea bătrânilor, studiul Scripturii etc. De aici eu înţeleg că în Ortodoxie nu e despărţitură între dogmă şi faptele bune. Ci firescul raport de continuitate.

Nu e vorba de a anunta fapte concrete ,caci asta ar fi lauda desarta. E vorba de a incuraja ,de a exrpima in ceea ce zici ,importanta acestor fapte,asa cum iata ca o face si Patriarhul. Daca ai fi in locul patriarhului,si te ai gandi ca ceilalti subinteleg ca trebuie fapte,si nu ai mai vorbi depsre ele, oare discursul tau ar mai fi de folos oam enilor ?
Pune faptele pe primul loc la fel cu al credintei ,da-le o mai mare importanta in discursul tau,incearca sa le si aplici cu ceilalti,si atunci va fi o continuare fireasca si plina de har a credintei tale,care nu se indoieste nimeni ca o ai