Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[sophia]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Oare tu te aştepţi ca faptele bune să fie trâmbiţate?
Sau poate vrei să citim în ziar la rubrica "fapte bune": astăzi, în localitatea cutare, la ora cutare, creştinul cutare a făcut miluinţă dînd unui cerşetor un covrig/o pereche de ghete/o pătură de lână".

Matei 6, 1-4: Despre milostenie
1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."

Vezi aşadar că în Ortodoxie pur şi simplu lucrează Porunca lui Hristos.

*
Acum vin şi eu cu o observaţie: am observat, ca o caracteristică permanentă a predicilor Patriarhului nostru, apelul neîncetat la miluinţă, la ajutorarea aproapelui. E vorba despre Patriarhul Bisericii Ortodoxe. Şi alte fapte bune recomandă Patriarhul, constant: rugăciunea, postul, îngrijirea bătrânilor, studiul Scripturii etc. De aici eu înţeleg că în Ortodoxie nu e despărţitură între dogmă şi faptele bune. Ci firescul raport de continuitate.

1. In V.T. exista legea "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" si se razboiau si razbunau intr-una. Iisus a venit si a spus: "Nu asa! Intoarce si obrazul celalalt...iubeste pe dusmanul tau" si "Cine este fara de pacat sa arunce primul".
V.T. cam este plin de razboaie, violenta, adultere (copii facuti cu alte femei atunci cand prima nu putea sa faca). In N.T. este legea pacii, a iertarii, casatorie monogama, copii daruiti de Dumnezeu totusi dupa rugaciune si nu trimis sa il faca in alta parte.

2. Faptele bune trebuie in anumite conditii mediatizate. Nu trebuie trambitat cand faci tu ca individ o fapta buna, este buna smerenia, dar eu la altceva ma refeream.
Faptele bune, in sensul de initiative in social ale BOR, ale unui preot, trebuie facute cunoscute, ca sa se poata duce oamenii sa capete ajutor.
Ex. preotul care a facut primul cantine pentru saraci, sau parintele Tanase cu copiii, etc.
Da, este foarte bun ceea ce se predica la Patrairahie, dar sa se si aplice. In tara se mai face ceva si este bine. In diaspora suntem insa uitati.
Biserica (aia de care apartine fiecare) si preotul nu poate face nimic. Nu au bani, nu au putere. Nimic.

Si ma mai refeream ca atunci cand este cantarit si evaluat un om (in credinta lui) se pun la socoteala unele, dar altele nu. Se pune la socoteala felul in care stie dogmele si le urmeaza (dus la biserica, rugaciune, post), pacatele (cat ne ocupam sa le gasim si numaram) si nu se pun la socoteala faptele bune.
Si una peste alta se deformeaza realitatea.
Ca sa intelegi mai bine ia pilda cu fariseul si vamesul.
Cati sunt(em) judecati pe aici si nu numai ca nu stim, ca nu intelegem ce citim, ca nu stiu ce si suntem etichetati ca rai crestini (ortodocsi) si primim numai critici si mustrari, dar nici nu ni se stie adevarata fata si viata.

In plus la spovedanie te duci si spui cu multa frica ce pacate ai facut si esti un nimic, si totusi tu stii ca nu este asa si cate faci totusi. Si atunci iti plange sufletul si nu mai stii. Sa le mai faci, esti rau, esti bun?

Da smereniei, dar si cumva dreptatii. Asta vroiam sa spun.

Am citit mai acum cateva saptamani o brosura a parintelui Cleopa ca indreptar pentru spovedanie. Vreo 300 de pacate posibile a insirat acolo si mi-am pus intrebarea: "Dar de unde i-au trecut prin minte? De unde le-a gasit? Pe unele nici nu le intelegi bine la ce se refera. Nici un laic nu a auzit de ele, daramite un monah." In viata n-am auzit sa existe, sa se poata face asa ceva ce scrie acolo. Poate pe la tara sa se intample? Nu stiu.
In schimb nimeni nu scrie o carticica despre fapte bune, despre iubire de aproape, despre felul in care te judeca si iubeste Dumnezeu pentru ele, despre felul in care trebuie sa aplicam Biblia si scripturile si cum sa traim practic pe placul lui Iisus. Asa vreo 300 de idei bune, in loc de pacate.
Poate ca s-ar inspira mai multi si ar fi lumea mai buna.

Si am mai scris eu aici despre golul acela dintre altar/slujba si viata de dupa usa bisericii.
Te duci la biserica, faci totul fiind ortodox, dar pleci de la biserica si trebuie sa te duci la altii sa capeti ajutor (ca aia au, sunt organizati si ofera oricui).

[iustin10]

@Sophia
O remarca totusi ,care mi-a venit citind despre carticica cu 300 de fapte bune,opusa indrumarului de spovedanie.
Spovedanie nu ne prea vine sa o facem, caci nu ne recunoastem pacatele si ne e rusine cu ele. De aceea e bine sa le auzim spuse de cineva,ca ne mai trezeste.
Dar faptele bune avem tendinta sa le spunem ,sa nu le ascundem ,uitand ca in primul rand trebuie sa le vada Dumnezeu,si nu le facem pentru lauda proprie
De aceea la pacate trebuie sa fim ajutati sa le spunem, la fapte bune trebuie sa fim ajutati sa le ascundem
Caci omul are tendinta de a se lauda si de a recunoaste greu ca a gresit,in ambele cazuri actionand mandria.

Dar idea despre faptele bune ,mi se pare foarte interesanta,de alcatuit un sumar al lor ,dar mai mult in scop didactic ,nu in scop de dogma.
Orotodxia s-a axat mai mult pe virtuti,nu pe faptele concrete ,caci virtutile nasc fapte
Daca am incerca sa alcatuim acel sumar de fapte bune am incepe fiecare indemn cu "Este bine sa....faci cutare lucru" .Deci ar fi un fel de porunca ,similara cu formularea pacatelor "Este rau sa...."
Ori faptele bune se fac izvorate din iubire, si din har . Doar la pacate se are in vedere incalcarea unei porunci . Faptele bune nu sunt neaparat respectarea unei porunci.
Nu se zice nicaeri cum sa ai mila . Ci se zice doar ca mila ta trebuie sa fie infinita.
Asa ca mai practic e sa cultivi iubirea ,ca virtute suprema,si diferitele virtuti ce izvorasc din aceasta ,decat sa dai zeci de indrumari concrete ,despre care fapte sunt bune.
Dar ar fi foarte util sa vedem ce se intelege prin acest mult trambitate fapte bune.
Doar sa le insiri, repede pe toate ,si sa le bifezi ,nu cred ca e sufficient .Ar trebui exemple concrete de fapte in care sa se vada nebunia iubirii ,faptul ca ea e infinita si nu poate fi masurata si invinsa de micimea omeneasca.
Sugestiv si nebunesc mi se pare exemplul vaduvei :Daca dai 10% din salariu la biserica e o fapta buna ,mai ales daca ai salariu mare,caci altii vor fi ajutati. Dar e cam banala .Daca dai 100% insa din pensia ta de 1 million, chiar daca e poate mai putin decat in primul caz,e o fapta nebuneasca ,de iubire si incredere totala in Dumnezeu.
Astfel de fapte ar trebui cautate in primul rand,ca sa se intrevada in ele calitatea faptei,iar nu o anumita regula ,cum ar fi in exemplu de mai sus : da bani la biserica