Am nevoie de un sfat

[Ioan_Cezar]

Nu există învăţătură fără învăţare. Nu are sens şi fiinţă o învăţătură decât în relaţia dintre două suflete, la care participă fiecare. Ceea ce învăţ eu de la tine e o modelare a mea pe care o realizez când receptez un semnal din partea ta. Tu nu îmi dai învăţătură, tu îmi dai semnale, semne. Cel mult schiţezi un drum posibil pe care îl urmează, în mod unic, sufletul meu.
Nu există informaţie fără participarea receptorului. Cuvântul Dumnezeiesc este Unul iar noi îl înţelegem în mod personal, cu infinite variaţii şi nuanţe. Unii înţeleg Crezul ca pe o poezie, alţii ca pe o aberaţie, alţii ca pe o sminteală, alţii ca pe o poveste, alţii ca pe o înşiruire logică ş.a.m.d. Dovada că s-au scris milioane de texte pe seama Crezului şi încă se vor mai scrie. Compară-le, vei vedea că nu sunt superpozabile.
Crezul este un text, dar dincolo de litera lui fiecare pătrunde în Duh aşa cum îi este duhul propriu. Iar Duhul lucrează asupra duhului personal ţinînd cont de sufletul fiecăruia, respectîndu-i unicitatea şi însuşirile, libertatea şi alegerile.
Gândeşti mecanic. Obiectualist. Caută să lărgeşti zarea problemei altfel devii un cerc închis care se repetă la nesfârşit.

[catalin2]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Nu există învăţătură fără învăţare. Nu are sens şi fiinţă o învăţătură decât în relaţia dintre două suflete, la care participă fiecare. Ceea ce învăţ eu de la tine e o modelare a mea pe care o realizez când receptez un semnal din partea ta. Tu nu îmi dai învăţătură, tu îmi dai semnale, semne. Cel mult schiţezi un drum posibil pe care îl urmează, în mod unic, sufletul meu.

Gândeşti mecanic. Obiectualist. Caută să lărgeşti zarea problemei altfel devii un cerc închis care se repetă la nesfârşit.

Partial ai dreptate in ceea ce spui, dar ti-am scris si data trecuta ca vorbim de lucruri diferite. Desi ceea ce am scris eu e ceva foarte simplu de inteles. Tu scrii de receptarea invataturii, eu scriu de invatatura, e ceva diferit, este etapa urmatoare. Invatatura este cuprinsa in rezumat in catehism, ce contributie avem noi la scrierea lui? Tocmai de aceea s0a dat revelatia, ca oamenii nu mai stiau adevarul, cu mintea lor faceau apropae totul gresit.
Deci s-ar parea ca e vorba doar de o neintelegere a termenilor. Dar nu e asa, pentru ca ma intalnit acest mod de a vedea lucrurile la cei ce au o conceptie modernista. E un anumit tip de gandire, relativist, un amestect intre ratiune si sentimente, specific gandirii orientale (budism, in special). Ateismul aparut in vest se bazeaza pe ratiune, filozofia orientala pune in prim plan sentimentele, subiectivismul, minimalizand ratiunea. Astfel, in conceptia lor realitatea e doar o iluzie. Era pilda cu elefantul si fiecare vede altceva.
Aceasta conceptie a religiei panteiste orientale o regasim in new-age. Iar ecumensimul e corespondentul new-age pentru crestinism (new-age spune acelasi lucru, dar contopeste toate religiile).
Dar unii credicniosi pot avea unele neintelegeri sau conceptii din ecumenism, fara sa aiba si aceasta gandire relativista. Chiar si pe site, putini aveau o gandire de acest tip (iustin spunea exact acelasi lucru pe care l-ai scris, din fericire el are dorinta sa afle adevarul si isi da seama ca s-ar putea sa nu fie corect ce crede).

[Ioan_Cezar]

A avea o cuprindere mai largă, mai bogată, mai nuanţată şi mai conştientă de taina persoanei înseamnă a avea o poziţie relativistă? În acest caz, Duhul Sfânt este cel mai relativist ecumenist.
Ce înţelegi, în schimb, prin îngustime şi formalism?
Dar prin unitate în diversitate?

P.S. Cugetarea care pluteşte în abstracţiuni, duhul cantonat în abstract, ar trebui cercetat pe îndelete, cu maximă vigilenţă şi, aş îndrăzni să spun, cu binecuvântată suspiciune. E ceva acolo, în universul abstracţiilor nesfârşite şi frumos dantelate în lanţul lor corect, care împiedică "murdărirea" cu pulsaţiile vii ale concretului. Oare ce să fie şi de ce, câtă vreme eu sunt om viu, în carne şi oase? Şi mai e altcceva: hrana, respiraţia, metabolismul sufletului încetează când duhul încremeneşte în abstracţii. Îngheţul minţii cristaline e totuşi posibil să fie înlăturat - mai întâi de toate prin focul aprins de scânteia rugăciunii umilite, cea mai concretă (şi mereu purtată personal şi interpersonal) acţiune în relaţia dintre om şi Dumnezeu şi, în definitiv, dintre mintea omului şi inima sa...

[catalin2]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Ce înţelegi, în schimb, prin îngustime şi formalism?

Despre aceasta am raspuns deja, e mesajul de aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=145
Parintele vorbeste despre farisei si rautatea lor. La fel ca Parintele Sofian. O parte a fariseilor si carturarilor nu il placeau pe Iisus, si cautau sa il prinda cu intrebari grele. Nu Il placeau pentru ca ei se considerau mai buni si mai intelepti decat ceilalti. Iar Iisus ii mustra, unii se pocaiau, dar unii, din mandrie, nu acceptau sa li se spuan ca nu fac bine. Iisus le spunea ca nu inteleg Scripturile, ei creasera o intreaga invatatura paralela pe langa Lege. Adevarul, desi restrictiv fata de neadevar, da libertate. Laxitatea sau neadevarul, desi pare deschisa la orice, da ingustime si ingradire. Nu intelegeau Scripturile, dar erau foarte exigenti la morala si amanunte lipsite de importanta din Lege (care de fapt nu aveau legatura cu Legea, erau inventii).

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dar prin unitate în diversitate?

Eu stiu ca e deviza UE. Din cate stiu e si deviza ecumensimului, si presupune o ratacire de tipul amestecului adevarului cu neadevarului, pe principiul ca neadevarul e ceva diferit, diversitate.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

A avea o cuprindere mai largă, mai bogată, mai nuanţată şi mai conştientă de taina persoanei înseamnă a avea o poziţie relativistă?

Nu, adevarul relativ inseamna sa spuna cineva ca si omul care spune ca Parin e in Franta are dreptate, si cel ce spuen ca e capitala Chinei are dreptate, etc. Aceasta conceptie am intalnit-o la cei care au capatat o gandire de tip oriental. Desi nu e nevoie sa fie pasionati de budism, vine prin nw-age. Ateii, de exemplu, nu prea au acest tip de gandire. Am intalnit un ateu care practicase yoga (fara sa fie religios). Avea acest tip de gandire, dupa mai multe discutii si-a dat seama care e adevarul relativ si cel obiectiv.