Datoria crestinului fata de semenii sai

În prealabil postat de AlinB

Pentru asta exista terapie, terapeut.
Nu au poate foarte multa vointa, dar cu cat mai au trebuie sa coopereze.
Daca nu coopereaza, evident nu indreptare cauta.

Probabil.Nu sunt in pielea nimanui sa fiu sigura.Poate depinde si de boala.Nu te contrazic.

În prealabil postat de AlinB

Depinde ce fel de ajutor cer.
Daca zice cineva "da-mi 10 lei pentru tigari ca nu pot sa ma las de fumat" ii dai?

Normal ca nu.Ma refeream la alt fel de ajutor.Atunci cand vezi ca cineva se zbate sa iasa la suprafata si nu reuseste, si chiar spune ca nu mai poate.Nu neaparat ce ajutor sa ii dau, personal.Ci cum poate fi ajutat un astfel de om, de catre oricine.Daca se poate.

În prealabil postat de AlinB

Oricat de paradoxal ar parea, nu toti bolnavii vor sa se vindece.
Adica da, nu i-ar deranja sa se intample ceva miraculos, sa fie sanatosi si sa-si reia stilul de viata vicios care i-a dus acolo.
Dar sa faca un efort, sa renunte la ceea ce i-a dus acolo, sa tina un regim, post, asta NU.
Prefera sa moara desi nu e garantat ca atunci cand lucrul asta devine o certitudine se vor impaca cu aceasta alegere.

Din pacate am vazut si eu destule cazuri.Oare care o fi cauza?

În prealabil postat de AlinB

Pai nu in duhovnic trebuie sa te increzi expres ci in Hristos.
Duhovnicul nu-ti poate cere nimic iesit din comun pentru care e nevoie de o incredere deosebita.
Daca ii cere sa faca un canon de rugaciune si sa lase niste obiceiuri urate, are nevoie de incredere sa stie ca lucrurile astea vor ajuta?

Nu a inteles nimeni ce am vrut sa spun.Personal, cred ca parintele duhovnic ne sfatuieste chiar mai bine decat parintele biologic.Ce vroiam sa spun, cand ma refeream la incredere, e ca sunt oameni cu increderea in orice si oricine, facuta praf din cauza suferintelor din copilarie.Si le e mult mai greu sa se apropie, sa simta cu inima apropierea de credinta.Tocmai asta era una dintre intrebari: poate un om obisnuit sa aprinda scanteia credintei in sufletul aproapelui sau suferind?Raspunsul pe care l-am aflat e : nu.Doar Dumnezeu poate asta, care lucreaza prin noi.Deci, pana la urma tot ce putem face e sa fie comportamentul nostru asa cum trebuie- si in fapte(crestinesti), nu numai in cuvinte pompoase- sa ne punem speranta in Dumnezeu si asa probabil si ceilalti au mai multe sanse.

În prealabil postat de AlinB

Daca provin din familie si omul inca sta cu familia, e dezastru.

De acord.Vai de bietii oameni care trec prin asta!

În prealabil postat de AlinB

Oricum, nu te astepta, cum a spus si Ioan Cezar, sa aiba cineva aici o solutie magica cu care la randul tau sa faci minuni.

Nici nu ma asteptam si nu cautam asta.Din pacate domnul Ioan Cezar a inteles cu totul altceva.E si din cauza grabei cu care scriu, dar asta e.

În prealabil postat de AlinB

Daca nu e un caz foarte dificil si de risc, ce poate face un om pentru alt om este sa-i tina cat mai mult companie, sa-l incurajeze cat mai des, etc.
Dar asta e doar o parte a unei strategii mult mai ample si nu lipsita de riscuri care nu sunt vizibile imediat.
Inclusiv riscul de a face mai mult rau decat bine.

Daca faci lucrul asta pentru o persoana de sex opus, riscurile se dubleaza chiar.

M-am gandit si eu la un moment dat.

Delia31, e interesanta chestia asta cu "patologia vointei". De gandit.In rest, eu am iesit din discutia asta.Continuati voi, daca vreti.

[delia31]

În prealabil postat de alex190

Delia31, e interesanta chestia asta cu "patologia credintei".De gandit.In rest, eu am iesit din discutia asta.Continuati voi, daca vreti.

Ma refeream la patologia vointei (nu a credintei ), una din cele 3 puteri sau facultati ale sufletului: mintea, simtirea si vointa.

În prealabil postat de delia31

Ma refeream la patologia vointei (nu a credintei ), una din cele 3 puteri sau facultati ale sufletului: mintea, simtirea si vointa.

Asa am scris?Scuze, vroiam sa zic "patologia vointei".O sa corectez.

[Samy02]

Din păcate omul trist trebuie ajutat pe termen lung,trebuie să devii prietenul lui, să-l accepti, să vrei să-l ajuti cu simpla ta prezență.Totul depinde de acel prieten dispus să ajute un om trist, om ce se vede pe el însuși inutil.Puțin câte puțin îl poti scoate din starea aceea de melancolie, il poti ajuta să înțeleagă lumea credinței în primul rând, multe lucruri banale pentru alții, petrecându-le împreună cu el au alt efect asupra lui. Timpul petrecut alături de el trebuie să fie constant și întins pe o lungă perioadă de timp ca cel ajutat să conștientizeze într-un final că cel de alături într-adevăr îi vrea binele, îi este prieten....de la inimă la inimă....

În prealabil postat de Samy02

Totul depinde de acel prieten dispus să ajute un om trist, om ce se vede pe el însuși inutil.Puțin câte puțin îl poti scoate din starea aceea de melancolie, il poti ajuta să înțeleagă lumea credinței în primul rând, multe lucruri banale pentru alții, petrecându-le împreună cu el au alt efect asupra lui. Timpul petrecut alături de el trebuie să fie constant și întins pe o lungă perioadă de timp ca cel ajutat să conștientizeze într-un final că cel de alături într-adevăr îi vrea binele, îi este prieten....de la inimă la inimă....

Oare?De multe ori avem senzatia falsa ca putem schimba pe cineva.Dar de fapt, daca un om se schimba in bine sau in rau, cel mai mult cred ca tine tot de vointa celuilalt.Intr-adevar, prezenta unui prieten, o vorba buna ajuta mult.Dar am totusi indoieli ca totul depinde de el.Oricum, asta nu inseamna ca trebuie sa se resemneze si daca poate ajuta cu ceva, sa o faca.

[AlinB]

În prealabil postat de alex190

Normal ca nu.Ma refeream la alt fel de ajutor.Atunci cand vezi ca cineva se zbate sa iasa la suprafata si nu reuseste, si chiar spune ca nu mai poate.

Totusi, ce face concret?
Poate se agita, dar nu in directia buna.
Poate sunt o gramada de gauri in barca lor dar in loc sa le astupe, incearca doar sa pompeze apa afara.

Nu neaparat ce ajutor sa ii dau, personal.Ci cum poate fi ajutat un astfel de om, de catre oricine.Daca se poate.

Inca o data, nu exista doua cazuri la fel si nu exista solutie magica universala si atotputernica.
Despre solutii generice s-a mai vorbit.

Din pacate am vazut si eu destule cazuri.Oare care o fi cauza?

Patima careia i se da din ce in ce mai multa putere si termina prin a-l distruge pe om.

Nu a inteles nimeni ce am vrut sa spun.Personal, cred ca parintele duhovnic ne sfatuieste chiar mai bine decat parintele biologic.

Depinde de la caz la caz.
Sunt si parinti (biologici) induhovniciti sunt si duhovnici pe hartie care au problemele lor.

Ce vroiam sa spun, cand ma refeream la incredere, e ca sunt oameni cu increderea in orice si oricine, facuta praf din cauza suferintelor din copilarie.Si le e mult mai greu sa se apropie, sa simta cu inima apropierea de credinta.

Tu ai o abordare emotionala.
Credinta nu e neaparat sau numai emotie.
Un om din asta in primul rand, emotional e distus.
Nu-i poti cere sa simta cine stie ce lucururi.
Dar daca nu si-a pierdut uzul ratiunii si poate recunoaste ca 1+1 fac 2 poate sa aiba o abordare rationala.
Problemae este daca are sau nu credinta.
Daca nu are, e o problema dificila.

Tocmai asta era una dintre intrebari: poate un om obisnuit sa aprinda scanteia credintei in sufletul aproapelui sau suferind?Raspunsul pe care l-am aflat e : nu.

Exista si un da.
Daca mintea ii este plina doar de sugestii negativiste, care nu vrea neaparat sa le creada, ii poti oferi o alternativa de gandire.

Doar Dumnezeu poate asta, care lucreaza prin noi.
Deci, pana la urma tot ce putem face e sa fie comportamentul nostru asa cum trebuie- si in fapte(crestinesti), nu numai in cuvinte pompoase- sa ne punem speranta in Dumnezeu si asa probabil si ceilalti au mai multe sanse.

Ce inseamna la tine "sa-ti pui speranta in Dumnezeu?" in contextul asta?

Ideea ar fi totusi sa te rogi pentru persoana respectiva cel putin la fel de mult cat vorbesti cu ea.

M-am gandit si eu la un moment dat.

Exista si celalalt aspect, daca iti place de persoana respectiva.
Poate e doar un moment trecator in viata lui si pentru ajutorul dat, iti poate fi loial si recunoscator o viata.

Sunt multe variabile, nimeni nu poate sa intrevada cu adevarat viitorul.

În prealabil postat de AlinB

Totusi, ce face concret?
Poate se agita, dar nu in directia buna.
Poate sunt o gramada de gauri in barca lor dar in loc sa le astupe, incearca doar sa pompeze apa afara.





Tu ai o abordare emotionala.
Credinta nu e neaparat sau numai emotie.
Un om din asta in primul rand, emotional e distus.
Nu-i poti cere sa simta cine stie ce lucururi.
Dar daca nu si-a pierdut uzul ratiunii si poate recunoaste ca 1+1 fac 2 poate sa aiba o abordare rationala.
Problemae este daca are sau nu credinta.
Daca nu are, e o problema.l.

Nu are, desi vrea, incearca.

În prealabil postat de AlinB

Tu ai o abordare emotionala.
Credinta nu e neaparat sau numai emotie.
Un om din asta in primul rand, emotional e distus.
Nu-i poti cere sa simta cine stie ce lucururi.
Dar daca nu si-a pierdut uzul ratiunii si poate recunoaste ca 1+1 fac 2 poate sa aiba o abordare rationala.

Ma refeream la un echilibru intre ratiune si emotie, la acea "coborare" a mintii in inima (terapia isihasta).Doar emotia nu ajuta, normal.La fel si ratiunea. De exemplu pot fi o persoana foarte logica,inteligenta si constienta de faptul ca tigarile fac rau, dar sa continui sa fumez un pachet pe zi.Daca imi lipseste dragostea fata de mine si de Viata, aleg calea aparent mai usoara, in ciuda faptului ca sunt foarte constienta ca imi fac rau.