Datoria crestinului fata de semenii sai

[AlinB]

În prealabil postat de alex190

Normal ca nu.Ma refeream la alt fel de ajutor.Atunci cand vezi ca cineva se zbate sa iasa la suprafata si nu reuseste, si chiar spune ca nu mai poate.

Totusi, ce face concret?
Poate se agita, dar nu in directia buna.
Poate sunt o gramada de gauri in barca lor dar in loc sa le astupe, incearca doar sa pompeze apa afara.

Nu neaparat ce ajutor sa ii dau, personal.Ci cum poate fi ajutat un astfel de om, de catre oricine.Daca se poate.

Inca o data, nu exista doua cazuri la fel si nu exista solutie magica universala si atotputernica.
Despre solutii generice s-a mai vorbit.

Din pacate am vazut si eu destule cazuri.Oare care o fi cauza?

Patima careia i se da din ce in ce mai multa putere si termina prin a-l distruge pe om.

Nu a inteles nimeni ce am vrut sa spun.Personal, cred ca parintele duhovnic ne sfatuieste chiar mai bine decat parintele biologic.

Depinde de la caz la caz.
Sunt si parinti (biologici) induhovniciti sunt si duhovnici pe hartie care au problemele lor.

Ce vroiam sa spun, cand ma refeream la incredere, e ca sunt oameni cu increderea in orice si oricine, facuta praf din cauza suferintelor din copilarie.Si le e mult mai greu sa se apropie, sa simta cu inima apropierea de credinta.

Tu ai o abordare emotionala.
Credinta nu e neaparat sau numai emotie.
Un om din asta in primul rand, emotional e distus.
Nu-i poti cere sa simta cine stie ce lucururi.
Dar daca nu si-a pierdut uzul ratiunii si poate recunoaste ca 1+1 fac 2 poate sa aiba o abordare rationala.
Problemae este daca are sau nu credinta.
Daca nu are, e o problema dificila.

Tocmai asta era una dintre intrebari: poate un om obisnuit sa aprinda scanteia credintei in sufletul aproapelui sau suferind?Raspunsul pe care l-am aflat e : nu.

Exista si un da.
Daca mintea ii este plina doar de sugestii negativiste, care nu vrea neaparat sa le creada, ii poti oferi o alternativa de gandire.

Doar Dumnezeu poate asta, care lucreaza prin noi.
Deci, pana la urma tot ce putem face e sa fie comportamentul nostru asa cum trebuie- si in fapte(crestinesti), nu numai in cuvinte pompoase- sa ne punem speranta in Dumnezeu si asa probabil si ceilalti au mai multe sanse.

Ce inseamna la tine "sa-ti pui speranta in Dumnezeu?" in contextul asta?

Ideea ar fi totusi sa te rogi pentru persoana respectiva cel putin la fel de mult cat vorbesti cu ea.

M-am gandit si eu la un moment dat.

Exista si celalalt aspect, daca iti place de persoana respectiva.
Poate e doar un moment trecator in viata lui si pentru ajutorul dat, iti poate fi loial si recunoscator o viata.

Sunt multe variabile, nimeni nu poate sa intrevada cu adevarat viitorul.

În prealabil postat de AlinB

Totusi, ce face concret?
Poate se agita, dar nu in directia buna.
Poate sunt o gramada de gauri in barca lor dar in loc sa le astupe, incearca doar sa pompeze apa afara.





Tu ai o abordare emotionala.
Credinta nu e neaparat sau numai emotie.
Un om din asta in primul rand, emotional e distus.
Nu-i poti cere sa simta cine stie ce lucururi.
Dar daca nu si-a pierdut uzul ratiunii si poate recunoaste ca 1+1 fac 2 poate sa aiba o abordare rationala.
Problemae este daca are sau nu credinta.
Daca nu are, e o problema.l.

Nu are, desi vrea, incearca.

În prealabil postat de AlinB

Tu ai o abordare emotionala.
Credinta nu e neaparat sau numai emotie.
Un om din asta in primul rand, emotional e distus.
Nu-i poti cere sa simta cine stie ce lucururi.
Dar daca nu si-a pierdut uzul ratiunii si poate recunoaste ca 1+1 fac 2 poate sa aiba o abordare rationala.

Ma refeream la un echilibru intre ratiune si emotie, la acea "coborare" a mintii in inima (terapia isihasta).Doar emotia nu ajuta, normal.La fel si ratiunea. De exemplu pot fi o persoana foarte logica,inteligenta si constienta de faptul ca tigarile fac rau, dar sa continui sa fumez un pachet pe zi.Daca imi lipseste dragostea fata de mine si de Viata, aleg calea aparent mai usoara, in ciuda faptului ca sunt foarte constienta ca imi fac rau.