Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iuliu46

Energiile necreate sunt ca razele soarelui. Nu trebuie sa intre soarele in tine ca sa te bucuri de lumina si caldura. Ele doar izvorasc din soare dar nu sunt soarele. La fel si harul, izvoraste din Dumnezeu dar nu e Dumnezeu.

Dacă asta ar fi adevărată, înseamnă că totul mereu, ar fi plin de har, ar fi plin de minuni.
Nu e.
Există o rânduială firească, da, în natură, în corpul uman, dar acela nu-i harul, e pronia şi mila Domnului.
Dumnezeu nu calcă peste voinţa omului, să-l umple de har, fără voia lui. Însuşi căderea lui Adam şi Eva din Rai, a însemnat pierderea harului permanent.
Însuşi părăsirea de har (pe care n-o poţi trăi, până nu înţelegi conştient că ai primit har şi ştii ce e harul Duhului Sfânt şi ştii ce e harul demonic, adica care imită harul, dar cu alt duh, cu alt scop decât cel mântuitor) înseamnă lipsirea şi golirea de har.
De aceea Iisus Hristos Însuşi spune: "iată eu stau la uşa inimii voastre şi bat, de este cineva să-mi deschisă, să intru să cinez cu el".
În altă parte spune: "Nu mai trăiesc eu ci Hristos, trăieşte întru mine".
Poate sta Hristos ca Persoană în om?
Nu.
Dar Duhul Sfânt poate sta ca Persoană în tine?
Da, de aceea vezi pe Hristos ca Om şi Dumnezeu adevărat, prin Duhul Sfânt din tine, simţi viaţa lui Hristos în tine, pacea lui Hristos, dragostea lui Hristos.

Iar dacă Dumnezeu Hristos are un plan cu tine, dar eşti plin de toată spurcăciunea iadului, cum avea plan cu Saul, pe drumul Damascului, şi atunci ţi se arată Hristos Însuşi, dar fiindcă eşti nepregătit, ţi se întâmplă ceva rău, spre curăţire, precum Saul înainte să fie Pavel, a orbit, ori va lucra Duhul Sfânt prin animale sau obiecte, pentru scopul mântuitor al unui om sau oameni.
Tocmai ca să arate comuniunea care trebuie să o atingă omul, oamenii, cu toată creaţia, ca să se bucure de slavirea, proslăvirea, ce-i este dată de la Creator.

Of, că nu ştiu explica foarte bine... Iertaţi-mă...

În prealabil postat de CristianR

Cred că, dorind să se ferească de greșeala conform căreia Dumnezeu este despărțit de harul Său (ca în teologia catolică), cade în cealaltă extremă, considerând că Dumnezeu este în persoană acolo unde este și harul.

Nu sunt eretic, nu le confund, nu cad în cealaltă extremă de a le unii. E imposibil atunci să se mai manifeste Fiinţa Creatorului, în fiinţa creaturii, că Duhul Sfânt n-ar mai avea har, ar fi unit Duhul Sfânt cu harul, până la topire, contopire.
Şi totuşi, noi primim un lucru necreat: harul. Poate exista prin sine? Nu. Vine cu Duhul Sfânt, care se manifestă în om, prin har.

Până n-ai har, nu vei înţelege care-i diferenţa. Iar eu să explic în cuvinte create, sunt prost şi nu reuşesc prea bine.

În prealabil postat de CristianR

După discuțiile în jurul acestui subiect, îmi este și mie mai limpede că atunci când citesc în Biblie despre cineva că „s-a umplut de Duhul Sfânt” nu mai trebuie să gândesc că ar fi trebuit să scrie „de harul Duhului Sfânt”, din moment ce unde-i harul e și Duhul.
Distincția trebuie făcută numai pentru a înțelege modul în care „s-a umplut” – respectiv prin intermediul harului, iar nu prin „locuirea” sa de către o Persoană a Sfintei Treimi.

Da, aici sunt de acord şi subscriu.

Dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu un animal, când Dumnezeu vrea să aducă scop mântuitor pentru un om, îl aduce prin animal, sau prin obiect, de aceea unde e harul e şi Duhul Sfânt.