Ipocrizie,refugiu și limitare....

[florin.oltean75]

1.Iluzia adevărului.
2.Ești victima sistemului care a creat aceasta iluzie.
3.La intrebarile care încă nu au un răspuns.

Fii mai explicit, cum arata aceasta iluzie din perspectiva ta si care crezi ca este de fapt adevarul?

Tu daca recunosti iluzia ca iluzie (neadevar) cum poti fi o victima? Victima a sistemului in ce sens?

Precizeaza cel putin o intrebare la care sistemul nu are un raspuns.

[Seraphim7]

În prealabil postat de florin.oltean75

Fii mai explicit, cum arata aceasta iluzie din perspectiva ta si care crezi ca este de fapt adevarul?

Tu daca recunosti iluzia ca iluzie (neadevar) cum poti fi o victima? Victima a sistemului in ce sens?

Precizeaza cel putin o intrebare la care sistemul nu are un raspuns.

Adevărul reprezintă principiul ultim al oricarui idealism.În creștinism adevarul îl reprezintă Iisus,asta știm.In logică avem tipologii de adevăr.De la simpla constatare că afară plouă,până la adevarul istoric sau matematic,stiintific,unde adevarul este demostrat cu mijloacele specifice si acceptate unanim.Pășind pe tărâmul religiei,al mitului,al misterului adevărul deja nu se mai arată,pentru ca de fapt el este substituit de alternativele lui,care pana la urmă sunt niste tentative de a-l intui,recrea sau chiar descoperi.Acum ne apropiem de sistem,care poate fi politic,administrativ,religios etc.Când creezi un sistem fundamentat pe un adevăr pe care nu il poți demonstra,automat creezi o iluzie a acelui adevar.Când tu nu imi dai instrumentele necesare să găsesc acel adevar,chiar imi spui ca nu pot sa il gasesc altfel decat prin tine,sau chiar imi spui că doar tu il deti....Tu de fapt imi dai instrumentele să cred că iluzia ta e adevărul....

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Seraphim7

Adevărul reprezintă principiul ultim al oricarui idealism.În creștinism adevarul îl reprezintă Iisus,asta știm.

Este foarte bine daca acceptam de la inceput aceasta sentinta, doar ca, prin iscodirea altor adevaruri, ajungem inevitabil sa fim influentati de catre ele.

În prealabil postat de Seraphim7

Pășind pe tărâmul religiei,al mitului,al misterului adevărul deja nu se mai arată,pentru ca de fapt el este substituit de alternativele lui,care pana la urmă sunt niste tentative de a-l intui,recrea sau chiar descoperi.

Despre ce mit, vorbim? Este Mantuitorul Iisus Calea, Adevarul, si Viata, sau discutam despre mistificari, mituri sau..."tentative" de a intui, adevarul?
Dincolo de orice explicatii filosofice, Adevarul ne este revelat prin har, indiferent de scolile pe care le urmam, de educatia pe care o primim, sau legile omenesti carora ne supunem. Adevarul poate parea intuitiv, dar el ne este transmis prin har, si nu are nevoie de explicatii intrucat nimeni nu se poate indoi de el decat prin... indaradnicie si neacceptare. Sunt cazuri multe cand oameni nestiutori de carte, si traitori in pustiu, departe de orice fiinta omeneasca, stapaneau Sf. scriptura mai bine decat carturarii recunoscuti ai societatii respective. Sunt nenumarate cazuri la noi cand o persoana a ajuns sa fie "scanata" prin har in cateva secunde, si sa i se ofere raspuns unor intrebari pe care nu le formulase niciodata, desi era framantata de ele!

În prealabil postat de Seraphim7

Acum ne apropiem de sistem,care poate fi politic,administrativ,religios etc.Când creezi un sistem fundamentat pe un adevăr pe care nu il poți demonstra,automat creezi o iluzie a acelui adevar.Când tu nu imi dai instrumentele necesare să găsesc acel adevar,chiar imi spui ca nu pot sa il gasesc altfel decat prin tine,sau chiar imi spui că doar tu il deti....Tu de fapt imi dai instrumentele să cred că iluzia ta e adevărul....

Spre deosebire de "sistem", biserica nu "creaza" adevaruri, ci le sustine prin atitudine si ascultare fata de Duhul Sfant. Prin urmare: "Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau, din toata puterea ta, din toata inima ta, din toata fiinta ta, si pe aproapele tau, ca pe tine insuti!" Daca vrei! Daca nu, te priveste direct si personal, dar te auto-excluzi Adevarului si ramai inevitabil inafara lui!
Biserica nu impune si nici macar nu sugereaza doctrine. De toate astea se ocupa Dumnezeu, prin har. Care nu poate fi manipulat, dupa interesele politice, dupa ratacirile unor "unsi", sau reactiile mass-media! Religia NU demonstreaza Adevarul si nu demonstreaza nimic in sine. Doar credinta face diferenta. Iar credinta are foarte multe nuante. Daca ne intoarcem la ce sustineam la inceput: "Iisus = Calea, Adevarul si Viata", e OK. Daca schimbam "o iota", Adevarul se risipeste.

[florin.oltean75]

Adevărul reprezintă principiul ultim al oricarui idealism.În creștinism adevarul îl reprezintă Iisus,asta știm.In logică avem tipologii de adevăr.De la simpla constatare că afară plouă,până la adevarul istoric sau matematic,stiintific,unde adevarul este demostrat cu mijloacele specifice si acceptate unanim.Pășind pe tărâmul religiei,al mitului,al misterului adevărul deja nu se mai arată,pentru ca de fapt el este substituit de alternativele lui,care pana la urmă sunt niste tentative de a-l intui,recrea sau chiar descoperi.Acum ne apropiem de sistem,care poate fi politic,administrativ,religios etc.Când creezi un sistem fundamentat pe un adevăr pe care nu il poți demonstra,automat creezi o iluzie a acelui adevar.

Când tu nu imi dai instrumentele necesare să găsesc acel adevar,chiar imi spui ca nu pot sa il gasesc altfel decat prin tine,sau chiar imi spui că doar tu il deti....Tu de fapt imi dai instrumentele să cred că iluzia ta e adevărul....

Instrumentele pot fi fizice sau psihologice.

Instrumentul psihologic este in mod necesar o paradigma, un set de rationamente care construiesc si ranforseaza paradigma.

Crestinismul ofera propriul sau instrument pentru gasirea adevarului, un tip particular de abordare psihologica.

Acesta polarizeaza toate valorile intr-o singura denominare personalizata; conceptualizeaza o singularitate ca sursa pentru orice forma de bine - Iisus. Este fibra acestui mod de gandire. In persoana Iisus sunt absolutizate toate virtutile. Este Dumnezeu.

Crestinismul de masa nu este interesat de natura adevarului, nu isi pune problema acestuia. Termenul generic de "persoana" este suficient. Nu analizeaza procesul de constientizare a fenomenului "persoana". Aceasta nu inseamna ca nu functioneaza, ca nu are efecte profunde.

Ingredientul necesar este credinta, adica disponibilitatea de a experimenta, de a cauta avand feelingul existentei unei realitati ultime ca fundament a ceea ce apare simturilor.

[Seraphim7]

În prealabil postat de florin.oltean75

Instrumentele pot fi fizice sau psihologice.

Instrumentul psihologic este in mod necesar o paradigma, un set de rationamente care construiesc si ranforseaza paradigma.

Crestinismul ofera propriul sau instrument pentru gasirea adevarului, un tip particular de abordare psihologica.

Acesta polarizeaza toate valorile intr-o singura denominare personalizata; conceptualizeaza o singularitate ca sursa pentru orice forma de bine - Iisus. Este fibra acestui mod de gandire. In persoana Iisus sunt absolutizate toate virtutile. Este Dumnezeu.

Crestinismul de masa nu este interesat de natura adevarului, nu isi pune problema acestuia. Termenul generic de "persoana" este suficient. Nu analizeaza procesul de constientizare a fenomenului "persoana". Aceasta nu inseamna ca nu functioneaza, ca nu are efecte profunde.

Ingredientul necesar este credinta, adica disponibilitatea de a experimenta, de a cauta avand feelingul existentei unei realitati ultime ca fundament a ceea ce apare simturilor.

Acest proces de divinizare a unei persoane este fundamentul si originea religiei si implicit a sacrului.Omul nu poate percepe in alt fel experienta sacrului sau atingerea unei stări de natură spirituală.Deși majoritatea ființelor zeificate au vorbit despre atingerea iluminării propii,despre evoluția prin atingerea autodivinizarii,aceștia au sfârșit prin a fi ei înșiși venerati,iar oameni au eșuat in a-i înțelege.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Seraphim7

Acest proces de divinizare a unei persoane este fundamentul si originea religiei si implicit a sacrului.Omul nu poate percepe in alt fel experienta sacrului sau atingerea unei stări de natură spirituală.Deși majoritatea ființelor zeificate au vorbit despre atingerea iluminării propii,despre evoluția prin atingerea autodivinizarii,aceștia au sfârșit prin a fi ei înșiși venerati,iar oameni au eșuat in a-i înțelege.

„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.” — Friedrich Nietzsche. S-ar putea ca unii sa-l divinizeze pe Nietzsche, si sa-l transforme in idol, dar asta nu inseamna nimic. S-ar putea ca Gregorian Bivolaru, sau Osho sa fi ajuns in ochii naivilor, niste iluminati, dar asta nu inseamna nimic. Daca lumea alearga la mari duhovnici, s-ar putea ca unii dintre superficiali in credinta, sa-i "divinizeze", dar duhovnicii raman in sufletul lor si in fata lui Dumnezeu la fel de smeriti, lipsiti de merite personale si niciodata indeajuns de ostenitori in cele bune si de folos... Iar atitudinea "superficialilor", nu inseamna nimic! Sfintii (in viata) nu se autodivinizeaza si nici nu se lasa coplesiti de laudele oamenilor sau ale aparitiilor "ingerilor" care aduc laude asupra smereniei!...
Primul pas inafara Adevarului este... parerea de sine!

[Seraphim7]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.” — Friedrich Nietzsche. S-ar putea ca unii sa-l divinizeze pe Nietzsche, si sa-l transforme in idol, dar asta nu inseamna nimic. S-ar putea ca Gregorian Bivolaru, sau Osho sa fi ajuns in ochii naivilor, niste iluminati, dar asta nu inseamna nimic. Daca lumea alearga la mari duhovnici, s-ar putea ca unii dintre superficiali in credinta, sa-i "divinizeze", dar duhovnicii raman in sufletul lor si in fata lui Dumnezeu la fel de smeriti, lipsiti de merite personale si niciodata indeajuns de ostenitori in cele bune si de folos... Iar atitudinea "superficialilor", nu inseamna nimic! Sfintii (in viata) nu se autodivinizeaza si nici nu se lasa coplesiti de laudele oamenilor sau ale aparitiilor "ingerilor" care aduc laude asupra smereniei!...
Primul pas inafara Adevarului este... parerea de sine!

Niciunul din ei nu s-a autoproclamat zeu.Un om conștient nu se va inchina altor oameni.Când vorbim despre experiențe religioase ele sunt de cele mai multe ori autoinduse sau provocate de efectul colectivului care exercită și manipulează cantități mari de energie.Cât despre oameni care sunt capabili să ....hai sa le zicem sfinți,mari duhovnici etc.,ei vorbesc despre niste experiențe de obicei,sunt oameni care au ajuns la un nivel superior.Dar asta nu ii face infailibili.Ei sunt niste exemple morale,niste buni cunoscatori ai condiției umane,buni scriitori etc.Cunoașterea de sine,este primul pas spre orice cunoaștere.Din moment ce vorbim,automat avem "parere de sine".Trebuie uneori sa ne si asumăm,nu ne putem ascunde mereu după părerile altora.

[ioan67]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.” — Friedrich Nietzsche. S-ar putea ca unii sa-l divinizeze pe Nietzsche, si sa-l transforme in idol, dar asta nu inseamna nimic. S-ar putea ca Gregorian Bivolaru, sau Osho sa fi ajuns in ochii naivilor, niste iluminati, dar asta nu inseamna nimic. Daca lumea alearga la mari duhovnici, s-ar putea ca unii dintre superficiali in credinta, sa-i "divinizeze", dar duhovnicii raman in sufletul lor si in fata lui Dumnezeu la fel de smeriti, lipsiti de merite personale si niciodata indeajuns de ostenitori in cele bune si de folos... Iar atitudinea "superficialilor", nu inseamna nimic! Sfintii (in viata) nu se autodivinizeaza si nici nu se lasa coplesiti de laudele oamenilor sau ale aparitiilor "ingerilor" care aduc laude asupra smereniei!...
Primul pas inafara Adevarului este... parerea de sine!

Moshule, amator ca matale io n-am intalnit.
Fa-ti bre o Liga, sa fii sef!