Convertiri vs Convertiri

[CristianR]

Eu marturisesc faptul ca am o neputinta de a intelege ce inseamna onoarea jignita sau demnitatea ranita a unui tata de catre fiul sau neascultator.

O inteleg in cazul unui monarh, care pune o distanta neta intre el si supusii sai (pe care ii stapaneste, nu-i iubeste), care, pentru infractiunea de lezmajestate trebuie sa moara.

Intelegerea catolica a relatiei cu Dumnezeu-Tatal imi pare ca decurgand din aceasta viziune caracteristica Dreptului roman, motiv pentru care Dumnezeu este inteles ca fiind cu totul transcendent, gratia pe care o ofera muritorilor neputand oferi o legatura intima cu El.

La ortodocsi Dumnezeu nu este distant, ci vine si este primit in intimitatea vietii oamenilor, chiar si in cele mai marunte aspecte ale acesteia, sfintind totul.

[CristianR]

Iar cu privire la dorinta surorii noastre de a trece la catolicism, mai am un gand:

Cand intru în orice biserică ortodoxă, simt că am ajuns acasă. În primul rând simt că mă odihneste; apoi că mă hrăneste, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât as fi gresit. O simt si o iubesc ca pe o adevărată mamă a sufletului meu.

De multe ori am auzit/citit acelasi lucru de la cei care s-au convertit la Ortodoxie - că au regăsit, în sfârsit, locul acela unde se simt acasa.
Probabil ea nu simte asa, pentru ca altfel n-ar dori să plece. Desi, din nefericire, uneori ni se face dor de ducă, si părăsim casa, întocmai ca fiul de mai sus.
Dar după o vreme, dorul de casă ne cheamă cu putere înapoi.
Doamne ajută!

P.S. Din proprie experientă stiu că, adesea, când nu mai vreau să rămân într-un anume loc (casă, biserică... coadă la ghișeu), problema e nestarea din mine; pe care, dacă o abandonez, ulterior mă vizitează liniștea.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Iar cu privire la dorinta surorii noastre de a trece la catolicism, mai am un gand:

Cand intru în orice biserică ortodoxă, simt că am ajuns acasă. În primul rând simt că mă odihnește; apoi că mă hrănește, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât aș fi greșit. O simt și o iubesc ca pe o adevărată mamă a sufletului meu.

De multe ori am auzit/citit acelasi lucru de la cei care s-au convertit la Ortodoxie - că au regăsit, în sfârsit, locul acela unde se simt acasa.
Probabil ea nu simte asa, pentru ca altfel n-ar dori să plece. Desi, din nefericire, uneori ni se face „dor de ducă”, si părăsim casa, întocmai ca fiul de mai sus.
Dar după o vreme, dorul de casă ne cheamă cu putere înapoi.
Doamne ajută!

Desi am hotarat sa nu mai raspund, o fac, pentru ca, spre deosebire de altii, simt la dumneavoastra dragoste fata de aproape. Unii au incercat sa duca discutia pe aratura desi am scris scurt si clar, consider eu. Acum , ce sa zic, fiecare e manat de propriile intentii si sentimente.
Revenind, va pot spune ca, eu, consider ca ma intorc acasa la fel ca fiul risipitor. Pe langa faptul ca, va citez" mă hrănește, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât aș fi greșit", imi face ordine in minte, mi le clarifica toate, ma disciplineaza, ma duce pe un drum clar si drept.
Daca va referiti la biserica in sensul de lacas, Biserica Greco-Catolica imi ofera tot ce aveam si dincolo.
Doamne ajuta!

[CristianR]

În prealabil postat de iana

, imi face ordine in minte, mi le clarifica toate, ma disciplineaza, ma duce pe un drum clar si drept.

Deci e o mamă mai intelectuală, ca să zic așa. No offence :)

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Deci e o mamă mai intelectuală, ca să zic așa. No offence :)

Eu am adăugat la ceea ce ai enumerat tu.Deci e un plus. Ce să zic? Fac parte dintre nefericiții care trec toate prin filtrul rațiunii. Ca să poată coborî apoi mintea în inimă.

[CristianR]

Nu se poate spune că teologia orientală n-ar putea hrăni din belsug si mintea. Eu o găsesc inepuizabilă în întelesuri, chiar dacă mai putin practică si rationalizantă. Poate o prefer tocmai pentru că nu îsi propune să fie prea exactă si sistematizatoare.

Dacă ne raportăm - iarăsi - la cuvintele Mântuitorului, nici acestea nu s-au dorit a fi precise, ci au lăsat mereu loc de interpretare, de participare a receptorului. Ucenicii erau intrigati, de aceea Îl întrebau: Pentru ce le vorbesti in pilde?

Ei bine - cred eu - pentru că adevarurile dumnezeiesti nu pot fi exprimate exact, sistematic, complet definit. Intotdeauna trebuie să fie loc si pentru taină.

P.S. De la Plesu citire (din memorie): Dacă îi ceri unui occidental (dpdv cultural) să te lămurească într-o privintă, îti va face o schemă, îti va explica cât mai amănuntit cum functionează, cum este alcătuit etc. Dacă vei întreba un oriental, însă, el îti va răspunde cu o poveste.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Nu se poate spune că teologia orientală n-ar putea hrăni din belsug si mintea. Eu o găsesc inepuizabilă în întelesuri, chiar dacă mai putin practică si rationalizantă. Poate o prefer tocmai pentru că nu îsi propune să fie prea exactă si sistematizatoare.

Dacă ne raportăm - iarăsi - la cuvintele Mântuitorului, nici acestea nu s-au dorit a fi precise, ci au lăsat mereu loc de interpretare, de participare a receptorului. Ucenicii erau intrigati, de aceea Îl întrebau: Pentru ce le vorbesti in pilde?

Ei bine - cred eu - pentru că adevarurile dumnezeiesti nu pot fi exprimate exact, sistematic, complet definit. Intotdeauna trebuie să fie loc si pentru taină.

P.S. De la Plesu citire (din memorie): Dacă îi ceri unui occidental (dpdv cultural) să te lămurească într-o privintă, îti va face o schemă, îti va explica cât mai amănuntit cum functionează, cum este alcătuit etc. Dacă vei întreba un oriental, însă, el îti va răspunde cu o poveste.

Idealul, in acceptiunea mea si nu numai, este sa le punem impreuna. Cele doua teologii se completeaza nu se excud. De aceea Biserica Greco-Catolica este locul unde ma regasesc.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de CristianR

Ei bine - cred eu - pentru că adevarurile dumnezeiesti nu pot fi exprimate exact, sistematic, complet definit. Intotdeauna trebuie să fie loc si pentru taină.

Si asta cateodata mai incolo ii baga in belele.

Vezi de pilda cand au definit ca se schimba painea si vinul in Trupul si Sangele Mantuitorului in momentul rostirii cuvintele instituirii Euharistiei.
Nu a fost mare problema pe moment, ca riturile apusene, si cele rasaritene, respectam aceasta formula.
Dar a iesit un mare scandal cand s-au trezit cu nestorieni uniati, ca aia nu au cuvintele acelea in structura Liturghiei lor, producand mari dubii daca aia au Euharistie, si uneori, inserand Cuvintele stangaci in structura liturghiei lor ca sa "corecteze".

Abia in 2001 au terminat un raport in care au concluzionat ca merge pana la urma, ca de fapt aia zic si ei "Acesta este trupul Meu/ Acesta este sangele...", da asa, mai implicit, pe parcursul intregii slujbe.

Sau cand la Florenta, dominicanii au incercat, in mod repetat, sa transforme dezbaterea intr-un circ de concurs cu palamitii ca sa arate cat de smecheri sunt ei la dezbatere si logica(ducand pana la demonstrarea logica a subordonalismului trinitarian, care e o erezie masiva)

Nu ca nu ar avea si Vestul misticii lor, dar povestea cu Estul Mistic si Vestul super rationalist si aristotelian pana la paroxism are partial baza in realitate.

Ceea ce imi aduce aminte, pentru Mihnea, de o anecdota interesanta, dar probabil apocrifa.

Cu ceva timp în urmă un guru celebru din India a fost rugat să viziteze Parisul.
S-au chinuit să-i arate beneficiile civilizatiei tehnologice, l-au arătat crestinismul în lumina operelor sale bune, sociale si caritabile.
Apoi el a întrebat următoarea întrebare: Fapte, asta e tot? Dar lucrarea cea mai excelenta este contemplarea. Unde sunt contemplativii vostri?

Nu a fost un repros întepător in această întrebare?
Povestea nu este terminata: guru-ul nostru a fost introdus într-un cerc literar în care a auzit preamărită spiritualitatea misticilor hindusi. Apoi, el s-a ridicat de pe scaun si a remarcat pe un ton sec: Voi în Occident aveti mistici superiori alor nostri. Ei se numesc Tereza de Avila, Ioan al Crucii, Jean-Marie Vianey.

[forever...]

În prealabil postat de iana

ma duce pe un drum clar si drept.

Vă rog să nu vă supăraţi pe mine, dar îmi vine în minte textul evanghelic de la Matei 7:

"13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.
14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află."

[CristianR]

În prealabil postat de iana

(...) imi face ordine in minte, mi le clarifica toate, ma disciplineaza, ma duce pe un drum clar si drept.

Cred că vă va fi de ajutor în sensul ăsta spovedania si, eventual, împărtăsania pe care presupun că le veti primi (sau le-ati primit) cu ocazia acestui post, asa încât această hotărâre să nu o luati singură.