Credinta ortodoxa e adaptata vremurilor de azi

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Eu zic ca ar avea succes grupuri online de cateheza, fie daca este un preot implicat si care stie sa nu puna discursul sau pe primul loc, ci stimularea celorlalti de a participa activ.

S-a mai făcut treaba asta pe alte site-uri, era un link de zoom unde intrai, eu unul nu sunt adeptul, fiindcă cea mai tare e întâlnirea față către față, fără filmări, poze, cine a ajuns e binevenit, cine nu la revedere.

Eu știu o parohie unde se făceau cateheze, limbajul era or prea teologic, or se epuizau temele repede și mai era chestia că nu prea veneau oameni și cei care veneau erau mereu aceiași.

Cea mai bună cateheză ar fi predica de Duminică.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Cateheza preotilor dupa predica nu e sistematica, ci sporadica, si nu poti pune intrebari, nu iti poti spune opiniile, nu ai pe cineva sa fie alaturi de tine. Este doar vocea lui Dumnezeu pentru oameni adunati acolo, nu si vocea oamenilor in cautarea lui Dumnezeu.

Nu trebuie schimbata predica, ci trebuie revenit la scolile de cateheza pe intelesul tuturor, din antichitatea crestinismului, mai ales ca acum e mult mai usor.

Scopul nu e să ne punem noi opiniile, eu am participat la o cateheză la care vorbeau mai mult oamenii și era un talmeș-balmeș parcă era o asociație de bloc în ședință, sau niște prieteni de bloc care filosofează la garajul din colțul blocului cu o bericioaică în față, tolăniți pe niște scaune pescărești.

Eu venisem să ascult preotul, nu ce zic tot felul de babe, chiar dacă unele lucruri erau veridice din ce spuneau, dar mi se părea plictisitor. Dacă ai doi care pun stăpânire peste discuție, eventual se și ceartă, iar alții nu apucă să zică nimic s-a cam terminat.

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Cea mai bună cateheză ar fi predica de Duminică.

Așa este predica este foarte bună și necesară. Să nu uităm însă ca prezentările unor subiecte de regulă sunt urmate și de o perioadă organizată, pe rând, de întrebări, lămuriri, clarificări și sugestii aplicate vieții noastre cotidiene.

Hristos, din ce este scris, permitea audienței să întrebe, oricine, de la farisei și saducheilor la oamenii simpli din popor.

Cateheza ar trebui axată mereu in jurul întrebării cruciale de înduhovnicire, avansare, îmbunătățire în cadrul strict al unor SCENARII CLARE din viața noastră reală nu una imaginară.

Cel mai folositor ar fi ca cateheza să fie condusă de un mirean bun cunoscător al învățăturilor evanghelice, cu preotul dacă dorește, în audiență.
Este mai bine pentru el să fie așa…. părerea mea, așa cum viața și modelul de viață a lui Hristos este unul…spinos, materialicește vorbind, la care facem referire cam cu noduri în gât, practic imposibil de urmat așa cum am fost povățuiți să o facem, mai ales când ești înstărit.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Scopul nu e să ne punem noi opiniile, eu am participat la o cateheză la care vorbeau mai mult oamenii și era un talmeș-balmeș parcă era o asociație de bloc în ședință,

Referitor ca nu ar fi scopul sa ne spunem opiniile, aici as vrea sa comentez.(deci sa imi spun opinia :) ) .
Dimpotriva, e momentul sa ne spunem opiniile, e momentul cum scrie in Bibllie " sa strigam de pe acoperisul caselor ceea ce am auzit in taina".

Pentru ca, credinta e in suferinta, s-a formalizat prea mult , si cei care vorbesc clar si raspicat despre atractiile lumesti , reusesc sa capteze atentia celor care nu vad acest lucru in Biserica.
Caci lumea zice: De ce sa ma duc la Biserica pentru niste chesstii abstraacte,pe care nici macar nimeni nu ma ajuta sa le inteleg, dar iata ce frumos si direct imi vorbeste cutare, asa ca mai bine ia sa fac eu ceva mai captivant ,macar se uita cineva la mine.

Deci e tmpul ca Biserica sa fie mult mai dinamica ,sa iasa la lupta, sa tina cateheze in care sa asculte nelamuririle oamenilor, sa ii lase sa vorbeasca, sa explice plecand de la intrebarile lor, si sa se intoarca ea insasi la simplitate.

Ascultarea e buna la manastire ,unde cel care vrea sa intre ,o are deja in suflet, si stie ca nu are nevoie de opiniile personale,ci doar de ascultarea parinteui duhovnic.

Dar nu poti cere in societate sa existe aceasta ascultare ,sa presupui ca tu esti preot, ai terminat telogia, si ceilalti char inteleg ce zici. Coboara-te la nivelul lor, traieste nedumeririle si poverile ratiunii lor, impreuna cu ei , ai dialog,nu te scarbi cand sunt departe de dogma, si asa se va ajunge sa apara oamenii care sa vrea sa asculte doar.

Dar am lasat in comment si partea a 2 -a in care descrii o adunare haotica, si care e intradevar un pericol daca toti vorbesc, si duc discutiia in directii nespirituale.

Ai si tu dreptate aici, si probabil eu sa nu am dreptate, conform traditiei Bisericii , sa nu fi fost nevoie de prea multe opinii din partea credinciosilor si sa fie suficienta ascultarea.

Cred ca echilibrul e cel mai bun . Adica daca conducatorul discutiei e capabil dpdv dogmatic si cu daruire de oameni si sincer, sa nu creaada ca doar el stie adevaarul, ar reusi sa mentina echilibrul intre a expune el , sau poate si altii pe rand si in ordine, si discutia sa nu devieze fie la subiecte lumesti fie la patimi .

Cred ca ar trebui sa te pui in locul celui care intreaba ceva , si sa incerci sa gasesti un raspuns in care dogma si ratiunea sa depaseasca limitele , sa te cobori la nedumerirea lui, si sa te inalti tu insuti prin dogma . Doar asa il poti ajuta ,nu recitandu-i de la inaltimea amvonului dogma care pentru el va ramane un mister.

Harul se impartaseste prin dragoste ,de aceeaa sfintii sunt ascultati fara sa simti nevoia sa comentezi ceva,chiar si atunci cand ne dojenesc,pentru ca simti sufletul si caldura.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Ai si tu dreptate aici, si probabil eu sa nu am dreptate, conform traditiei Bisericii , sa nu fi fost nevoie de prea multe opinii din partea credinciosilor si sa fie suficienta ascultarea.

Sunt mulți care vorbesc tâmpenii și mai și deviază subiectul catehezei spre ce au ei în minte, așa se întâmpla și pe la conferințele de prin țară sau București, era o temă de pildă Liturghia și veneau alții cu probleme personale de reglat la spovedanie, sau cu filosofisme și altele.

Chestia e că se pierde și timpul celor interesați de subiectul catehezei, nu de ideile unuia.

Am participat într-un an la vreo trei conferințe apropiate ca timp și aceași întrebare se repeta cu aceleași formulări, mereu în afara subiectului, probabil același ins a trimis întrebarea de 3x, culmea e că i se și citea și altele mai interesante nu se citeau.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Cred ca ar trebui sa te pui in locul celui care intreaba ceva , si sa incerci sa gasesti un raspuns in care dogma si ratiunea sa depaseasca limitele , sa te cobori la nedumerirea lui, si sa te inalti tu insuti prin dogma . Doar asa il poti ajuta ,nu recitandu-i de la inaltimea amvonului dogma care pentru el va ramane un mister.

M-am pus în locul ascultătorului, am fost la o cateheză, vin să ascult părerea preotului și eventual a unuia care a citit sau s-a confruntat cu o situație, și nu vreau să văd dezbateri între doi mireni, iar preotul de abia mai are loc să intervină, mai că se scuza că deranjează.

Nu mă duc la debate, nu vreau să aud probleme prea personale sau lacrimogene într-o discuție cu tematică, nu vreau să ascult diletanți, părerologi de serviciu, plictisiți care nu au ce face pe acasă și își dau și ei cu părerea, nu suntem în piață la zarzavaturi - timpul e cea mai valoroasă resursă.