Citat:
Apropo, ce înțelegi tu prin unirea cu Hristos în contextul în care El ne spune ca nu poți sluji la doi stăpâni?
|
Unirea cu Hristos este prin impartasania cu trupul si sange Sau la sfarsitul Liturghiei ,care se prefac din paine si vin in trup si sange,in timpul Liturghiei,prin rugaciunea de invocare a Duhului Sfant spusa de catre preot.
Crestinul se uneste in modd real la impartasire cu Hristos, si i se ofera nu numai iertarea pacatelor spovedite , dar si prezenta efectiva a Mantuitorului in el , pentru a nu mai face altele noi si a primi harul.
Citat:
Eu unul o înțeleg printr-o dorință de lepădare a acestor patimi, și încerc să mă observ cum reacționez, ce aș face în situații critice din punctul asta de vedere al acumulărilor materiale, al uitării de sine.
|
Da , renuntarea la pacat e conditia de baza, dar si dorinta de a nu il mai face.
In cazul tau tu pui accent pe atasarea de bunurile materiale, care alaturi de alte patimi trebuie sa ni le infrangem si sa nu le mai facem.
Iar cand aceasta hotarare e ferma, prin impartasire, Hristos vine in tine si te ajuta sa nu le mai faci.
Fara ajutorul Sau si al Duhului nu poti reusi singur sa te departezi de lucruile lumesti nici tu nici eu nici nimeni.
Dar cu ajutorul Sau chiar si cel mai imposibil lucru devine posibil, caci simti in tine saracia duhului propriu,si de aici pana la asumarea saracirii materiale nu mai e decat un pas.
Ruperea de bunurile lumii e intradevar dureroasa, dar ca sa poti sa o faci trebuie ceva mai luminos in schimb, si doar harul e acea comoara care covarseste atractia lumii