Daca ar fi trait...

[danyel]

În prealabil postat de mihailt

A sa nu uit pe vremea lui Nicoale Ceausescu avorturile au fost interzise prin anul 1967.
Deci copii care ar fi fost avortati si nu au fost avortati datorita lui Nicoale Ceausescu macar unul daca se mantuieste dupa dreptatea lui Dumnezeu si Nicoale Ceasusescu va fi mantuit.
Ca sa nu mai vorbim ca masoneria era interzisa si masonii erau unde le erau locul adica in puscarie.

Deci credeti dvs. ca Dumnezeu considerand toate aceste fapte foarte bune ale lui Ceausescu:
-interzicerea emisiunilor imorale la televizor
-interzicerea sectarismului , a practicilor pagane orientaliste
-interzicerea muzicii ocidentale decadente
-interzicerea masoneriei
-interzicerea avorturilor
-constructia de obiective folositoare pentru poporul roman
si altele

Si in partea cealalta avand cateva daramari de biserici?

Ce credeti dvs. ca nu e in Rai acum?
Fiti seriosi mai fratilor.

In rai se merge Crezand ca Hristos e Fiul Lui Dumnezeu si ca a inviat din morti, doar faptele fara credinta nu ajuta, multi atei au fapte bune

Ceausescu nu a facut nimic, caselele, blocurile, drumurile, uzinele, munca pamantului si productia le-au facut poporul, poporul roman cu sudoare si sange, nu le-a facut Ceausescu prin magie, Ceausescu a fost doar o marioneta in mana unui sistem odios care-ti dadea paine dar iti interzicea sa gandesti, care te considera doar o simpla mana de lucru in obsesia lor de a ridica socialismul,
da pentru oamenii simpli, fara prea multe idealuri, era bine, iti dadea o casa, un servici dar nu te lasa sa-ti depasesti conditia, nu puteai sa arati ca tu poti mai mult, vrei mai mult, totul era controlat..e ribil, n-am trait vremurile dar le-am studiat
Nici actualul sistem nu este bun, dar cel trecut era odios iti inchidea gura cu o casa si un servici si trebuia sa "lauzi" vesnic partidul si conducatorul, o cretinatate grozava

[silverstar]

În prealabil postat de danyel

In rai se merge Crezand ca Hristos e Fiul Lui Dumnezeu si ca a inviat din morti, doar faptele fara credinta nu ajuta, multi atei au fapte bune

Ceausescu nu a facut nimic, caselele, blocurile, drumurile, uzinele, munca pamantului si productia le-au facut poporul, poporul roman cu sudoare si sange, nu le-a facut Ceausescu prin magie, Ceausescu a fost doar o marioneta in mana unui sistem odios care-ti dadea paine dar iti interzicea sa gandesti, care te considera doar o simpla mana de lucru in obsesia lor de a ridica socialismul,
da pentru oamenii simpli, fara prea multe idealuri, era bine, iti dadea o casa, un servici dar nu te lasa sa-ti depasesti conditia, nu puteai sa arati ca tu poti mai mult, vrei mai mult, totul era controlat..e ribil, n-am trait vremurile dar le-am studiat
Nici actualul sistem nu este bun, dar cel trecut era odios iti inchidea gura cu o casa si un servici si trebuia sa "lauzi" vesnic partidul si conducatorul, o cretinatate grozava

[COLOR=green]Ai foarte mare dreptate. Am trait pe atunci si stiu cum era. In scoli se practica indobitocirea in masa a elevilor. N-am facut-o niciodata. Dumnezeu mi-e martor ca nu mint. Dar nici bine nu mi-a fost. Nu m-am bucurat nici macar de drepturile care mi s-ar fi cuvenit. Bine vazuti erau doar membrii de partid. Desi mi-am facut profesia cu pasiune, cu daruire si profesionalism. [/COLOR]
[COLOR=green]Dumnezeu sa-i ierte pe cei care, profitand de sistem, m-au nedreptatit![/COLOR]

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]Coşmarul din viaţa mea[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green][SIZE=3]Decretul lui Ceauşescu - Decreţelul din casă[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]La puţin timp după începerea noului an şcolar, într-o seară, când aşteptam să ne aşezăm la masă, mama a spus-o dintr-o dată, ca să nu am timp să mă gândesc, să mă revolt sau mai ştiu eu ce: „De luni încep munca la fabrică. Dacă vrei să termini liceul, facem tură inversă, ca să ai grijă de copil. Dacă nu vrei, de mâine te angajezi în fabrică şi eu plătesc femeie să aibă grija ăstuia mic...” Scurt, fără alte comentarii... Fără loc de replică... A ştiut unde să ţintească... [/COLOR]
[COLOR=green]Şi acum, după atâţia ani, când îmi amintesc, simt aceeaşi ameţeală şi întuneric în faţa ochilor ca atunci, în seara aceea… Ochii băieţilor, fraţilor mei s-au întors spre mine. Fără să spun nimic, m-am ridicat de la masă şi-am intrat în cameră la mine. Mă simţeam slăbită, fără putere şi aşteptam ca cineva să vină, să mă scuture de umăr şi să-mi spună să mă trezesc, că totul nu e decât un vis urât, dar nu era un vis, era un coşmar… Dar nu era nici coşmar, era realitate, prea dură pentru mine. [/COLOR]
[COLOR=green]Nici a doua zi , înainte să plec la şcoală, n-am mâncat. După ore m-am dus la doamna şi, pentru prima oară, i-am vorbit despre tot ce mi se întâmplă acasă… „Tu, fetiţo, tu vezi altă variantă?” Sigur că nu vedeam şi doamna ştia asta. Am privit-o şi cred că privirea mea cerea ajutor, înţelegere, sprijin… „Nu, nu ai , vrei să înveţi, trebuie să-i accepţi condiţiile. Pe ea n-o mai poate schimba nimeni şi nimic, şi, când ţi-am spus că puterea de a face ceva în viaţă, stă numai în tine, am ştiut ce vorbesc…” Am mâncat împreună, am băut o cafea şi, spre seară, am pornit spre casă. Nu m-a întrebat, ca de obicei, nimic. Nu conta pentru ea că ar fi trebuit să fiu acasă de mai bine de trei ore… [/COLOR]
[COLOR=green]Viaţa mea se schimbase. Cum se terminau orele, plecam fugind spre casă, trebuia să ajung la timp ca mama să nu întârzie la serviciu. Toată grija şi atenţia mea trebuia să fie asupra copilului. Fraţii nu voiau să mă ajute sub nici o formă. Cum veneau de la şcoală, mâncau repede şi, indiferent de vreme, plecau de-acasă. Rugăminţile mele, lacrimile, nimic nu-i convingea să stea o oră cu ăla micu’. Tata era mai tot timpul beat, de la el, la fel nici o speranţă de ajutor. [/COLOR]
[COLOR=green]Aveam multe de făcut în casă şi adesea nu aveam timp să deschid măcar un manual. Nu interesa pe nimeni că am teză, lucrare la nu ştiu ce obiect. Aproape săptămânal, în puterea nopţii, vecinii erau treziţi de ţipetele mamei care mă scotea în curte să mă bată când găsea rufele nespălate, mâncare nepregătită sau sau dezordine în casă… Nu-i puteam spune că n-am avut timp, c-a trebuit să învăţ pentru teză sau lucrare. N-o interesa nimic. „ Eu îţi dau crăpelniţă şi te ţin la uşa mea ca pe un trântor ca să ai grijă de copil, nu mă interesează pe mine prostiile tale…” Mă lovea cu sete şi ţipa. Cel mai dureros era când mă lovea în cap cu rufele puse la înmuiat şi pe care nu avusesem timp să le spăl… Tata dormea dus, o viaţă avea, băieţilor nu le păsa, nu era obligaţia lor… [/COLOR]
[COLOR=#000000][COLOR=green]Uneori, simţeam că nu mai pot, că nu mai rezist, că trăiesc numai să fiu slugă în casa părinţilor mei, ori pentru asta nu-mi trebuia carte, liceu sau facultate… Din zi în zi, mama trecuse iar pe umerii mei toate greutăţile casei… Îmi cerea mai mult, şi mai mult…[/COLOR] [/COLOR]

[SIZE=1][COLOR=green]Fragment din "Viitorul incepe azi..."[/COLOR][/SIZE]

[adrian010155]

Dumnezeu sa-l ierte pe Ceausescu si pe cei care l-au asasinat. Nu ar fi rau sa alungam si noi ura care ne sugruma si, in felul acesta, sa ne imbratisam cu sufletele deschise, sa ne iertam intre noi, indiferent ce a facut sau ce face fiecare. Daca vom continua sa aruncam cu noroi unii in altii, pace nu va fi ci nenorociri din ce in ce mai mari. Vremurile ne arata clar lucrul acesta dar noi preferam sa uram in continuare.

[nadia.r]

Tu ti-ai spus o parere si ti-o respect,nu sunt in masura sa judec pe nimeni,nu pot sti cit,cum si de ce a suferit,e adevarat ca eu copil fiind nu am simtit greutatile vietii atunci dar parintii mei aveau un serviciu si ne-au oferit sansa de a merge la scoala iar noi ramanem pe drumuri cu un ajutor de somaj in aceste vremuri,cum pot sa-i spun copilului meu ca nu mai am bani de mancare sau de naveta la scoala?Spunea cineva ca nu Ceausescu a facut fabrici, blocuri sau drumuri ci poporul,avea dreptate doar ca si acum poporul ar munci si nu au unde fiindca democratia a dus la imbogatirea unora si saracia celor multi.Sunt locuite noi frumoase dar oare cine isi permite sa le cumpere?

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]Un litru de lapte de persoană... [/COLOR]
[/SIZE]

[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Îmi place laptele şi-mi plac toate lactatele.
[/COLOR]
[COLOR=green]Pe Lucian l-am născut chiar la începutul anilor ‘80, atunci când a început răul cel mai rău în România. La două, la trei noaptea mergeam la coadă la lapte. Laptele de magazin era singurul pe care-l tolera. [/COLOR]

[COLOR=green]Stăteam ore în şir, noapte de noapte, pentru un litru de lapte. De multe ori, sprijinită de peretele magazinului, adormeam… După ora 7, ajungeam acasă cu laptele, îl fierbeam şi-l porţionam pentru 24 de ore… [/COLOR]

[COLOR=green]Mă credeţi că-mi era poftă? Aş fi vrut şi eu o cană de lapte dar nu-mi era permis. Nu puteam să las copilul flămând… S-a întâmplat să şi plâng de furie, de neputinţă…[/COLOR]